Radu Sergiu Ruba
CÂND PUTIN ARE INTERESUL SĂ SPUNĂ PARŢIAL ADEVĂRUL
În limbile slave, ca substantiv comun, kraina sau ukraina înseamnă ţinut de margine. Într-unul din discursurile sale dinainte de invazie, Vladimir Putin a admis că Ucraina este un stat artificial. El dădea vina pe Lenin şi pe Stalin că l-au însăilat astfel şi avea dreptate. Nu ştiu în ce măsură Ucraina din împărăţia ţaristă corespundea Republicii Sovietice Socialiste cu acelaşi nume în configuraţia ei de până în 1940. E de căutat un istoric care cunoaşte împărţirea imperială pe gubernii. E de spus însă că, din momentul apariţiei oficiale a Uniunii Sovietice ca stat în anul 1922 şi până la ocuparea Basarabiei, Herţei şi Bucovinei de Nord în 1940, Republica Ucraina a avut parte, dacă nu de modificări teritoriale, măcar de unele schimbări administrative interne. Astfel, la 12 octombrie 1924, a răsărit,pe malul stâng al Nistrului şi ca parte a Ucrainei, Regiunea Autonomă Moldovenească cu capitala la Balta. Acela este momentul din care propaganda sovietică a inventat noţiunea de „limbă moldovenească”, deosebind-o ideologic de română.
La 2 august 1940, după încheierea ocupării ţinuturilor româneşti şi solida instalare a trupelor şi administraţiei sovietice în zonă, Stalin i-a convocat pe reprezentanţii, tot de el desemnaţi, ai Ucrainei şi Basarabiei, cu sarcini învăţate pe din afară dinainte, şi i-a întrebat dacă s-au înţeles asupra hotarelor dintre republicile lor, între care cea Sovietică Moldovenească apărea pentru întîia oară, mult diferită de regiunea autonomă omonimă. „V-aţi înţeles? I-a întrebat Stalin. „Da, ne-am înţeles”, au răspuns ambele delegaţii, poate nu chiar în cor. Şi astfel, sudul Basarabiei, cu valoare strategică prin ieşirea sa la Marea Neagră şi la Dunăre, i-a fost făcut cadou republicii slave Ucraina. Moldova Sovietică a căpătat în schimb ceea ce e cunoscut azi sub numele de „Transnistria”, adică o parte din fosta Regiune Autonomă Moldovenească. În plus,alături de Bucovina de nord ocupată odată cu Basarabia, i-a fost integrat Ucrainei ţinutul Herţa şi colţul de nord al Basarabiei ca să se obţină o linie dreaptă a hotarului şi să nu stea înfipt acel unghi basarabean în burdihanul mai marii republici vecine.
În octombrie 1940, Uniunea Sovietică a debarcat agresiv şi hotărât în cele patru insule de pe braţul Chilia ce-i aparţineau României, adjudecându-le fără ca ţara agresată să riposteze. Este vorba de ostroavele Dalerul Mare, Dalerul Mic, Limba şi Salangic. În 1948, dezmeticindu-se că Tratatul de pace de la Paris îi lăsase neexplicit Insula Şerpilor României, Stalin a abordat chestiunea bilateral, iar guvernul comunist de la Bucureşti a decis cedarea ei către „marele frate” de la răsărit în data de 4 februarie 1948, predarea efectivă realizându-se pe 23 mai acelaşi an. Inutil de adăugat că acel bloc de piatră, unde legenda spune că Ahile s-a refugiat împreună cu Elena după cruţarea lor de către zei şi eliberarea din Hades, i-a fost dăruită tot Ucrainei care mai deţinea şi insula Carolina din dreptul Cetăţii Albe, preluată odată cu ocupaţia din 1940.
Prin urmare, statul numit „Ucraina”, cu independenţa declarată faţă de Uniunea Sovietică în 24 august 1991, apare extins, faţă de teritoriul său din 1 iunie 1940, cu 153 de mii de kilometri pătraţi. Mai înghiţise, ca gură a Uniunii Sovietice căscată spre vest, bucăţi din Cehoslovacia, de care Putin a uitat în discursul său, din Polonia şi, zice Putin, şi din Ungaria. Nu ştiu ca URSS să fi răşluit ceva din Ungaria,dar dacă a făcut-o, e vorba de o felie foarte subţire.În schimbul zonei ocupate şi integrate Ucrainei, Polonia a primit compensaţii mai mari în vest, pe seama Germaniei. De aceea, în diplomaţia mondială, s-a pus mereu problema recunoaşterii frontierei Oder-Neisse. Cehoslovaciei i-a fost răpită Rutenia subcarpatică odată cu înaintarea trupelor sovietice în 1944 şi dăruită tot Republicii Socialiste Sovietice Ucraina. Puteau fi numărate acolo, în 1918, paisprezece sate locuite masiv de români. Liderii ardeleni, buni prieteni cu cei ai cehilor şi slovacilor, s-au înţeles cu aceştia ca Cehoslovacia să le cedeze României în schimbul aproviizionării ţării lor cu sare preţ de o sută de ani. La Bucureşti însă, euforia unirii nu a mai ţinut seamă de această înţelegere, iar conaţionalii noştri au rămas dincolo de frontiera care, din 1944, ne desparte de URSS şi de urmaşa sa în zonă.
