Dodon…

Dodon – Ruşinea naţională

Prof. univ. dr. ing. Valeriu Dulgheru, Chişinău

10 Februarie 2019 Конец формы

„…Iată un înțelept în fața lui Dadon/ I-a adus un cocoșel de Aur…./ […] Dadon a căzut de pe car / A oftat o dată și și-a dat duhul./ Povestea este o minciună,/ dar există o morală în ea/ Lecții bune pentru oamenii buni”. (A.S. Puskin. Povestea cocoșelului de aur)

Este vorba de cunoscutul basm rusesc despre țarul Dadon și cocoșelul de aur scris de A. Pușchin. Morala basmului e scurtă: unde nu-i minte vai de capul tău. Se referă întru totul la pseudopreședintele Dodon. Parcă mai scăpasem puțin de „marea dragoste rusească” din perioada sovietică când se spuneau tot felul de bancuri și expresii jignitoare despre moldoveni. De fapt această „mare dragoste” ne vine de la A. Pușkin primit atât de bine în exil la Chișinău dar care ne-a răsplătit atât de porcește (recunoștință în adevărat stil rusesc). „Aici la noi e „moldovenesc” (a se înțelege: prostesc-n.n.) și greață”; „Vinul, jocul de cărți, turbulența după cochetele și ușuraticele fete moldovence… acestea erau manifestările tânărului surghiunit…” (P.A. Efremov. Prefață. Opere complete A. Pușkin, 1887). „Mai bine zis printre maimuțe (adică moldoveni – n.n.)/ Sunt leu și cal de Almadan,/ Tu al măgarilor (moldovenilor-n.n.) tapsan”. „Dulce grai italian/ Răsună-n străzi și pe maidan/ Pe unde-și are pasul grav/ Franțuz și spaniol și slav,/ Și grec, și armean, și moldovan bolnav (adică, unde și unde câte un moldovean prost, tâmpit, sărac cu mintea – n.n.)”. Iată adevărata dragoste a rusului față de noi. Acești șovini fără elementarul simț al omeniei ne ponegresc, iar noi (într-adevăr ca proștii cum ne consideră ei) pușkinizăm în continuare localitățile din Republică (chiar în centrul Chișinăului continuă să ne amintească de această „mare dragoste” str. Pușkin, bustul lui instalat în capul Aleii Clasicilor peste scriitorii și poeții noștri naționali). Cred că cel mai inspirat răspuns dat acestui porc este al marelui V. Alecsandri „Fiind mai negru ca țiganii / Ce-ai cerșit la noi cu anii, / Tu, ce-ai primit cu dor de sus / Nici bogdaproste nu ne-ai spus./ …Te-am ospătat. Iar tu în zori / Râzând, te-ai scârnăvit în flori. …Ei, vezi atunci? Pun mâna-n foc:/ Tu n-ai fost cal arab, ci porc”.

În perioada țaristă chiar și ultimul funcționăraș rus adus din imperiu îl considera pe bietul țăran moldovean, care nu cunoștea limba rusă, prost și înapoiat. Și bieții tineri moldoveni luați cu forța în armata țaristă nu cunoșteau limba rusă și erau tratați de ultimul praporșcic drept înapoiat, prost, era tratat mai rău ca animalele. Această „dragoste rusească față de moldoveni” a fost transmisă succesorilor lor bolșevici. A fost adusă pe vârfurile baionetelor sovietice în anii 1940, 1944 împreună cu purtătorii acestei „dragoste” tot soiul de pretinși civilizaționiști. Vă mai amintiți de expresiile jignitoare ale șovinului rus Zadornov (pe care și astăzi unii cu creierii spălați îl mai ascultă cu pietate): „Moldovan nu e națiune, ci diagnoză”.

Și astăzi tot soiul de șovini ruși ne tratează la fel. Este și cel mai proaspăt caz legat de vizita lui Dodon la țarul Putin. Câțiva jurnaliști ruși au realizat un filmuleț cu ocazia acestei vizite a lui Dodon, însoțit de bășcănița I. Vlah și de alți valeți, cu comentarii jignitoare în adresa noastră. Având obrazul de tureatcă Dodon nici nu simpte (sau poate îi place!) această batjocură (el, mankurtul ne reprezintă. Prin el rusul își face impresia despre noi). „Tuturor celor prezenți la întrevedere le era fost clar: cine este țarul și cine era Dadon… Eforturile Moldovei se vor rezuma la faptul că ei nu sunt împotriva. Pentru restul este Putin… Putin a intrat în sală cu mersul omului pentru care Moldova trebuie să redevină vechea, buna Moldavia…

