Mesajul secret al Părintelui Arsenie Boca către români

Mesajul ascuns al Părintelui Arsenie l-am descoperit acum cinci ani, pe când mă documentam asupra romanului „De la inimă spre cer” unde, unul din personajele principale este Arsenie Boca. N-am făcut multe valuri în jurul acestui fapt pentru că mă temeam că nu voi reuşi să prezint convingător aceast subiect dificil.
Părintele Arsenie a fost un vizionar, un om sfânt cu însuşiri charismatice, printre care şi darul vederii-înainte. Era totodată îndurerat de soarta ţării şi a poporului său, căzut sub cizma bolşevică. Ca mare păstor de suflete şi iubitor de oameni, nu putea să treacă în lumea umbrelor, fără ca să lase un mesaj secret, referitor la calea pe care trebuie s-o urmeze românii, ca să iasă din marasmul în care ştia că se va împotmoli. În textele sale, precum „Cărarea împărăţiei” n-ar fi putut s-o încifreze, pentru că ar fi descoperit-o Securitatea înaintea tuturor. Această încifrare i-a reuşit Părintelui într-o frescă aflată la biserica Drăgănescu.
Mai întâi însă, să privim o fotografie a unei icoane numită Epitaful „Adormirea Maicii Domnului”, pictată de Arsenie Boca în anul 1944 şi aflată în păstrare la Mănăstirea Sâmbăta de Sus:
https://anomismia.files.wordpress.com/2014/08/epitaf-sambata.jpg

Priviţi atent pictura, măriţi-o chiar, dacă puteţi. Aceasta este o pictură religioasă, conformă cu toate canoanele bisericeşti. E o icoană la care te poţi închina fără grijă că n-ar fi ceea ce este. Ea ne va înlesni însă o comparaţie, ce ne va ajuta să înţelegem mesajul ascuns, aflat în altă pictură.

Să privim acum fresca cu pricina, aflată pe un perete al bisericii Drăgănescu, intitulată „Adormirea Maicii Domnului”. Vă dau link-ul, pentru că Părintele Arsenie mai are o pictură la Drăgănescu cu acelaşi titlu. E deci pericol de rătăcire.

https://hermanvlad.files.wordpress.com/2012/08/adormirea-maicii-domnului-fresca-a-parintelui-arsenie-boca-la-draganescu.jpg

Această frescă a fost pictată cam la 20 de ani după epitaf. Veţi remarca o asemănare izbitoare cu epitaful, dar pe noi acum ne interesează diferenţele. Dacă priviţi partea de sus a picturii, veţi observa urmele a 5 gloanţe, înfipte în perete. Desigur, urme pictate, nu adevărate. Ne loveşte pe loc bănuiala, că pictura nu are nicio legătură cu Maica lui Christos. E momentul să coborâm în jos, vorba lui Eminescu, şi să ne concentrăm privirea asupra trupului aflat pe catafalc. Observăm că apar trei stele, una pe frunte şi două pe umerii mortului. Parc-ar sugera grade militare. Poate chiar cel de Căpitan? Începem să ne dumirim şi ne ia cu ameţeală. Privim gâtul mortului şi vedem o dâră roşie. Parc-ar fi urme de strangulare! Iar mâinile mortului sunt prinse cu o legăturică. Dar, ce-i asta? E de necrezut că asta chiar n-a văzut-o nimeni! Pe sub linţoliu, se vede clar la mâneci, mortul este îmbrăcat în zeghea dungată a deţinutului. Nici un element din cele enumerate mai sus, nu se găsesc în Epitaf. Ce bine se potrivesc toate, ca să nu fie o întâmplare!

Să ne oprim puţin şi să povestim, ca să înţeleagă şi cei care nu ştiu, câteva episoade din viaţa Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu şi a trecerii lui în moarte. Nicolae Iorga, care era pare-mi-se prim ministru atunci, sau oricum, mare politician, îl acuză pe Codreanu şi Legiunea lui că, în restaurantele deschise de Comerţul Legionar, printre cuţite şi pahară, se pun la cale atentate contra siguranţei statului şi crime la adresa politicienilor. Codreanu îi scrie o scrisoare de răspuns lui Iorga, în care cel mai dur cuvânt folosit a fost că Iorga este „necinstit sufleteşte!”. În baza acestei scrisori, pentru un asemenea fleac, Codreanu este condamnat la şase luni de închisoare, apoi, cu nişte falsuri de stă mintea-n loc, pedeapsa i se măreşte la zece ani! În închisoare fiind, la Râmnicul Sărat, pe când era transportat ca deţinut de la Râmnic la închisoarea Jilava, noaptea ca hoţii, legat de mâini şi de picioare, este strangulat ritualic pe la spate, de plutonierul Sârbu, cu o nojiţă. Apoi, adus la Jilava, doctorul legist nu vrea să întocmească actul de deces prin împuşcare, aşa cum cereau ticăloşii care-l sugrumaseră, fiindcă ei aveau îm plan să declare că Zelea Codreanu încercase o tentativă de evadare. Ca să-l mulţumească pe doctor, în corpul Căpitanului se trag câteva gloanţe şi acesta, în sfârşit, emite actul de deces aşa cum i-au cerut criminalii.