Rezultă că cele mai întinse teritorii asimilate fără compensaţie, Ucraina le deţine în detrimentul României.
De fapt, România este singurul stat european, azi membru NATO, căruia nu i se aplică invalidarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Ba, dacă adăugăm nordul Bucovinei şi Herţa care nu figurau în pactul secret şi de asemenea insulele din Marea Neagră şi de pe braţul Chilia, reiese că România a pierdut teritorii prin pacte condamnate oficial şi abolite, şi prin agresiuni de care nu-şi mai aminteşte nimeni. Cârcotaşii aflaţi în orice treabă doar ca să cârîie, vor spune că şi Finlanda este victima Pactului din 23 august 1939. Da, ea a fost nevoită să cedeze până la urmă sudul Careliei,dar a făcut-o după un război de rezistenţă exemplar care l-a determinat pe Stalin să nu-şi mai îndrepte trupele spre Helsinki în 1944 şi să respecte după război regimul politico-economic capitalist al Finlandei cu condiţionarea diplomatică uşor de îndeplinit de a nu avea în ţara vecină un duşman şi un ataşat la alianţele altora. În vecinătatea unui uriaş turbulent, e un preţ care se poate plăti rezonabil şi nu apare ca dezonorant.
Lituania se plânge şi ea că are vreo două mii de km pătraţi aspiraţi de URSS, poate şi Letonia şi Estonia ceva comparabil. Dar de pierdut teritorial după al doilea război mondial, n-au pierdut serios decât Germania şi România, iar Slovacia de azi într-o anumită măsură. Prusia Orientală a intrat în componenţa Federaţiei Ruse, iar Pomerania şi estul Germaniei în alcătuirea Poloniei postbelice. Tot ce a pierdut Statul Român formează acum Republica Moldova sau alimentează vasta întindere a Ucrainei.
Aşadar, pe seama teritoriilor din vest şi sud pe care Uniunea Sovietică le-a ocupat, Ucraina, fostă componentă a acelei Uniuni, este indiscutabil un stat artificial. Dar care este de fapt Ucraina autentică, ţinutul de margine iniţial? E de coborât până la anul 1654 când, în urma acordurilor de la Pereiaslav, la sud de Kiev, hatmanul Bogdan Hmelniţki cere ca ţinutul cazacilor stăpânit şi condus de el să se alipească la ţaratul Rusiei spre a câştiga sprijin împotriva Poloniei pe care cazacii o învinseseră în 1648, dar care revenise victorioasă pe câmpul de luptă. Prin urmare, hatmanatul, numit în ucrainiană „hetmanscina”, urma să devină un protectorat în împărăţia ţarului Alexei Romanov, iar la început chiar aşa a fost. E de cercetat şi de configurat cuprinsul acelui hatmanat de la 1654 care nu deţinea nici Crimeea,nici extensiile către vest şi e de presupus că nici Doneţkul şi Luganskul. Dacă în secolul XXI lumea ar avea lideri raţionali şi animaţi de simţul dreptăţii, Ucraina ar fi trasată în perimetrul de bază al hetmanscinei căzăceşti din secolul XVI şi toate neamurile din jur şi-ar recăpăta ţinuturile ataşate abuziv sau întâmplător unui nume de ţară care n-a ştiut niciodată cât şi ce fel de spaţiu acoperă în mod justificat.
Să fie însă limpede: oricâte teritorii străine i-au rămas Ucrainei şi nu altei republci de pe urma destrămării Uniunii Sovietice care tocmai ea, Uniunea Sovietică, nu Ucraina le ocupase, nu este îndreptăţită în niciun fel agresiunea asupra acestui nou stat şi modul barbar în care a ales Putin să procedeze. Lideri mai puternici decât el, conducând tot din Kremlin, au fost la originea expansiunii statului bolşevic. Iar apucătura care l-a împins pe Putin la război izvorăşte din acelaşi fond totalitar stalinist care a călcat cu tancurile ţările din jur şi le-a ciopârţit potrivit instinctului greu camuflabil de călău tribal.
