Dr. Elena Chiaburu: Basarabia, 1940 – Documentele din arhive care contrazic Raportul Wiesel
Foto: Volumul alcătuit de Ottmar Trașcă și Dennis Deletant: „Al treilea Reich și Holocaustul din România. 1940 – 1944: Documente din arhivele germane”Deoarece sîntem încă în siajul comemorării manifestărilor antievreiești din anii 1941 / 1942 din România și Basarabia, spre a acoperi o chestiune din unghiuri diferite, am căutat în cîteva volume de documente adunate din arhivele militare germane, arhivele românești, arhivele Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite de istorici preocupați de subiect și le-am alăturat Raportulului Final asupra Holocaustului în România întocmit de Comisia Elie Wiesel în anul 2004.
Nu doresc nicidecum să săvîrșesc ceea ce s-ar numi negaționism sau incitare astfel încît doar le rezum fără a le comenta.
Evacuarea Basarabiei de armata și autoritățile române după anexarea de către Rusia Sovietică în 28 iunie 1940:
– O sursă din armata germană = volumul alcătuit de dl Ottmar Trașcă și Dennis Deletant: „Al treilea Reich și Holocaustul din România. 1940 – 1944: Documente din arhivele germane”, București, Editura pentru Institutului pentru studierea holocaustului din România Elie Wiesel, 2007.
Etnicul german Alfred Maschling, aflat în Chișinău la momentul instalării ocupației sovietice, referindu-se la perioada 27 iunie – 25 iulie 1940, raporta: «imediat după retragerea românilor… evreii au dat de înțeles prin ample demonstrații că ei sunt stăpânii orașului. Evreii erau constituiți în grupuri înarmate și au tras focuri de armă… mai cu seamă în organele polițienești / sergenți, jandarmi etc. Multe victime erau și din rândul populației civile, ca de exemplu directorul fabricii de tutun din Chișinău, dar și comisari politici români. În vreme ce sovieticii au intrat în oraș, în noaptea de vineri spre sâmbătă, ei au fost salutați furtunos de către evrei. Festivitățile ocazionate de intrarea trupelor rusești au durat trei zile. În timpul festivităților evreii au jucat rolul principal. Câțiva ofițeri sovietici spuneau aceasta cu uimire, fără a ascunde însă acest fapt localnicilor».
– Consemnări din arhivele românești găsim la regretatul istoric ieșean Dumitru Șandru = „Mișcări de populație în România (1940 – 1948)”, București, Editura Enciclopedică, 2003; fiind răspîndite pe mai multe pagini, las cîteva în foto.
– În volumul (ce poartă un titlu curios) = Paul A. Shapiro, „Ghetoul din Chișinău: 1941 – 1942, O istorie documentară a Holocaustului în interiorul frontierelor contestate <de cine?> ale României”, București, Editura Curtea Veche, 2016, găsim răspunsul mareșalului Ion Antonescu către Wilhelm Filderman, conducătorul neoficial al comunității evreiești din România, legat de subiect, pe care nu îl mai transcriu deoarece se întinde pe două pagini, dar poate fi citit în foto; interesant, modul cum este indicată adresa bibliografică arată că documentul nu se mai află în România, deși aici a fost emis, desigur.
– Raportul final al Comisiei Wiesel neagă orice referire la comportamentul neloial și agresiv al evreilor dintre Prut și Nistru față de autoritățile și armata română la momentul anexării Basarabiei în 1940 = e drept că mărturiile sînt numeroase, dar sînt falsuri, clișee istoriografice și invenții menite să ascundă lașitatea armatei române în timpul retragerii din Basarabia.
