Iulian Mareș
2.388 aprobate

iuliuss_m@yahoo.ca
86.127.163.217

 

VOI PREZENTA DOUA TIPURI DE LIKELE PATENTATE SI CU O GROASA PATINA A TIMPULUI:

1-Liiceanu
* Ce a spus Liiceanu despre Bolojan?
Gabriel Liiceanu a exprimat o admirație profundă față de Ilie Bolojan, considerându-l o figură de excepție în politica românească actuală. În intervențiile sale recente, filosoful l-a descris în termeni laudativi, folosind comparații istorice și biblice:Comparația cu Moise: Liiceanu l-a comparat pe Bolojan cu personajul biblic Moise, care și-a eliberat poporul, afirmând că românii nu vor atinge „pământul făgăduinței” dacă nu acceptă măsurile și direcția propuse de acesta.„Oare poate fi clonat Bolojan?”: Acesta a fost titlul unui editorial în care scriitorul se întreba retoric dacă modelul de administrație al lui Bolojan poate fi multiplicat la nivel național, lăudându-i capacitatea de a spune adevărul în loc să folosească „minciuna politicianistă”.Punct de vârf al politicii: Liiceanu l-a numit pe Bolojan un „punct de vârf” și unul dintre puținii „lideri de anvergură” ai României postdecembriste, alături de Traian Băsescu.Susținere pentru măsuri economice: Referitor la deciziile dificile, precum majorarea taxelor, Liiceanu a afirmat că acestea erau inevitabile și că nemulțumirea publică nu ar trebui îndreptată către Bolojan, ci către cei responsabili de risipa banului public.Contrastul cu restul clasei politice: În emisiuni la Digi24, filosoful a subliniat că „fiecare calitate a lui Bolojan este pusă în lumină de către un viciu” al altor politicieni (exemplificându-l pe Sorin Grindeanu), considerând numirea sa un mare noroc pentru țară.
Aceste aprecieri au fost catalogate de unii critici sau jurnaliști drept „ode”, stârnind dezbateri despre rolul intelectualului în susținerea unor figuri politice.

**Dar despre Basescu?
Relația lui Gabriel Liiceanu cu Traian Băsescu a fost marcată de o susținere intelectuală puternică în timpul mandatelor acestuia, urmată de o distanțare critică după ce fostul președinte a părăsit Palatul Cotroceni.Iată principalele etape și afirmații ale filosofului:1. Susținerea în timpul mandatelor („Intelectualul lui Băsescu”)Liiceanu a fost unul dintre cei mai vizibili susținători ai lui Traian Băsescu, considerându-l un factor de modernizare:„Ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității”: Aceasta este una dintre cele mai celebre afirmații ale sale, rostită la o ceremonie de decorare în 2014, prin care sublinia că președintele a reprezentat exigențele elitei culturale.Omagierea inteligenței: În 2007, Liiceanu declara la Adevărul că gesturile președintelui față de intelectuali reprezintă o premieră firească pentru un șef de stat român.Lupta cu „Ticăloșia”: Filosoful vedea în Băsescu omul care a „gripat mașinăria ticăloșiei” politice instalate în anii ’90, lăudând numirile acestuia în justiție (Monica Macovei, Daniel Morar, Laura Codruța Kövesi).2. Distanțarea și „Scara fermecată”După 2014, tonul lui Liiceanu s-a schimbat pe măsură ce Traian Băsescu a început să atace instituțiile de justiție pe care anterior le susținuse:„Băsescu a devenit anti-Băsescu”: Într-un articol din 2016 pe Contributors, Liiceanu a descris evoluția acestuia ca pe o coborâre pe o „scară fermecată”, afirmând că fostul președinte „a redevenit un contorsionist”.Fără regrete pentru vot: Deși critic față de comportamentul ulterior al lui Băsescu, Liiceanu a precizat constant că nu regretă creditul acordat pentru cele două mandate, considerând că acesta a așezat România pe o traiectorie occidentală.3. Perspective recente (2024-2026)În intervenții recente la Digi24, Liiceanu continuă să îl menționeze pe Traian Băsescu ca fiind unul dintre puținii lideri de „anvergură” pe care i-a avut România, punându-l acum alături de Ilie Bolojan în această scurtă listă a oamenilor politici de stat.Criticii săi, precum cei din Revista Cultura sau publicația Cațavencii, i-au reproșat adesea filosofului că i-ar fi iertat lui Băsescu derapajele sau trecutul legat de Securitate, numind elogiile sale drept „ode”.