Președintele Moldovei a intrat în sală când i-au permis cu mersul omului cu numele Dadon (adică a prostului din poveste – n.n.). Putin era gata de a se întâlni cu orice Dadon (a se vedea: unitate a prostiei și slugărniciei)… Partea rusească era neliniștită cum se va comporta Dadon în funcția de guvernator al ținutului moldovenesc (vedeți ce perspectivă: nici măcar gubernie nu e pentru ei!)… Președintele Moldovei i-a declarat lui Putin că 65% din populație nutresc sentimente de iubire față de ruși (în special, de sutele de mii pe care cei cu steaua roșie a lui Dodon i-au dus în Siberia, i-au împușcat în închisorile staliniste, i-au lichidat prin foametea organizată!), iar ceilalți 35% vor nimeri în iad… Uitându-se la Dodon Putin se gândea: poate ar fi cazul să petreacă simultan alegerile în România și Ungaria, cum se zice, să nu alerge de două ori.…”. Jurnalistul rus mai face aluzie în film că moldovenii sunt „veșnic turmentați”, că ei sunt buni doar „să pună teracotă”. Mă opresc aici. Ce rușine pe capul nostru, iar Dodon cu obrazul gros de tureatcă nici nu simte batjocura. Este comportamentul sclavului. Vedeți ce faimă ne face în lumea rusească această nevertebrată cu nume de Dodon.

Scriam odinioară că Dodon a pierdut probabil numărul întâlnirilor cu Putin. Acolo, la Moscova, în Kremlin îi curg mucii așa numitului președinte Dodon. Dacă stă mai mult de o săptămână acasă se plictisește băiatul, nu-și găsește locul și începe să inventeze tot soiul de activități. Mai pleacă în bașcanatul său Găgăuzia să-i mai minciunească pe găgăuzi să-i voteze partidul. Ceva mai înainte declarase acest an drept Anul Familiei. De fapt frumoasă inițiativă, în special, acum când familia română basarabeană de la sat este supusă unui adevărat genocid. Atât de sănătoasă altădată această celulă a societății (a rezistat valurilor de sălbatici veniți din est, a rezistat genocidului sovietic din perioada foametei și războiului) acum este grav bolnavă: copii fără părinți plecați peste hotare, părinți fără copii plecați la munci pentru ai întreține (statul s-a spălat pe mâini. N-are nevoie de bătrâni, aruncându-le o pensie mizeră pe care Dodon o cheltuiește la o singură masă la restaurant). Dar tocmai Dodon, rămas fidel învățăturii idolului său Lenin, este cel mai puțin în drept să vorbească despre cum trebuie să fie o familie. Să ne amintim că la începutul erei bolșevismului Lenin pleda pentru distrugerea familie ca o recidivă a țarismului și comunizarea femeii, comportamentul său în familie fiind în totală concordanță cu aceste aiureli trăsnite ale unui om bolnav mintal. Doar boala (prinsă tot în urma modului de viață amoral) l-a oprit de la realizarea trăsnitei idei. Acum vine nepotul lui și ne dă lecții despre cum trebuie să fie o familie.

Deunăzi „marele moldovean Dodon” a sărbătorit 710 ani de la fondarea statului Moldova, uitând să spună că descălecatul Moldovei a fost făcut de Dragoș, descendent din vechii daci, adică este român, coborât din munții Maramureșului. Ce drept are acest mankurt aflat în slujba țarului Putin să vorbească despre istoria Neamului pe care n-o cunoaște nici măcar la nivelul clasei a 5-a de liceu? Pe lângă faptul că este cu obrazul gros Dodon mai este și un mare mincinos. De fapt această „calitate” este caracteristică tuturor bolșevicilor și urmașilor lor. A venit de la Moscova lui cu sacul plin de minciuni, pe care seară de seară le toarnă de la televiziunile lui peste capul bietului telespectator debusolat de-a binelea de acest mediatic, pe care-l deține împreună cu șeful său Plahotniuc. Ne spune fără să clipească din ochi că grație lui a obținut pentru Republica Moldova anularea taxelor vamale la mai multe produse moldovenești. Fals! Nu spune însă bietului producător basarabean cum să ajungă până la această vamă rusească (pe calea aerului, prin subterană?!) fiindcă coridorul terestru prin Ucraina este închis prin ordinul lui Medvedev (a se vedea Putin!) din 29 decembrie 2018. Dodon minciunește și atunci când spune că e socialist sau creștin (în funcție de ce i se cere). Aceste două opțiuni sunt absolut contradictorii. Când Dodon spune că e socialist minte fiindcă conform doctrinei socialiste „religia este opiul poporului”.