«Un clișeu dominant în istoriografia românească despre perioada 28 iunie – 3 iulie 1940 este cel potrivit căruia evreii din Basarabia și nordul Bucovinei s-au comportat vexatoriu față de autoritățile și de trupele române în retragere. Această credință, deși falsă (!), a fost folosită pentru a justifica acțiunile ulterioare antievreiești ale românilor. Există multe (!) materiale de arhivă referitoare la situația civililor din Basarabia și nordul Bucovinei în intervalul 28 iunie – 3 iulie 1940. Numeroase (!) documente militare (jurnale de operații, dări de seamă, rapoarte informative, telegrame etc.) și civile (rapoarte administrative, de poliție, jurnale personale) indică participarea unora dintre evreii din Basarabia și nordul Bucovinei la acțiunile antiromânești și prosovietice în această perioadă. Cercetătorii care subliniază relevanța acestor documente se referă la acțiuni precum: arborarea steagurilor roșii; manifestări de simpatie față de forțele sovietice; mitinguri de prietenie în cinstea armatei sovietice; ofense aduse însemnelor naționale românești, monumentelor și bisericilor; confiscarea unor bunuri aparținând armatei sau diverselor instituții civile; participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a unităților și subunităților românești; maltratări de militari români, chiar și asasinate. Se mai arată că aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile urbane în care populația evreiască era mai numeroasă: Cernăuți, Storojineț, Hotin, Soroca, Chișinău, Cetatea Albă, Bălți, Ungheni, Ismail ș.a. sau în satele situate pe rutele de retragere a marilor unități române. Unii istorici argumentează că marele număr de asemenea documente incriminatoare reflectă o realitate istorică: evreii din Basarabia și nordul Bucovinei erau antiromâni. Însă examinarea critică a documentelor și mărturiilor conduce la concluzii departe (!) de imaginea catastrofală (!) prezentată opiniei publice din momentul cedării Basarabiei și a nordului Bucovinei. Mai întâi, multe dintre documentele incriminatoare conțin generalizări și acuzații colective de tipul „evreii din Bucovina”, „evreii din Chișinău”, „populația evreiască din Bălți”, „evreii și comuniștii din România” etc. De altfel, rapoartele și mărturiile aferente conțin relativ puține situații și nume concrete (!). Apoi, având în vedere împrejurările dramatice în care documentele au fost scrise, au existat multe zvonuri și exagerări (!), mulți dintre cei care se retrăgeau văzând peste tot „comuniști”, „evrei”, „iudeo-comuniști” etc. <…> Asemenea expresii generale erau o modalitate de a masca slaba organizare a retragerii» (!!).
Dacă totuși au existat manifestări reprobabile, nu trebuie luate în seamă; în plus, cei care au pactizat cu sovieticii și au atacat armata română nu erau evrei, ci … ucrainieni. Oricum, potrivit Raportulului Comisiei Elie Wiesel, într-o proporție însemnată militarii români au fost incompetenți, necinstiți, lipsiți de disciplină; ofițerii s-au dovedit fără curaj și au părăsit trupele; mulți soldați și ofițeri au dezertat: «diviziile 12, 15, 21, 26 și 27 au pierdut mai mult de jumătate din efectiv din cauza dezertărilor» (!) … «Mulți comandanți au arătat lipsa capacității de conducere și a curajului militar» (!) … «La data de 4 iulie 1940, Armatele a 3-a și a 4-a raportau următoarele pierderi: 233 de ofițeri, 26 de subofițeri, 48 629 de soldați de trupă, dintre care morți: cinci ofițeri, șase subofițeri, 42 de soldați» = diferența, se subînțelege, erau dezertori. Cei care au fost luați prizonieri de ruși, ca să poată fi eliberați au semnat un angajament de fidelitate către sovietici, prin urmare cei care au contribuit ulterior la instalarea comunismului în România nu erau evrei ci dezertorii de două ori ticăloși din armata română.
Pentru nu fi acuzată de distorsiuni sau negativism, închei fără nici o concluzie. Punctele de vedere și argumentele istoricilor neangajați / istoricilor militari / militarilor – față de asemenea formulări la adresa armatei române – sînt însă de interes.
Acestea sunt imprejurarile istorice ale cedarii Basarabiei, adica TRADAREA NATIONALA, asa ca ce scrie doamna Chiaburul sunt doar note justificative ale Institutului E.W. care a platit-o sa scrie aceste notite facute pe genunchi, dand vina pe Acarul Paun – Armata Romana !
Prina tentativa de creare a statului Israel Terorist format din Ucraina Mare si Ungaria Mare, conform hartii care se gasteste publicata pe internet – Harta cu visul jidanilor din Ucraina nazista si din Ungaria hortista – Romania nu mai exista ! https://www.google.ro/url?esrc=s&q=&rct=j&sa=U&url=https://www.incorectpolitic.com/khazaria-dinastia-rothschild-noua-ordine-mondiala-ucraina/&ved=2ahUKEwivv-_rmauDAxWDVfEDHVh2BbEQqoUBegQIDRAB&usg=AOvVaw15XSnRpKsQSMT4Td4klZzy
Prima actiune a Jidanilor Rockefeller si Rothschild:
CEDAREA BASARABIEI
,,La 26 iunie 1940, ministrul României la Moscova, Gheorghe Davidescu, este primit de ministrul de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, care îi remite nota ultimativă prin care U.R.S.S. cerea Basarabia şi nordul Bucovinei. La nota sovietică era anexată şi o hartă la scara 1: 800.000, pe care Molotov fixase, cu un creion roşu neascuţit, traseul noii frontiere. Grosimea vârfului creionului acoperea, în teren, ţinutul Herţa.
