Discursul Căpitanului

     DISCURSUL LA MESAJ, ţinut de Şeful legiunii în Parlamentul Ţării. (După Mon. Of. din 3 Decembrie 1931).

D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvîntul:

D-le preşedinte, d-lor deputaţi, eu sunt cel mai tînăr dintre d-voastră, şi reprezint o mişcare tinerească. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fără ajutorul şi sprijinul nimănui. Cred că actualii conducători ai României Mari se vor obosi să mă asculte şi pe mine, ca unul care sunt exponent al generaţiei tinere, generaţie sbuciumată, generaţie despre care s-au vorbit atîtea, generaţie martirizată, aş putea spune: răstignită. Cred că este bine ca Onorata Cameră să aibă puţină bunăvoinţă a ne asculta şi pe noi, deoarece socotesc că este bine ca astăzi conducătorii să ştie care este sbuciumul, care sunt părerile, care este orientarea politică a generaţiei care, cu voia sau fără voia d-voastră, trebuie să vă urmeze mîine pe aceste bănci.

     În orice caz ţin să afirm de la început, că noi nu suntem o generaţie aşa cum ne cunoaşteţi d-voastră dintr-o anumită presă. Noi nu urmărim decît să ne apărăm Patria sacră, Patria ameninţată de viscolul furtunei, Patria părinţilor noştri şi cuibul cald al acelora care vin după noi. Şi ca să fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generaţie imorală, nu este nici una fără Dumnezeu, nici una republicană sau antiregală. Fixez aceste puncte în: Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate şi Armată, care să garanteze existenţa Statului Român.

     D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteţi fi alături de noi.

     D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-lor deputaţi generaţia aceasta a noastră trece ca o generaţie antisemită. Aş dori să ştiţi că nu am venit să strig: jos jidanii, după cum cred că n-a făcut nimeni. Am observat însă un singur lucru, că de cîte ori s-a pus aici problema naţionalismului românesc, d-voastră aţi privit-o şi aţi primit-o cu ilaritate şi aţi transformat-o, dintr-o problemă care este de un tragic fără pereche, într-o chestiune comică.

     D.V.G.Ispir: Cel puţin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

     D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu, d-lor, am să pun această problemă în cîteva linii, pentru că sunt şeful unei mici grupări şi trebuie să-mi desvolt punctele mele de vedere.

Am fost în Maramureş, în Maramureşul care este leagănul descălecătorilor noştri, al Moldovenilor – Maramureşenii sunt străbunii lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, domnul Moldovei. Şi acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare şi la care a asistat şi dl. prof. Cătuneanu, a venit un om bătrîn cu plete albe şi a făcut mărturie, în faţa instanţelor judecătoreşti, de cele ce vă spun acum: „Noi Maramureşenii, suntem de viţă boierească, şi la 1848, cînd eram copil au venit cei dintîi jidani la noi în comună“.

Şi aici fac o mică paranteză. Eu nu întrebuinţez cuvîntul de jidan, pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel – mi se pare curios – este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.

Pentru mine această populaţie, pe pămîntul ţării mele – şi rog să mă creadă toată lumea – atunci cînd eu am conştiinţa fermă că o atacă şi că îşi caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vă rog să mă credeţi s-a deschis o luptă pe viaţă şi pe moarte, şi nu-mi arde să fac glume sau să insult pe cineva. Pentru mine este clar şi precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie duşmană e aici pe pămîntul ţării. Şi eu înţeleg să lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu românesc.

Ei bine d-lor, la 1848, au venit cei dintîi cinci jidani, pe care părinţii noştri, văzîndu-i rupţi şi flămînzi, de milă i-au lăsat să stea la marginea moşiilor noastre. Astăzi la 1930 noi am pierdut 60, din cei 62 munţi. Noi Românii mai avem numai 2 munţi, iar restul de 60 de munţi sunt în stăpînirea jidanilor. Astăzi, noi ne-am retras şi stăm sărmani şi fără pîine la marginea moşiilor lor“.

Ei bine, această situaţie din Maramureş se întinde şi în Bucovina; această situaţie se întinde şi în Moldova noastră unde bisericile se închid, unde altarele se dărîmă. Şi eu vă întreb pe dvs., pe toţi: Ce se alege de o naţie căreia i se dărîmă altarele?

Comerţul nostru a îngenunchiat. La noi, în Bîrladul străvechi, în Bîrladul care exporta mărfuri în Polonia sub Ştefan cel Mare, şi exporta din Cetatea Albă pînă la Constantinopole şi Alexandria, la noi a mai rămas un singur comerciant român de manufactură.

Ei bine, d-lor, nu se poate neglija această problemă şi nu se poate spune de nimeni că ea nu este problema dominantă a politicii României moderne. Cu noi se săvîrşeşte exact acelaşi lucru care s-a săvîrşit cu Pieile Roşii din America de Nord: Ne găsim în faţa unei invazii străine şi avem tot dreptul, şi avem şi datoria să ne apărăm Patria. Pe mine nu mă interesează cine vine, şi este – mi se pare lucru curios, că atunci cînd veneau duşmanii cu arma să ne fure pămîntul nostru, noi încremeneam cu toţii în tranşee, cu arma în mînă, iar astăzi cînd arma s-a schimbat în bani şi cînd aceştia sunt în stare cu banii lor să vină  să ne cumpere ţara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze?

Iată d-lor cum se pune această problemă.

D-voastră ştiţi foarte bine că Pieile Roşii din America de Nord au dispărut încetul cu încetul în faţa năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa îi deplînge şi îi regretă pentru că au fost oameni de treabă, dar se zice: „ce să facem, au fost alţii mai tari“.