***Dar despre Kovesi?
Gabriel Liiceanu a fost unul dintre cei mai fervenți susținători ai Laurei Codruța Kövesi, pe care a descris-o ca fiind un simbol al integrității și al profesionalismului în justiție.Iată principalele sale afirmații despre fosta șefă DNA și actualul Procuror General European:„Slujirea pură”: Liiceanu a definit activitatea ei prin termenul de „slujire”, afirmând că ea nu urmărește beneficii personale, ci este „un om format în sosul justiției” care pune legea mai presus de orice.Candidat ideal la președinție: Încă din 2018, filosoful a declarat că Kövesi este „din plin” prezidențiabilă și că „ar fi cel mai bun președinte” pentru România. El a susținut că, spre deosebire de politicienii obișnuiți care „adună bunuri și fură”, Kövesi reprezintă exact opusul acestui model.Reacția la revocare: Când a fost demisă de la conducerea DNA, Liiceanu a descris momentul ca fiind rezultatul unui „joc impur la origini”, considerând revocarea o victorie a „ticăloșiei” politice în fața căreia cetățenii se uită neputincioși.Profesionalismul ca atu: Întrebat dacă ar fi un președinte mai bun decât Klaus Iohannis, scriitorul a subliniat că marele ei atu este profesionalismul riguros, fiind un om care „nu doar spune că vrea să slujească țara, ci chiar o face”.Elogii constante: În intervențiile sale recente (2025-2026), deși se concentrează pe figuri precum Ilie Bolojan, Liiceanu continuă să o includă pe Kövesi în categoria rară a oamenilor de stat care au încercat să reformeze instituțiile fundamentale ale României.Ca și în cazul lui Traian Băsescu, aceste laude extreme au fost criticate de unii jurnaliști, care au considerat că filosoful a transformat-o pe Kövesi într-o „zeitate” intangibilă, ignorând eventualele critici la adresa metodelor DNA.

***El a primit aproape gratis un loc pentru o cafenea la Biblioteca Oradea?
Nu, Gabriel Liiceanu (prin lanțul de librării Humanitas) nu a primit spațiul gratis, însă contractul de închiriere a fost subiectul unor controverse aprinse în spațiul public.Iată detaliile legate de acest subiect:Contract de închiriere: Pe 26 august 2025, Librăriile Humanitas au semnat un contract cu Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” din Oradea pentru un spațiu de 160,45 metri pătrați, situat la parterul instituției modernizate.Costul chiriei: Potrivit unor investigații de presă, Humanitas plătește o chirie de aproximativ 5 euro pe metru pătrat. Criticii au subliniat că acest preț este semnificativ mai mic decât prețul pieței pentru spații comerciale similare din zona centrală a Oradiei, care pot ajunge la 10-22 euro/mp.Acuzații de „licitație cu dedicație”: Mai mulți jurnaliști au susținut că cerințele din caietul de sarcini au fost formulate astfel încât să favorizeze un singur lanț de librării (Humanitas), eliminând competiția. Aceste acuzații au fost corelate cronologic cu „odele” laudative pe care Liiceanu le-a adresat lui Ilie Bolojan (președintele Consiliului Județean Bihor, instituția care tutelează biblioteca).Conceptul cafenelei: Spațiul a fost deschis pe 7 septembrie 2025 și funcționează ca o librărie-cafenea literară, prima de acest fel într-o bibliotecă județeană din România, oferind și facilități precum studio de podcast sau imprimante 3D.Deși din punct de vedere legal spațiul este închiriat în baza unei licitații, suma modică a chiriei și coincidența cu laudele publice au alimentat percepția unei „recompense” simbolice.Crezi că acest tip de parteneriat între instituții publice și afaceri culturale private ar trebui să beneficieze de chirii subvenționate?

