Diversiunea / impostura numită Mădălin Hodol

Publicat de |2019-01-04T19:37:29+00:004 ianuarie 2019|Doctrină naţionalistă|

Domnule profesor ION COJA, v-am trimis interviul pe care în august 2018 Mădălin Hodol i l-a acordat dnei Raluca Paraschiv, membră a unei mișcări „de rezistență”. L-ați vizionat? Ce părere v-a făcut?

Mi-a plăcut ca persoană doamna Raluca, o femeie deșteaptă, cu mult bun simț. Domnul Hodol m-a dezamăgit! S-a plâns că a fost suspendat din atribuțiile pe care le avea la CNSAS. La ce se aștepta?! A greșit grav publicând o listă găsită în arhivele Securității fără să poată preciza criteriile pe baza cărora s-a făcut acea listă! S-a grăbit să o publice, lansând astfel bănuiala că ar fi vorba de colaboratori ai Securității, având interesul de a-l lovi astfel pe Ioan Aurel Pop, proaspătul președinte al Academiei și singurul mare istoric preocupat să apere adevărul. Adevărul despre români, descoperind temeiuri noi, necunoscute, pentru satisfacția de a avea istoria pe care o avem! Prezența mea pe acea listă nu poate fi explicată decât într-un singur fel: eu eram înainte de 1990 o persoană pe care Securitatea externă se putea baza. În ce fel? Eu deseori acționam de capul meu în direcția unor preocupări specifice Securității externe. Mă refer aici la combaterea iredentismului maghiar. Caz tipic: cartea lui Dumitru Mărtinaș despre originea românească a catolicilor din Moldova, a așa zișilor ceangăi! Autorul umblase ani de zile pe la toate editurile și instituțiile de cultură cu manuscrisul acestei lucrări și nimeni nu-l băgase în seamă. A ajuns și la mine manuscrisul și n-am avut tihnă până nu am văzut cartea apărută! Din păcate, autorul părăsise această lume cu câteva săptămâni înainte ca eu să semnalez în „Flacăra” valoarea lucrării sale.

Și care este legătura cu securitatea?

Cartea, depusă la Editura enciclopedică, întârzia să apară, ca să nu ne punem rău cu poporul frate maghiar. La un moment dat a apărut în Ungaria o Istorie a Ardealului scrisă de pe poziția iredentismului maghiar clasic: cu multe minciuni și falsuri. A stârnit însă multă vâlvă în toată lumea, inclusiv în România. Ceaușescu a ordonat să li se răspundă imediat maghiarilor cu o lucrare românească. Așa și-au adus aminte tov Enache și subaltenii săi de la secția de propagandă a Comitetului Central de lucrarea lui Mărtinaș, pentru a cărui publicare eu îi bombardasem cu mai multe memorii. Așa a apărut cartea lui Mărtinaș, aș putea spune că datorită lui Nicolae Ceaușescu. Greșesc cu ceva?

Tot nu văd legătura cu securitatea!

Păi după apariția cărții s-a făcut o lansare la Cluj Napoca, la Universitate. Am mers ca îngrijitor al ediției, împreună cu directorul editurii. Când ne-am urcat în avion, acesta mi-a făcut cunoștință cu „nea Ionică”, ofițer de securitate, care răspundea de buna desfășurare a întâlnirii. M-a avertizat că voi fi asaltat de întrebările „tendențioase” ale unor participanți la întâlnire, dar că să nu mă tem, situația este „sub control”! Destinul cărții a fost spectaculos! Asta datorită și lui Vasile Maria Ungureanu, preot catolic cu frumoase preocupări filologice, și el ceangău, ca și Mărtinaș, care m-a ajutat mult la editarea manuscrisului! Foarte abil, cu relații la Vatican, acesta a aranjat să parvină la editură o comandă a Vaticanului pentru traducerea cărții lui Mărtinaș și publicarea acestei traduceri pe spezele Vaticanului. Povestea este cam lungă, mă gândesc să o spun separat de acest interviu. Dar nu pot să închei subiectul fără să mă refer și la securitate. Un cunoscut a dat la CNSAS de un document în care un ofițer de securitate făcea în toamna lui 1987 un raport asupra desfășurării evenimetului de la Vatican. Din cele relatate de amicul meu am bănuiala că raportul scotea în evidență niște merite ale ofițerului de securitate inventate de acesta. Eu nu cunosc să fi fost implicat un ofițer de securitate în organizarea evenimentului care a fost opera exclusivă a năzdrăvanului de preot greco-catolic Vasile Maria Ungureanu. Acesta îmi povestise mai multe faze din meciul său cu Securitatea, care-l urmărea pentru activitatea sa religioasă. I-a fost foarte greu până securiștii au înțeles situația greco-catolicilor din Ardeal care, refuzând să treacă la ortodoxie, trecuseră automat la catolicism, obligați fiind astfel să asiste la slujbe ținute numai în limba maghiară! Maghiarizarea românilor prin religie continua astfel și după 1944… Unul din meritele deosebite ale lui Vasile Maria Ungureanu a fost ca, prin discuții cu Securitate, să obțină prima slujbă catolică în limba română  în Ardeal. S-a ținut la Biserica din incinta Universității Victor Babeș. S-a ținut acea slujbă începând de pe la mijlocul anilor 80! Cred că se ține și azi! Dar, cum am spus, subiectul acesta îl lăsăm pentru o discuție separată. Până atunci poate îmi fac timp să văd și eu raportul acelui ofițer de securitate. Nu avem niciun motiv să contăm pe adevărul din aceste rapoarte.