-xxx-
Marian Munteanu aduce aminte de un Document al Statului Român: Actul final al Conferinței CSCE de la Helsinki prevede posibilitatea modificării frontierelor pe căi pașnice, diplomatice. DOCUMENT AL PARLAMENTULUI ROMÂNIEI CĂTRE UCRAINA
DE VICTOR RONCEA / ȘTIRI / Publicat: Sâmbătă, 26 februarie 2022, / 6 comentarii
Marian Munteanu publică pe pagina sa de socializare un document istoric al statului român, cu mențiunea „Just for the record”: DECLARAȚIA din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991, prin care se atrage atenția că referendumul pentru independență al republicii vecine nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodatã Ucrainei și sunt de drept ale României.
(http://romaniainterbelica.
Documentul Parlamentului României contrazice narațiunea unor neicanimeni umflați de sinecuriștii de servicii ai intelectualimii înfoiate și îmbuibate sub pulpanele largi ale lui Andrei Pleșu, ministrul de Externe care a avizat bombardarea Serbiei de Sfintele Paști în 1999, potrivit căreia frontierele nu pot fi schimbate pentru că suntem state ONU și nu se cade. Suntem state ONU dar și state membre – atât Ucraina cât și România – ale OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), organizația evoluată din CSCE. (Încă o notă pentru înfoiații apreciați – regretabil – de istorici cu pretenții: NU EXISTĂ Bucovina de Nord, NU EXISTĂ Ardealul de Nord; există doar nordul Bucovinei și nordul Ardealului. Sintagmele false respective fac parte din apanajul propagandei horthysto-staliniste).
Documentul la care face referire Marian Munteanu reamintește prevederile Actului final al Conferinței CSCE de la Helsinki (actuala OCSE – nota AN), care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.
Respectiv, cităm din Actul Final semnat și de URSS a cărei succesoare de facto și de jure este și Ucraina, alături și în egală măsură cu Rusia:
„În cadrul dreptului internațional, toate statele participante au drepturi și obligații egale. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a defini și conduce în mod liber relațiile sale cu alte state în conformitate cu dreptul internațional și în spiritul prezentei Declarații.
Ele consideră că frontierele lor pot fi modificate, în conformitate cu dreptul internațional, prin mijloace pașnice și prin acord. Ele au, de asemenea, dreptul de a aparține sau nu organizațiilor internaționale, de a fi sau nu parte la tratate bilaterale sau multilaterale, inclusiv dreptul de a fi parte sau nu la tratate de alianță; ele au, de asemenea, dreptul la neutralitate.”
Însăși actuala Ucraină, putem spune, s-a format în baza acestui Act Final, modificând, prin mijloace pașnice, frontiera fostei URSS. E drept, după momentul de demnitate din Parlamentul României a urmat cel de TRĂDARE NAȚIONALĂ prin Tratatul de „bună vecinătate” cu Ucraina întocmit de Adrian Severin și semnat de Emil Constantinescu cu dictatorul sângeros și criminal (a dat ordin pentru decapitarea unui ziarist) Leonid Kucima. Autorul acestor rânduri a fost expulzat din Ucraina de securitatea lui Kucima.
Sigur, nu zice nimeni să ne luăm cu forța ce este al nostru în actualul cadru. Nu avem nici forță și nici cu cine. De 32 de ani la conducerea României au fost numai agenți teleghidați ai căror fire tot la a „A Treia Romă” duc, spun specialiștii. Să nu ne amăgim. Dar, vorba lui Marian Munteanu, punctăm și noi „Just for the record”.
Iată documentul, scanat de arhivistul Victor Dogaru:
DECLARAȚIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 29 noiembrie 1991
1. Parlamentul României a luat cunostinta de hotãrârea autoritãților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina.
Profund atașat principiilor fundamentale ale respectãrii drepturilor și libertãților fundamentale ale omului și ale popoarelor de a-și hotãrâri soarta, Parlamentul României saluta hotãrârea autoritãților ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenta Republicii Ucraina.
Având în vedere ca acest referendum ar urma sa se desfãșoare și pe teritoriile românești – Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum și județele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declară solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul și neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.
Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independența sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodatã Ucrainei și sunt de drept ale României.
2. Parlamentul României reiterează atașamentul față de prevederile Actului final al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.
3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãțile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.
4. Parlamentul României cere parlamentelor și guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoștere nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate.
5. Parlamentul României se pronunță pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relații de buna vecinãtate și colaborare între România și Ucraina și invită, în acest scop, o delegație parlamentarã ucraineană ce urmeazã să efectueze o vizită la București, cât mai curând posibil.
6. Parlamentul României solicita guvernului țării să înceapã de urgență negocieri cu autoritãțile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forta de U.R.S.S.
Această declarație a fost adoptatã de Parlamentul României în ședința din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.
Președintele Senatului
academician Alexandru Bârlădeanu
Președintele Adunării Deputaților
Marțian Dan
-xxx-
Comenteaza