Când Dodon spune că e creștin minte și mai mult fiindcă creștinul nu poate accepta steaua satanică în calitate de simbol care-l reprezintă (și în aceste alegeri). Unii spun că el (Dodon!) ar fi adevăratul „vladâca” al bisericii ruse la Chișinău, el organizând întâlniri cu Kiril, el organizând pohoduri ale crucii, ale moaștelor sfinților (care neapărat trebuie să fie ruși!), ale „familiei tradiționale”. Tot seară de seară Dodon propagă o minciună gogonată care poate să-i coste mult pe bieții gasterbaiteri care se vor hotărî să revină acasă în perioada indicată pentru a-l vota pe Dodon. Este vorba despre așa numita „amnistiere” de către Putin (ca să vezi ce dragoste l-a apucat de acești bieți migranți moldoveni!) a celor peste 170.000 de moldoveni care au comis încălcări ale regimului de ședere în Rusia. În cazul acestor bieți moldoveni manipulați îmi aduc aminte de un banc. „Un președinte de soviet sătesc se lupta de ani de zile fără succes cu producerea ilegală a alcoolului. Într-o zi i-a venit o idee genială. A dat sfoară prin sat că toată lumea va avea voie să facă rachiu dacă își vor înregistra aparatele la sovietul sătesc, punându-l pe un cumătru de-al său să treacă prin tot satul cu aparatul în spinare”. După „înregistrarea” aparatelor este clară care a fost acțiunea președintelui de soviet sătesc. Fac aceeași asemănare cu cei doi „președinți”, unul mare al unui stat mare și sluga lui. Și valeții săi (dar nu numai ai lui Dodon, dar și ai lui Plahotniuc și Șor, această hidră cu trei capete!) se întrec la spus gogoși electorali. Spun minciuni de crapă pietrele. De fapt de ce să ne mai mirăm: cum îi tanda așa-i și manda. Z. Greceanîi, Ivan Ceban, Batrâncea, Novac, Bolea la întâlnirile cu alegătorii promit marea și sarea: „că le vor face terenuri de joacă”, că „le va curăța canalizarea”, „că-i vor ajutora pe bătrâni” și multe alte minciuni. De fapt spun și ei ce pot face. Dar parcă aceasta e misiunea deputatului? De unde să se descurce bietul alegător de rând debusolat dea binelea dacă intelectualul care are capacitatea de a separa grâul de neghină, deseori cade (uneori cu voința lui) în mrejele trinomului mediatic „Plahotnic-Dodon-Șor”.

Dodon minciunește și atunci când ne cheamă să schimbăm guvernarea. Dar el însuși, instituția prezidențială, face parte din guvernare, deci și el trebuie schimbat. Îl minciunește pe Putin când din mare dragoste îi declară că tocmai 65% din moldoveni îl iubesc pe Putin. Dar cum se face atunci că sondajul recent făcut de S.U.A. a arătat că 46% din respondenți au opțiuni proEuropa și doar 39% (de două ori mai puțini!) – opțiuni proRusia. Da, minciuna are picioare lungi. Până este dezmințită ea își face misiunea. Este un truc luat din arsenalul lui Goebels. Uneori se mai fac că se bat între ei. Clovnul Șor, asmuțit de Plahotniuc, iese la tribună cu o geantă mare cu care i-ar fi transmis bani în repetate rânduri lui Dodon așa cum îi transmisese altă dată și lui Filat. Doar pentru astfel de „destăinuiri” acest hoțoman, care o mai face pe marele mecenat, unic apărător al pensionarilor care „nu merită cât primesc” trebuie băgat la răcoare împreună cu Dodon (care a primit) banii și Plahotniuc (care a încuviințat!). „Lipiți afișe prin sate și orașe ca toți cetățenii să afle că acești hoți au furat banii țării și nu se satură”. Este declarația, culmea, a celui mai mare hoț, a hoțului Miliardului, a lui Șor! Ce timpuri ce moravuri! „Igor, moldovenii votează P.S.R.M., dar după alegeri trec tot la P.D.M., eu plătesc și câștigăm amândoi” declară Plahotniuc.

Dodon este o sculă, o sculă în mâna lui Putin, o sculă în mâna lui Plahotniuc. Ne înecăm în minciună. Fenomenul Șorhei a infectat întreaga republică. Pomenile electorale continuă să fie împărțite de toți cei trei. Cine să-i mai domolească dacă bravii noștri de dreapta-centru dreapta continuă să se cotonogească între ei. Aș termina această tristă constatare a situației în care ne aflăm cu minunatele versuri ale  A. Păunescu. Cine iese ultimul din țară). „…Pluralismul tuturor ne place,/ Chiar dacă îl facem numai unii,/ Dar vedem, de-atâta timp încoace,/ Pluralismul cinic al minciunii./ Și de ce, în păcăleli și glume,/ Nu se mai distinge adevărul?”.

Și noi, cei mulți dar… (vorba lui Lăpușneanu) ce facem?