Să-l citez totuși pe generalul de securitate Cicio. Acesta după 1990 s-a împrietenit cu un fost student, ajuns după 1990 o persoană publică foarte cunoscută, iar fostul nostru student l-a chestionat despre foștii săi profesori de la Litere, care și cum a colaborat cu Securitatea. Când l-a întrebat de mine, răspunsul generalului a fost acesta: nu a fost nevoie să colaborăm cu profesorul Ion Coja, acesta făcea singur ce i-am fi cerut noi să facă… Se referea la activitatea  mea pe linia contracarării iredentismului maghiar, a obrăzniciei „rabinului roșu”, a imperialismului sovietic (vezi piesele de teatru Requiem pentru Jan Palak și Credința). A fost alegerea mea să abordez aceste subiecte. Știam că în felul acesta am spijinul liniei politice a lui Ceaușescu, o linie naționalistă. Bănuiesc că și poziția mea față de Petre Țuțea și camarazii săi a găsit simpatie printre unii ofițeri de securitate și înalți activiști de partid. Am mizat pe această reacție, iar afirmația generalului Cicio mi-a confirmat că făcusem un calcul corect.

Ne întoarcem la Mădălin Hodol?

Da, acest individ se prezintă ca istoric și dovedește însă că nu a înțeles nimic din istoria la care a asistat sau despre care a avut surse directe de informare.  Să vii în anul 2018 să susții că perioada 1945-1989 este „dintr-o singură bucată”, că nu a existat nicio deosebire esențială între „obsedantul deceniu” și ce a urmat după 1960, după 1964 mai ales, asta te descalifică ca martor, în primul rând! Ca istoric, nu mai vorbesc! Diversiunea numită procesul comunismului, cu raportul lui Vladimir Tismăneanu, tocmai acest fals s-a străduit să-l acrediteze, cum că nu a existat nicio deosebire între regimul de esență cominternistă instaurat de comuniștii alogeni și regimul național comunist, cum l-au numit detractorii, instaurat de Dej și continuat de Ceaușescu. Refuz să aduc argumente în acest sens, ar fi pierdere de timp, lucrurile sunt clare și numai un mercenar, un năimit, poate afirma că nu a existat un proces de „românizare” a structurilor PCR, cu efecte benefice pentru poporul român. Un proces care a atins și structurile securității. Dar o Securitate având în frunte un animal preistoric ca Postelnicu nu putea să performeze, să-și atingă scopul. Așa, pentru informarea publicului tînăr, cunosc mai multe cazuri de persoane care au intrat în sediul unei circumscripții de miliție și au început să-l înjure pe Nicolae Ceaușescu, sincer exasperați de cultul personalității sau dornici s-o pățească și să se audă de ei la Europa Liberă, cazul poetului Virgil Mazilescu, sau cu altă motivație. Nu au pățit nimic-nimic! Iar ideea că puteai să fii arestat pentru că spuneai bancuri politice sau ascultai Europa Liberă este tembelă, complet falsă, cel puțin după 1960!… Băiatul ăsta dacă este sincer pornit împotriva poliției politice ar putea studia fenomenul trădării, cum a trădat securitatea. Și nu e cazul numai al lui Pacepa. Cazul lui Constantin Dobre, liderul grevei din Valea Jiului din vara anului 1977 mi se pare mai elocvent! Minerii au cerut să aibă o discuție cu Ceaușescu în persoană. Dovedind curaj, Ceaușescu s-a întâlnit cu minerii și în timpul discuțiilor i-a plăcut de liderul lor, Costică Dobre. L-a remarcat pentru calitățile sale de lider și l-a recomandat să facă carieră politic. Așa a ajuns C. Dobre student la academia de activiști politici Ștefan Gheorghiu. Și urmarea este tragic de semnificativă: Ceaușescu din când în când întreba de Dobre, ce mai face, că n-ar strica să-l revadă, să discute cu el! A avut grijă securitatea să împiedice orice revedere între cei doi. Poate că ar fi timpul să aflăm din ordinul cui s-a produs acest veritabil sabotaj! Cazul Constantin Dobre este mai complex, organizatorii „evenimentelor” din decembrie 1989, dintre care unii erau profesori la Ștefan Gheorghiu, au încercat să-l atragă în complot și pe Constantin Dobre, dar acesta refuzat!

