Doina lui Eminescu, varianta autentică și necenzurată …
Se pare că de la această poezie i s-au tras vieții lui Mihai Eminescu toate relele ulterioare: primele semne ale bolii, „liniștirea” lui gazetărească, tratamentul îndelungat şi neadecvat şi, în final, regretata trecere prea timpurie, prea nedreaptă, în …Veșnicie.
Doina, a fost compusă special de Poet pentru a fi recitată cu înflăcărarea-i caracteristică la momentul inaugurării statuii ecvestre a Domnitorului Ştefan cel Mare din faţa Palatului Ocârmuirii ( fosta Curte Domnească ) de la Iaşi, la care a asistat Curtea Regală a României, toată elita culturală şi o imensă mulţime de peste 150 de mii de participanţi din Iaşi, din împrejurimi, dar şi din Bucovina şi Basarabia.
Serbarea inaugurării a avut loc pe data de 5 iunie 1883, după un amplu program întocmit de Primăria oraşului Iaşi. Din motive încă neelucidate (suficient!), Poetul, venit la Iaşi ca trimis al ziarului bucureştean „Timpul”, nu şi-a putut îndeplini „misia”, fiind „retras” din mulţime datorită unor prime… „semne de boală”. A făcut-o însă spre seară în casa lui Iacob Negruzzi din Păcurari.
Poezia „Doina” a fost publicată ulterior, la 1 iulie 1883, în revista Junimii Convorbiri literare şi în 1884 în volumul eminescian Poesii.
De-a lungul timpului Doina eminesciană a mai apărut în mai multe variante cenzurate şi chiar interzisă în regimuri de tristă amintire.
În 1947, fragmentul Doinei, turnat în bronz, aflat pe spatele statuii lui Mihai Eminescu de la Iaşi, inaugurată în 1929, a fost „şters” cu dalta şi ciocanul!
M.Caba
Doina lui Eminescu, varianta autentică și necenzurată
DOINA de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a, […]
DOINA
de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
Această variantă a Doinei , extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.
Vasile Zărnescu
— http://www.justitiarul.ro/8601-2/
Am uitat să spun. Mulțumiri dlui Zărnescu! E binevenită, mai ales pentru tineri. Să ia aminte! Din păcate tinerii nu mai sînt interesați de istorie, mai ales că nici nu sînt educați în sensul acesta, nu numai în general.
Lui Eminescu nu i s-a tras moartea de la poezia Doină. I s-a tras de la articolele scrise la ziarul Timpul, sub numele generic: Chestiunea evreiască. Probabil autorul n-a citit culegerea de articole ale lui Eminescu la ziarul Timpul. Cartea a fost publicată după 1990.
MIHAIL EMINESCU – DOMNUL LIMBII ROMÂNE A FOST MUCENICIT PENTRU CREDINȚĂ, NEAM ȘI ȚARĂ, LUPTÂNDU-SE PENTRU UNIREA CEA ÎNTRU HRISTOS A NEAMULUI ROMÂNESC. A FOST LAPIDAT ÎN CEL MAI EVIDENT MOD RITUALIC, PLĂTIND ASTFEL CU CAPUL, PRECUM, CU SECOLI ÎN URMĂ PLĂTISE SFÂNTUL ȘI MARELE NOSTRU VOIEVOD AL UNIRII – MIHAIL PĂTRAȘCU CEL VITEAZ A PLĂTIT PENTRU CREDINȚĂ, NEAM ȘI ȚARĂ-PRIMUL DUPĂ BUREBISTA CARE A POHTIT UNIREA CEA DESĂVÂRȘITĂ A ĂSTUI NEAM MEREU DEZBINAT, MEREU LUPTAT, MEREU DESTRĂMAT ȘI HĂCUIT „DE LA NISTRU PÂN’LA TISA”! AMBII VOIEVOZI CA ȘI SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI DIMPREUNĂ CU SFETNICUL IANACHE AU INTRAT ÎN CERURI DINAINTEA LUI HRISTOS, NU SMERIȚI, CU CAPETELE PLECATE, CI ÎNTR-O SMERITĂ SMERENIE, CU CAPTELE-N MÂINI PENTRU CREDINȚĂ, NEAM ȘI ȚARĂ!
Doamne ce ticalosie,sa descoperi dupa 100 de ani Doina lui Eminescu ! Bolsevici din toate tarile…dezuniti-va ! Luc. PS. Nu am vazut in viata mea Harta Moldovei pe vremea lui Stefan…Se spune ca Moldova se intindea de la Nipru la Carpati…
Nu ca se spune, asa este. Tinutul de sub conducerea lui era Tracia, cu locuitori traci. Poporul geto-dac sub forma prezentată azi este o invenţie. Dacii erau o mică bucăţică din total. Tracia se întindea pîna la Olbia şi Nipru în Est, pîna la Tisa în Vest şi pîna la Cracovia în Nord.
Ca sa vorbim totusi de chestii mai recente: ţara Moldovei se întindea pînă la Nipru.
Cum au dispărut teritoriile ei ? Păi uite aşa: La 12 Septembrie 1740 s-au dus 44 000 Km^2 (teritoriu românesc de la sud de Kiev, pînă la Nipru); s-a mutat hotarul pe Bug. Apoi în 29 Decenbrie 1791 (pe timpul revoluţiei franceze, revoluţie sponsorizată cu aur luat de la noi) – 69 000 Km^2, s-a mutat hotarul pe Nistru. În final la 16/28 mai 1812 (aşa zisa Basarabie, adică rămăşiţele de vest) s-a mutat hotarul pe Prut. Rămăşiţele de estici ‘ucraineni’, au fost azi transformate într-un nou popor inventat ‘nistrean’, iar a celor dintre Prut şi Nistru, într-o alta invenţie ‘poporul moldovenesc’, proces încă aflat în plină desfăşurare.
Sînt multe alte teriotorii care nu le mai avem, pierdute. Inclusiv Maramureşul istoric a rămas doar jumatate din ce era pe vremuri. Schema generală este clară, nu mai are rost să înşirăm toate bucaţelele. Ar trebui de asemenea să vă fie clar e că teritoriile vestice (Partiumul) cu Banatul, Crişana, Maramureşul istoric, Transilvania (1699), o perioadă Oltenia (1718-1739) şi Nordul Moldovei (1775) numit apoi ‘Bucovina’ (1786) au cazut sub ocupaţie germană, cum au căzut cele estice sub ocupaţie rusă.