Molotov a stabilit un termen de 24 de ore pentru răspunsul guvernului român… Este convocat Consiliul de Coroană pentru ora 12… Primul ia cuvântul Nicolae Iorga, care solicită rezistenţa până la ultimul om. Majoritatea însă se raliază opiniei lui Constantin Argetoianu, care se pronunţase pentru primirea ultimatumului.
După-amiaza sunt primiţi la Palatul Regal reprezentanţii Germaniei şi Italiei. După două decenii de ostilitate, în care România tratase Germania cu o uluitoare lipsă de înţelegere asupra derulării evenimentelor, Berlinul nu avea niciun motiv să sprijine România, în condiţiile în care îşi dăduse oricum acceptul pentru cedare. Germania avea nevoie de petrolul românesc şi de timp pentru a pregăti ea lovitura împotriva sovietelor. Italia, cum era de aşteptat, sprijină punctul de vedere german.
România e singură în faţa inamicului secular, Rusia.
(Nota personala: aceasta propozitie arata clar TRADAREA unor romani sau falsi romani ! De ce Rusia a fost inamic secular ? Stefan cel Mare a avut o fiica martiata la curtea Zzarului, adica Rusia si Moldova au avut relatii bune; Domnitotul Carturar Dimitrie Cantemir a foist salvat de Tzarina si a trait in Rusia, iar fiica sa afost iubita Tzarului; In razboiul pentru Independenta Romania a luptat alaturi de Rusia… ! A atacat Rusia vreodata Romania ? Nu confundati Rusia cu URS-ul Jidanesc paduchiso condus de jidani !
Cum spunea Parintele Arsenie Boca: ,,Nenorocirile au venit intotdeauna din VEST si Mantuirea din Est !’’)
La cererea de negocieri a României Molotov răspunde cu un nou ultimatum. Are loc un nou Consiliu de Coroană, la orele 21 în seara zilei de 27 iunie… Votul e copleşitor pentru acceptarea condiţiilor sovietice: 19 pentru, 6 împotrivă şi unul expectative…
(Nota personala: ca sic and Carol nu era si el jidan si antiroman, si a stiut totul dinainte, se face a fi distrus de rezultatul votului – perversitate maxima !)
Carol al II-lea, după ce şubrezise scena politică şi dinamitase democraţia, prin intrigi şi sciziuni de partide, după ce introdusese terorismul de stat în practica politică a vremii, îşi asumase prin actul de la 10 februarie 1938 întreaga autoritate şi responsabilitate pentru viitorul ţării. Cu toate astea, scrie plin de ipocrizie în jurnal: „Consiliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat […] Numele celor care au votat pentru rezistenţă merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti”. Curios cum nu s-a gândit să ordone rezistenţa, de vreme ce votul Consiliului era consultativ.
Ca într-o piesă de Caragiale, specifică acestei ţări „triste, pline de umor”, acelaşi monarh scrie în notiţele personale: „O zi a ruşinii naţionale. Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic.” Aşa s-a cedat Basarabia. Începutul sfârşitului pentru România Mare.
Croită prin sânge şi suferinţă pe câmpul de luptă, pierdută de o clasă politică nevolnică…’’
A doua actiune a Jidanilor Rockefeller si Rothschild:
Dictatul de la Viena
,, Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea dictat de la Viena sau Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”. Zona cedată a rămas cunoscută în istorie ca Transilvania de Nord…
Dictatul de la Viena și alte achiziții teritoriale ale Ungariei (1938-1941)
În urma primului dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria horthystă obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit Felvidék, „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania.
În iunie 1940, la o săptămână după capitularea Franței, Uniunea Sovietică a transmis României două ultimatumuri prin care cerea evacuarea imediată și necondiționată a Basarabiei, (fostă parte a Imperiului Rus între 1812-1917, care se unise cu România după Primul Război Mondial) și a Bucovinei de Nord. Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Guvernul român, pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor (suveranității) României, a cedat presiunilor sovietice și germane.
