Dixit Moșu Zamolxe

MOȘU

BELAGINA 3.
Fii ca muntele cel semeţ şi ridică a ta lumină mai presus de
cele ce te înconjoară. Nu uita că aceiaşi paşi îi faci în vârful
muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel
creşte copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează
soarele piscul cel semeţ ca şi pământul cel neted.

Remer Ra: Observ cât se poate de clar legea corespondenţei. Întâi
apare îndemnul la evoluţie, la progres şi apoi controlul progresului.

Zamolxe: Indiferent de manifestările exterioare, paşii omului vor
fi aceeaşi. Prin gândire, omul modelează atât interiorul cât şi
exteriorul. Nu degeaba gândul omului s-a asociat cu lumina.
Gândirea aduce claritate şi claritatea întăreşte voinţa, iar voinţa
Remer Ra LEGILE LUI ZAMOLXE
92
determină acţiunea, fapta. Copacul este asociat cu omul, el se
dezvoltă spaţio-temporal la fel ca şi omul.

Remer Ra: Cum se explică faptul că deşi regnul vegetal este cu
mult mai jos pe scara evoluţiei decât omul, în foarte multe cazuri
omul este pus în situaţia de a depune eforturi mari pentru a avea ceea
ce un copac are deja fără efort. Copacul are parte de apă şi minerale
din pământ fără a depune un efort. În multe cazuri, omul se istoveşte
într-un loc de muncă pentru o hrană mai mult sau mai puţin decentă.
Chiar şi fiecare fir de iarbă are partea sa de rouă dimineaţa.

Zamolxe: Păi vezi tu, copacul este nevoit să respecte programul
codului său genetic, însă omul are parte de un grad de libertate mult
mai mare. Mai are şi liberul arbitru. Dar are şi multă „ceaţă“ în
gânduri. La fel poate creşte şi omul, cu mult mai mult, mai frumos,
mai rapid şi mai sublim decât orice copac, dacă ar şti ce vrea.
Programul genetic de creştere al copacului este la fel cu programul
mental al omului. Dacă îi lasă pe alţii să-i modeleze viitorul, atunci
are parte de resturi; dacă îşi face singur viitorul, atunci are parte de
ceea ce şi-a propus. Indiferent de ceea ce se petrece în exterior,
copacul îşi urmează programul. Omul este foarte uşor modelat de
exterior şi îşi schimbă adesea programul. Iată una dintre marile
greşeli ale omului.

Remer Ra: Păi fiecare om vrea, de exemplu, să fie prosper. Să
aibă cât mai mulţi bani. Pentru asta depinde de exterior.

Zamolxe: Bogăţia este un termen relativ. Nimănui nu-i este
interzisă bogăţia. Exteriorul îţi poate oferi anumite modele, norme,
posibilităţi. Dar pentru a te îmbogăţi este nevoie de responsabilitate.
Îţi asumi un drum. Pentru asta trebuie să gândeşti. Ori asta este, din
câte se pare, foarte greu pentru cei mai mulţi. Presupune limpezirea
procesului la nivel mental. Întâi trebuie să ştii ce vrei să faci. Ce ai
nevoie pentru început? Care sunt mijloacele? Care sunt primii paşi?
Ce poţi oferi? Cum dezvolţi? Cât? Prin ce fel? Multe întrebări
trebuiesc clarificate. Întreg procesul trebuie dispus spaţio-temporal
la nivel mental.

Remer Ra: Puţini au reuşit. Cei mai mulţi şi-au lăsat vieţile
modelate de exterior. Cum de s-a ajuns aici?

Zamolxe: Dualitatea şi mai ales percepţia asupra propriei
persoane, de fiinţă limitată, creează una dintre cele mai puternice
iluzii, aceea de separare de întreg, de tot. Separarea de întreg dă
Remer Ra LEGILE LUI ZAMOLXE
93
naştere temerilor. Omul vede în grup o forţă mai puternică decât el
şi caută să se integreze grupului chiar dacă va trebui să-şi dea
libertatea. Odată integrat unui grup, percepe o anumită securitate,
dar această securitate îi este oferită numai dacă respectă anumite
reguli. Aceste reguli se extind treptat şi asupra gradului de mişcare,
după aceea i se oferă chiar şi modele de urmat: de elev silitor, de
oştean viteaz, de bun credincios, de bun muncitor şi multe altele.
Omul nu realizează că de fapt i se oferă modele de gândire. În
momentul în care ai preluat un model de gândire din exterior eşti ca
şi legat. Puţine, foarte puţine modele de gândire preluate din
exterior îţi oferă ceva care să fie în rezonanţă cu ceea ce este omul
cu adevărat.

Remer Ra: Şi care este soluţia? Să ne întoarcem în pădure?
Schimbarea socială?

Zamolxe: Nu societatea, grupul, este problema, ci omul.
Societatea ar fi cu mult mai dezvoltată şi mai armonioasă dacă omul
ar reveni la valorile spirituale, la ceea ce este el cu adevărat.
Societatea îşi face datoria foarte bine. Ea are nevoie de oameni
puternici, capabili de a face faţă diverselor probleme, concurenţei,
altor societăţi, are nevoie de oameni muncitori, de oameni
disciplinaţi, chiar răbdători când este cazul, de oameni curajoşi. Dar
nu prea are nevoie de oameni iubitori, plini de compasiune,
bunătate, modestie. Aceştia sunt eventual utili în cazul unor
calamităţi. Omul are nevoie în primul rând de iubirea şi respectul de
sine. Până când nu se iubeşte pe sine şi până când nu se respectă pe
sine, nu poate iubi pe altcineva, nu-i poate respecta pe alţii. De acest
aspect ar trebui să se ocupe religia. Dar ea preferă să ocupe de ea
însăşi. Rezultatul e un vacarm din care se descurcă cine poate. Dar
vacarmul este doar aparent, iar el este numai în mentalul omului.
Exteriorul nu poate fi în vacarm. Sistemul democratic este
deocamdată dovedit a fi cel mai viabil pentru că se respectă
libertatea de acţiune, libertatea cuvântului. Bine ai spus mai
devreme, democraţia lasă loc de mişcare pentru toţi. De aceea, nu
soluţia schimbării regimului este cea care trebuie urmărită, ci
transformarea omului. Societatea lasă loc de progres pentru toţi.
Doar omul este cel care diferenţiază. Săracul va fi sărac până când
nu se va vedea potenţial bogat. Tot universul lui interior este legat
de sărăcie, de lipsuri, de limitare. A gândi că eşti potenţial bogat
Remer Ra LEGILE LUI ZAMOLXE
94
înseamnă în primul rând a-ţi prelua responsabilitatea asupra
propriei vieţi, a-ţi trasa singur drumul către bogăţie. Pare greu, dar
nu este.

Succes