Dan Botta despre români

Intr-un articol aparut in “Timpul” –2 octombrie 1880-( din cate imi dau seama din “Patologia societatii romanesti-articole politice” aparuta la
ed.Vremea in 2011) gasim la Eminescu urmatoarele informatii:

“Iosif II si Ecaterina II sunt parintii ideei daco-romane, ceeea
ce se probeaza dintr-o suma de documente…Intr-o scrisoare datata 17 septembrie
1782 Ecaterina II, dupa ce descrie starea de decadenta a imparatiei otomane,
face propunerea de imparteala…”Va trebui cred de a stabili de mai nainte si
pentru totdeuna ca intre cele trei imperii (cel balcanic cu secunda-genitura
ruseasca la Constantinopol, cel rusesc si cel austriac) va trebui sa existe un
stat autonom, totdeuna neatarnat de cele trei imparatii limitrofe. Acest stat
despre care e vorba a-l reconstitui, si care-a
esistat altadata sub numele de Dacia, va putea cuprinde Moldova, Tara Romaneasca si Basarabia sub
guvernul unui monarh crestin, apartinand ritului ce domneste in aceste
posesiuni si asupra calitatilor personale si devotamentului caruia cele doua
Curti imperiale sa se poata intemeia pe deplin. E bine de-a se stabili totodata
ca noul stat, al carui suveran va fi ereditar, trebuie sa ramaie cu totul
neatarnat si ca nu va putea fi nicicand anexat nici la Austria, nici Rusia si asemenea ca aceste doua imperii nu vor
permite nici cand ca acest stat sa fie candva supus unei alte puteri.

Granitele acestui nou stat vor trebui sa fie delimitate despre
partea Poloniei si Rusiei prin Dnipru si Marea Neagra , iar despre Austria
prin linia de achizitiuni pe cari le-am
garantat M.V.Imp. printr-o clauza secreta a tratatului nostru, si apoi prin
Olt, pana unde se varsa in Dunare. Despre Turcia noul stat ar avea drept
granita Dunarea pana la gurile ei.”

Raspunsul lui Iosif al II e e datat de la 13 noiemvrie 1782,
scrie Eminescu,. Pasajul privitor la crearea unei noua Dacii e urmatorul:

“Cat despre crearea unei noua Dacii sub guvernul unui print
ereditar de religie greaca cum si despre asezarea nepotului M.V. pe tronul
grecesc din Constantinopol, numai soarta armelor poate decide. In cazul cand
razboiul ar reusi bine, nu voi ridica din parte-mi nici o dificultate pentru a
implini dorintele M.V.I. daca se acorda cu propriile mele interese si cu
comoditatea mea.”

La acestea cauta sa adogam, spune Eminescu, ca Iosif II avea de gand a uni acestui stat si
Ardealul, a da in el preponderenta elementului romanesc si de-a-l tinea intreg
in atarnare de Austria. Singurul punct, spune Eminescu, care-l supara era
confesia greco-orientala a romanilor; de acolo incercari de-a cultiva repede
poporul si de a-l apropia de catolicism.
Ei bine, conchide Eminescu, aceste scomturi ale idei concepute pe de o
parte la Viena, pe de alta la Petersburg, sunt de vina astazi la prevatiunile
Austriei si a ungurilor indeosebi contra romanilor din monarhia invecinata si
din Principat.”