Nu credeți că acesta ar putea fi un subiect de dezbatere în presa românească!

Evident! Evident! Sper că domnul Constantin Dobre este în viață și va putea conduce o asemenea discuție. Subiectul a fost ocolit în presa mercenară de după 1990, deoarece poziția lui Constantin Dobre nu convenea „emanaților” revoluției: domnul Dobre, liderul minerilor din 1977, are multe cuvinte de apreciere la adresa persoanei celui care a fost Nicolae Ceaușescu!… Dacă aceste rânduri ajung la cunoștința dlui Dobre, îl invit să reluăm legătura dintre noi doi.

Ce mai aveți de obiectat față de ideile istoricului Mădălin Hodol?

Idei nu prea are, ci un nivel de informații rușinos pentru un tînăr istoric. Are, de exemplu, obiecții față de „sfinții închisorilor”, deoarece din arhiva securității a dedus că majoritatea deținuților politici anti-comuniști erau legionari, legionari fiind și cei care au avut un comportament de sfinți… Nu e de acord domnul specialist în istorie recentă cu „eroizarea” acestor legionari, chiar dacă au suferit ca nimeni alții în închisorile comuniste. De ce? Pentru că legionarii „au fost antisemiți, au omorît evrei, au umblat cu revolverul în mână la progrom, ca să ucidă evrei, au fost ca ideologie naziști, iar dacă comunismul nu se instaura în România, am fi avut parte de un regim național legionar, de orientare nazistă”!… Am reprodus aproximativ tâmpeniile specialistului… Vom pune pe site și trimiterea la acest interviu, recomandând cititorilor noștri măcar minutele de după minutul 46, sunt suficiente pentru a ne da seama de gradul de informație istorică de care beneficiază tînărul „disident” de la normele CNSAS. Ne dăm seama de gradul de aderență la ideea de adevăr! Nu trebuie aflat adevărul despre legionari! Aceasta este atitudinea lui Mădălin Hodol ca funcționar al CNSAS! Frizează clar impostura!… Când parlamentul României scoate legi împotriva memoriei legionarilor, Hodol de la CNSAS deplânge faptul că sunt „eroizați” legionarii! Cine îi eroizează, domnule? N-ai aflat că s-au instituit pedepse, amenzi și ani de închisoare, pentru cei care i-ar „eroiza” pe legionari! Un om normal ar fi protestat împotriva acestor legi rușinoase, iar nu împotriva spiritului public care este tot mai cucerit de adevărul despre legionari, adevăr pe care acest bicisnic l-ar vrea ascuns după zece lacăte. Îi pun, înainte de a încheia, această întrebare: cine în România îi eroizează pe legionarii care au pătimit în închisorile comuniste ori au luptat în munți? Când protestează împotriva celor care nu acceptă să spui ceva rău despre acești legionari, la cine se referă?

Mă conformez dorinței dumneavoastre și le recomand și cititorilor acestui site interviul lui Mădălin Hodol: 

https://www.youtube.com/embed/LN3fPiOOpjkrel=0&iv_load_policy=3&modestbranding=1&autoplay=1

Măcar cele 4-5 minute începând cu minutul 49

 

A consemnat Petre Burlacu

București, 4 ianuarie 2019