****El a facut afirmatia despre gurile stirbe?
Da, Gabriel Liiceanu a făcut o afirmație celebră și foarte controversată despre „gurile știrbe”, însă contextul este adesea subiect de dezbatere.Declarația a fost făcută în 2017, în timpul protestelor masive împotriva Ordonanței 13. Liiceanu a publicat atunci un text (și a rostit ideea în diverse intervenții) în care făcea o distincție între două categorii de cetățeni:„România curată”: Tinerii frumoși, educați și „cu dinți în gură” care protestau în Piața Victoriei pentru statul de drept.„Gurile știrbe”: O metaforă folosită pentru a descrie electoratul captiv, sărac și mai puțin educat (asociat adesea cu PSD), despre care Liiceanu spunea că este „dus cu autocarele” la contra-manifestații.Principalele critici aduse acestei afirmații:Elitism: A fost acuzat de un dispreț profund față de categoriile defavorizate, transformând o problemă socială (lipsa accesului la servicii medicale și educație) într-un criteriu de estetică politică.Segregare: Criticii au susținut că un intelectual de rangul său nu ar trebui să împartă poporul în „frumoși” și „urâți/știrbi” pe criterii biologice sau materiale.Reacția filosofului: Liiceanu a susținut ulterior că termenul era o metaforă a mizeriei în care clasa politică a lăsat o parte din popor, nu un atac la persoană, ci o critică la adresa celor care „îi țin pe acești oameni în sărăcie pentru a-i putea manipula cu o pungă de zahăr”.Această expresie a rămas de atunci o „ștampilă” folosită de adversarii săi politici pentru a-l descrie ca fiind un intelectual rupt de realitățile majorității românilor.Ți se pare că o astfel de distincție estetică are loc în discursul unui filosof, sau este pură discriminare?