Pe fondul aprecierilor lui Hitler că „România a fost, timp de câteva decenii, aliatul activ și hotărât al oponenților Reichului german”, la 4 iulie 1940 este numit guvernul Ion Gigurtu, având în componență și câțiva miniștri legionari. Succesul Moscovei a determinat Budapesta să reclame revizuirea granițelor cu România în Transilvania. Puterile Axei au sugerat părților implicate să-și rezolve problemele prin negociere directă sau „arbitraj” mijlocit de dictatorii Hitler și Musolini. Dată fiind natura „arbitrilor”, în limba română se folosește consistent termenul de dictat de la Viena, în timp ce în alte limbi este incă folosit termenul moștenit din perioada nazistă, de arbitraj.
Cedările teritoriale românești au fost facilitate de starea de derută determinată de presiunile externe și incapacitatea guvernului condus de Ion Gigurtu și a cercurilor conducătoare românești de a angaja acțiuni politice ferme, de a organiza măsuri de apărare națională…
(Nota personala: si di9n ou jidanul spurcat Carol arata ca stia ce urma sa se intample si face jocul Chabalei Sionaitse Naziste Talmudiste.)
… Lipsa de curaj a regelui Carol al II-lea, faptul că a evitat un contact direct cu Hitler, deși se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului nazist că regele României nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte, ci va consimți treptat la toate pretențiile revizioniste formulate. La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează regelui Carol o scrisoare cu caracter ultimativ, avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale” de a începe tratative cu Ungaria și Bulgaria în vederea revizuirii frontierelor. Ion Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa progermană și aderarea totală a României la Axa Berlin-Roma.
( Alt PROoccidental ca Mucea Debilul si Prim-Muistul BoloJAF )
La 26 iulie 1940, la întâlnirea cu Hitler de la Berghof, Gigurtu a remis scrisoarea de răspuns a regelui Carol II, prin care acesta accepta cererea Germaniei de a se începe tratative.
Negocierile prin intermediul reprezentanților Germaniei și Italiei au început la 16 august 1940 la Turnu Severin.
Ungaria a pretins circa 69.000 km² din suprafața României, la care guvernul român a răspuns oferind un schimb de populație și o serie de rectificări minore ale granițelor. În final, negocierile de la Turnu Severin au eșuat și se părea că disputa româno-ungară se va muta pe câmpul de luptă. Armata maghiară a primit ordin să fie pregătită pentru declanșarea atacului la 28 august. S-au produs numeroase acțiuni provocatoare pe frontieră, aviația maghiară pătrunzând în spațiul românesc până la Brașov, și bombardând aeroportul civil din Satu Mare…
Germania era însă interesată să păstreze pacea în regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor țări pentru necesitățile de război. Miniștrii de externe ai României (Mihail Manoilescu) și Ungariei au fost convocați la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena.
În dimineața zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe.
Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câteva zeci de km de ea. Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia lor delegațiilor din România și Ungaria la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena…’’
A treia actiune a Jidanilor Rockefeller si Rothschild:
Cutremurul din 1940, cutremur provocat peste puterea zonei Vrancea care nu poate genera cutremure mai mari de 6,5 grade scara Richter adica de 8,5 pe scara Mecalli. Scara Mercalli arata amploarea distrugerilor iar scara Richter arata amplitudinea si durata cutremurului. Cel mai mare cutremulr a fost de 8,5 pe scara Mercalli, echivalent cu 6,5 pe scara Richter, care a avut loc in 1802, cand au fost notate distrugerile provocate, ca ulterior sa primeasca o nota conform scarii Mercalli.
Motivul: destabuilizarea Romaniei si fortarea intrarii ei in razboiul programat de Chabala in SUA
Inainte de 1870, odata cu programarea primului razboi mondial si cu programarea celui de-al treilea razboi mondial in care ne aflam din ianuarie 2020.
,,Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter (7,7 Mw), produs la ora 3:39 dimineața,[3] pe data de 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de circa 134 km.[4] A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 46 de secunde.[5] Efectele lui au fost devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia.
Numărul victimelor a fost estimat la 1.500 de morți și 5.000 de răniți, majoritatea în Moldova.[6]
Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului.