Dacă în continuarea investigaţiei ne îndreptăm privirile spre capul mortului, găsim acolo un personaj ce scutură o cădelniţă. Acesta cam seamănă binişor cu generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, unul din apropiaţii lui Codreanu. Către picioarele mortului, în partea de jos, Arhanghelul Mihail, cu sabia lui de foc, tocmai a tăiat mâinile unui personaj dubios, care-şi întinsese labele cam prea aproape de mort. Dacă priviţi atent, veţi vedea mâinile tăiate, cum stau atârnate la marginea catafalcului. Iar individul aduce binişor cu Nicolae Iorga. Asta ar fi o sugestivă simbolistică picturală, care s-ar putea traduce textual prin „Jos labele de pe Căpitan!” Dacă supoziţia iniţială este corectă, atunci în jurul catafalcului nu-i vom găsi pe apostolii lui Christos, ci pe unii din colaboratorii Căpitanului. Eu am reuşit să identific încă trei dintre ei, dar poate mai sunt şi alţii. În dreapta sus, se vede o femeie cu un copil în braţe. Este doamna Lilica, adica Elena Codreanu, curajoasa soţie a Căpitanului. Ea ţine în braţe pe fetiţa lor înfiată, Cătălina. Lângă ea, în partea dreaptă a Elenei ( partea stângă a noastră, cum privim), îl vdem pe Vasile Marin. E clar că în cealaltă parte a Doamnei Lilica nu putea sta altcineva decât Ionel Moţa, cei doi eroi legionari intraţi în legendă, înfrăţiţi atât în viaţă, cât şi în moarte.

Pentru a înlesni comparaţiile, am pus împreună personajele din fresca Părintelui, alături cu fotografiile reale ale lui Cantacuzino-Grănicerul, Iorga, Elena Codreanu, Moţa şi Marin. Nu uitaţi că asemănarea personajelor pictate nu putea fi prea apropiată de fizionomiile reale, fiindcă altfel Securitatea ar fi descoperit simbolistica ascunsă şi desigur că ar fi acoperit cu var toate frescele bisericii Drăgănescu. Asemănarea este doar sugerată!

Se pune acum întrebarea. Ce a urmărit Arsenie Boca prin această alegorie pictată? (Este o alegorie, pentru că Moţa, Marin şi Cantacuzino-Grănicerul, au murit în realitate înaintea Căpitanului.) Cum de şi-a luat libertatea, el, un sfânt, să pună un mirean într-o frescă şi să spună că e mama lui Christos? Nu aduce asta a blasfemie? Nu, pentru că Părintele Arsenie nu a spus că pe catafalc s-ar afla Maica lui Christos. El numai a numit fresca „Adormirea Maicii Domnului”, fiindcă acest titlu întregeşte minunat mesajul, dar şi îl ascunde! Se ştie că România este denumită „Grădina Maicii Domnului”, un teritoriu sfânt, miraculos, apărat de forţele Binelui, a cărui capitală va fi Noul Ierusalim şi centrul lumii, după ce-a de-a doua venire a lui Christos pe pământ. Acest teritoriu însă, trebuie apărat şi de jos, nu numai de Sus. Prin ce pot românii să se salveze şi să facă din România o „Grădină a Maicii Domnului”? Mesajul Părintelui Arsenie este foarte clar. Adoptând doctrina legionară şi comportamentul creştin! Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă doctrina legionară, aceasta este o culegere de sfaturi şi recomandări cu privire la credinţa şi felul de comporare al legionarului. Ea este expusă în lucrarea „Cărticica Şefului de Cuib”, ce se poate descărca gratuit din internet. Codreanu a reuşit în doar 11 ani să educe în spirit legionar un milion de români. Acest fapt arată pe de o parte puterea doctrinei legionare, iar pe de alta, că o Mişcare cu idei asemănătoare are nu numai viitor, ci viitorul ei este împletit cu destinul poporului român.

.

Notta redacției. Dl Kasper a însoțit textul de mai sus și cu fotografiile lămuritoare. Din păcate, nu le-am putut pune pe site, astfel că suportul imagistic lipsește. Pentru a lansa ideea dlui Kasper, credem că este suficient textul propunerii dumisale.