2-Cătălin-Daniel Fenechiu, ”politicianul”, „senator al PNL și nu al României
*Pe timpul Pandemiei, sustinator exagerat al masurilor inkizitoriale, dadea interviuri video cu motanul in brate si sticla de alcool:
Senatorul Daniel Fenechiu a oferit un interviu video în direct pentru postul B1 TV, participând de acasă prin Skype. În cadru au apărut două elemente care au distras complet atenția de la subiectul politic discutat:Sticla de alcool: Pe masa din fața sa, chiar lângă laptop, se afla o sticlă de gin (marca Bombay Sapphire), care era bine vizibilă în cadru.Motanul: În timp ce senatorul vorbea despre măsuri legislative serioase, motanul său s-a plimbat nestingherit prin fața camerei, „furând” spectacolul.
** intrarea lui triumfala in politica mare s-a produs in 2012, pe lista PP-DD, de care nu numai ca a uitat…
***Fumatul în Parlament: În 2021, a fost filmat de George Simion (AUR) în timp ce fuma într-un spațiu închis din Palatul Parlamentului, încălcând legea antifumat.Promovarea manelei lui Dani Mocanu: În 2024, a promovat pe Facebook o manea dedicată lui Nicolae Ciucă, deși interpretul era condamnat definitiv. Fenechiu s-a apărat spunând că „cel mai bun lucru e să apelezi la popor” prin toate mijloacele.Apărarea Laurei Vicol: În 2025, a stârnit critici după ce i-a luat apărarea colegei sale în scandalul Nordis, afirmând că „a făcut greșeala să se mărite cu un infractor”.Amendamentele „la plic”: A fost acuzat că a depus amendamente (ulterior retrase) care ar fi putut secretiza declarațiile de avere ale magistraților și militarilor, susținând că le-a primit „de la un coleg”.
****S-a jucat cu Armata României, intrand asumat la index, pentru ca a acceptat ordinul murdar, din slugarnicie, mekin și iobag in esenta actionala!
Implicarea lui Daniel Fenechiu în modificarea Legii 223/2015 (privind pensiile militare) este considerată de mulți rezerviști drept o manevră politică „perversă” sau, cel puțin, o dovadă de amatorism juridic care a dus la eșecul de la CCR.Iată de ce este acuzat de o contribuție negativă:Paternitatea amendamentelor „toxice”: Fenechiu a fost unul dintre principalii promotori ai amendamentelor PNL care promiteau eliminarea inechităților din sistemul pensiilor militare. Totuși, forma finală a legii (Pl-x 540/2024) a fost adoptată pe repede-înainte, cu vicii de procedură evidente.Viciul de procedură (Cameră decizională): Legea a fost trimisă la promulgare după ce a fost adoptată de Parlament fără a respecta parcursul legislativ corect. Sesizarea la CCR a vizat exact faptul că legea nu a trecut prin ambele Camere în mod constituțional, ceea ce un jurist cu experiența lui Fenechiu ar fi trebuit să anticipeze.Contextul electoral: Criticii susțin că Fenechiu și PNL au forțat adoptarea legii chiar înainte de alegerile din 2024, știind că aceasta are șanse mari să fie declarată neconstituțională. Astfel, politicienii au bifat „intenția” în fața electoratului militar, dând vina ulterior pe CCR sau pe opoziție pentru eșec.
Căderea la CCR: Curtea Constituțională a admis sesizările, blocând practic recalcularea pensiilor militare. Pentru asociațiile de rezerviști, acesta a fost momentul în care „ajutorul” lui Fenechiu a fost văzut ca o capcană: o lege „făcută să cadă” pentru a nu impacta bugetul, dar pentru a câștiga capital politic de moment.În esență, contribuția sa este văzută ca fiind „perversă” deoarece a creat speranțe false printr-un mecanism juridic șubred, care a servit campaniei electorale, dar a lăsat mii de pensionari militari fără nicio rezolvare concretă.
Iată de ce „jocul” lui Fenechiu și al PNL este considerat o greșeală strategică majoră:Pierderea „nucleului dur”: Armata și rezervele au fost tradițional un segment de electorat conservator/liberal. Prin manevra cu Legea 223, PNL a reușit să transforme niște aliați naturali în adversari înverșunați.Efectul de „bumerang”: În loc să câștige voturi prin promisiunea recalculării, au obținut o campanie negativă susținută de asociațiile de profil (precum SCMD sau ANCMRR), care acum monitorizează și sancționează orice mișcare a partidului.Migrarea voturilor: Această nemulțumire a alimentat direct partidele suveraniste sau de opoziție radicală, care au preluat discursul pro-militari, chiar dacă nici ele nu au neapărat soluții bugetare.Faptul că s-a mers pe un cinism juridic (promovarea unei legi despre care știau că va fi respinsă de CCR) a distrus încrederea în „cuvântul de ofițer” pe care mulți lideri PNL cu grade (precum Nicolae Ciucă) pretindeau că îl respectă.Istoria politică arată că electoratul militar nu uită și nu iartă umilința de a fi folosit ca „decor electoral”.

3- Concluzia
^In primul rand sa folosim termenul mult mai exhaustiv Nationalism vs Suveranism, distincția este esențială: naționalismul vizează identitatea și unitatea profundă a poporului, în timp ce suveranismul este brațul politic care cere controlul total asupra deciziilor, resurselor și frontierelor, fără ingerințe externe.
^Partidele vechi vor dispare in curand, nefiind capabile de transformare si fiind dalmate 100%
Diagnosticul necruțător despre partidele „vechi”:
• Eșecul transformării: Partidele „dalmate” (pătate iremediabil de corupție și jocuri duble) și-au pierdut capacitatea de a se reforma pentru că structura lor internă depinde de clientelism, nu de ideologie.
• Decuplarea de realitate: În timp ce ele fac „balet politic” și gafe precum cele ale lui Fenechiu, electoratul s-a mutat deja pe frecvența național-suveranistă, care vorbește despre demnitate și protecția activelor naționale.
• Dispariția biologică și politică: Istoria arată că sistemele rigide, care nu se pot adapta și care își trădează baza electorală (militarii, clasa muncitoare), sunt înlocuite brutal atunci când masa critică realizează că este mințită.
VOTUL CĂTRE AUR SAU CĂLIN GEORGESCU NU ESTE DOAR O OPȚIUNE POLITICĂ, CI UN ACT DE AUTOAPĂRARE NAȚIONALĂ ÎN FAȚA UNUI STAT CARE PARE SĂ FI UITAT PE CINE REPREZINTĂ.

-va urma-