Cutremurul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane km².[7]Mișcarea terenului s-a simțit spre est la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev și până la Moscova, unde a și provocat unele distrugeri (intensitatea estimată V–VI).[7] Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest și sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și mai departe până la Istanbul.[7]
Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismică foarte ridicată în Vrancea, nu doar din cauza cutremurului din 10 noiembrie și a replicilor sale, ci, în realitate, pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure.[8] Astfel, încă din primele luni ale anului 1940 s-au produs cutremure vrâncene care, conform cataloagelor, au avut magnitudini de 4,5–5 și au avut loc la adâncimi mari, de 130–160 km.[3]
Pe la mijlocul anului, mai exact în ziua de 24 iunie 1940 ( la doua zile de la CEDAREA Basarabiei ) s-a produs un cutremur vrâncean de magnitudine 5,5 la 115 km adâncime, resimțit ușor în Muntenia și Moldova.[3] A urmat o perioadă de liniște relativă până la începutul lui octombrie, mai exact pe 3 octombrie 1940, când s-a produs un seism de 4,7–5 la 150 km adâncime.[3]
În seara zilei de 21 octombrie 1940 s-au produs mai multe cutremure vrâncene, dintre care cel mai important a avut loc pe la miezul nopții la adâncimea de 100 km (M=4,5).[3] În dimineața zilei de 22 octombrie 1940, la ora 8:37, în zona Vrancea s-a produs un cutremur mai puternic, de magnitudine Mw=6,5 (6,1 pe scara Richter) și intensitate maximă VII spre VII ½ pe scara Mercalli, la o adâncime de 122–125 km;[3] acest seism a fost destul de puternic resimțit în special în Muntenia și Moldova (cu intensități care pe o arie destul de largă au fost de VII grade pe scara Mercalli). Ruperea a fost, se pare, între 125–140 km adâncime.[3]
S-au semnalat doar stricăciuni ușoare, crăpături în pereți, geamuri sparte, dar fără victime.[3]Cutremurul din 22 octombrie nu a avut imediat replici (notabile, adică de cel puțin 4).
La începutul lunii noiembrie s-au produs, însă, mai multe cutremure de peste 4 la 140–150 km adâncime.
În ziua de 8 noiembrie 1940, la ora 14, cu mai puțin de două zile înainte de cutremurul catastrofal, s-a produs un alt cutremur vrâncean de 5,5 grade la 145 km adâncime,[4][9] seism care a fost resimțit și la București.[3] O zi mai târziu, în după-amiaza de 9 noiembrie 1940 s-au înregistrat câteva cutremure slabe, locale, în zona orașului Panciu,[1] mișcări care au trecut aproape neobservate de populație (II–III grade pe scara Mercalli)…[3]
Toate seismele vrâncene mai semnificative (cu magnitudini mai mari de 6,5) produse în acest interval de timp (în 1868, 1893, 1894 și 1908) nu au avut caracter catastrofal, ele cauzând numai pagube minore sau medii clădirilor mai vechi; aceste seisme au avut magnitudini de 6,6–6,8 grade scara Mercalli…
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5.[7] Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8:34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, adâncimea focală 150 km, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și la București.[7] Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat. Studiile ulterioare au ajuns la concluzia ca marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva intre 135–160 km adâncime…’’[3]
Nota Personala: CUTREMURUL DIN 1940 A FOST PROVOCAT pentru ca Romania sa fie fortata sa intre in cel de-al doilea razboi mondial ca sa plateasca nota de plata la sfarsit, si cutremurul din 1977 a fost PROVOCAT pentru ca Romania nu avea datorii la FMI, si Ceusescu s-a imprumutat ca sa reconstruiasca tara; cel din 1986 a fost PROVOCAT pentru ca Ceausescu voia sa plateasca repede toata datoria catre FMI, iar Rockefeller nu a fost de acord , motiv pentru care l-au si lichidat in ’89 in stil mafiot; iar cutremurul din 1990 a fost PROVOCAT pentru ca Romania sa adopte legea (28 din 15 martie 1991) prin care Romania devenea Companie Rockefeller si Rothschild, si astfel ca in martie 1991 Romania a devenit Companie Rockefeller, prin tradarea Parlamentului Penal Tradator si Criminal de la acel moment, care a adoptat legea TRADARII NATIONALE, Legea nr. 28/15.03.1991 pentru acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.) https://lege5.ro/gratuit/gy3denju/legea-nr-28-1991-pentru-acceptarea-de-catre-romania-a-acordului-statutului-privind-corporatia-financiara-internationala-cfi , care a fost semnata de Incineratul Bolshevic Spurcatul Jidan-tzigan Ion Ilici Bolshevilici Iliescu.
Vrancea nu poate genera cutremure naturale mai mari de 6,5 pe scara Richter, echivalente cu 8,5 pe scara Mercalli. Orice cutremur mai mare de 6,5 pe scara Richter va fi un CUTREMUR PROVOCAT !