D-lor mă gîndesc cu groază că, la un moment dat, Europa va avea să ne plîngă şi pe noi şi pe urmaşii noştri.

Iar în ce priveşte tinerimea noastră sbuciumată, care după cum v-am spus a fost răstignită pentru această idee, căci eu vin aici după 2 ani de închisoare nedreaptă, ei bine, vă spun d-lor, ce doriţi d-voastră să facă aceşti tineri care au fost loviţi de toţi conducătorii de pînă acum? Doriţi să ne luăm într-o bună zi traista-n băţ şi să plecăm în altă ţară, pe alte meleaguri, ca să ne cîştigăm pîinea şi să găsim un refugiu de viaţă naţională liberă? Noi nu vă cerem prea mult. Nu vă cerem decît un singur lucru: să ne lăsaţi aici, pe acest pămînt, sub binecuvîntarea ciolanelor părinţilor noştri.

D-lor, îmi pare rău că în acest răspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici măcar o licărire de speranţă şi nici o preocupare din partea conducătorilor acestei ţări asupra problemei expuse mai sus.

D-lor, voi trece de la această problemă şi voi reveni la o problemă de mare importanţă: problema mizeriei. Am adus în această cutie cîteva bucăţele de pîine care sunt din Maramureş şi din munţii judeţului Neamţ, pentru ca să vedeţi ce pîine mănîncă românul maramurăşan şi munteanul nostru. Astăzi, cînd lumea se plînge de supraproducţie de grîu, toţi atribuie criza faptului că grîul se vinde cu un leu kilogramul. Iată ce pîine mănîncă oamenii aceştia!

(D. deputat Corneliu Zelea Codreanu prezintă Adunării o bucată de pîine neagră).

Trebuie să ni se strîngă inima de durere şi cred că orice popor din Europa văzînd această imagine a mizeriei în care trăieşte neamul românesc, ar plînge de mila noastră. Am adus aceste bucăţi de pîine învelite şi puse în această elegantă cutie, înadins, ca să vedeţi în cîtă artificialitate şi în cîtă poleială de civilizaţie se îmbracă această mizerie românească. Eu o depun cu părere de rău pe banca ministerială şi aş ruga pe onoratul guvern să o aibă la dispoziţie, pentru ca oricui îi arde să facă glume pe spatele neamului românesc, mai întîi de toate să vadă ce mănîncă el.

D-lor, în faţa acestei mizerii, care cuprinde întreaga ţară, am să întreb: care este sistemul de apărare al guvernului contra acestui marş al mizeriei mereu crescînde?   (…)

D-lor deputaţi, al treilea punct, în privinţa căruia voi spune cîteva cuvinte, este chestiunea partidelor şi chestiunea democraţiei.

D-lor deputaţi, aproape întreg obiectul principal în discuţiile la acest răspuns al Mesajului a fost: suntem contra desfiinţării partidelor sau pentru desfiinţarea partidelor? În această privinţă eu vă spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie să hotărască desfiinţarea sau nedesfiinţarea partidelor? Puteţi d-voastră să le desfiinţaţi sau să le înfiinţaţi? Nu. Cel care trebuie să hotărască e poporul, e ţara flămîndă şi goală. În momentul acela cînd va trebui să se hotărască, poporul va vedea dacă trebuie să se desfiinţeze sau nu. În orice caz vă spun că poporul nu iubeşte partidele politice. Acesta e un lucru precis şi d-voastră, într-un regim democratic, nu vă puteţi menţine la conducerea statului în contra voinţei poporului. Aceasta este iarăşi precis.

Mai este încă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizaţie, ele sunt rezultatul unei evoluţii. Da, şi eu sunt pentru această teorie şi eu aplic partidelor legea evoluţiei. Partidele ca şi toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se desvoltă şi mor. Cred că partidele nu sunt forma superioară a perfecţiei, care să fi cîştigat dreptul la nemurire.

Mai este o chestiune, de ordin extern. D-voastră vedeţi foarte bine că întreaga opinie publică din Europa se îndreaptă către extreme. Ei bine, extremele acestea, ca două pietre de moară, vor măcina încetul cu încetul toate partidele.

D-lor deputaţi, priviţi în Europa. Sunt două extreme puternice: extrema dreaptă şi extrema stîngă care se întăresc: la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vă întreb pe d-voastră, mai ales pe d-voastră care tot timpul v-aţi plecat în faţa Europei şi aţi tremurat, la cea dintîi adiere de vînt: într-o Europă în care învinge una din extreme, dvs. veţi putea să rezistaţi curentului acestei Europe?

În ce priveşte orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem între aceste două extreme, suntem dintre acei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma. Noi credem că părinţii noştri, străbunii noştri, care ne-au adus pe pămîntul acesta: oasele lor, cel puţin din mie în mie de ani ne trimit cîte un sfat bun, cîte o idee bună, în ceasurile noastre grele şi dureroase.

În fapt, d-lor, asupra partidelor: generaţia noastră – privind din afară – constată:

1) Că un partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal;

2) Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal în acelaşi mod;

3) Că neglijează interesele poporului şi ale patriei satisfăcînd numai interesele particulare ale partizanilor; că democraţia este iresponsabilă, îi lipseşte puterea sancţiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se dau pe faţă unele pe altele, nimeni nu aplică sancţiuni contra alor săi, fiindcă îi pierde, nici în contra adversarilor, fiindcă ei deţin la rîndul lor fărădelegile lor.

Şi în această chestiune daţi-mi voie să vă atrag atenţiunea numai asupra fraudelor care s-au făcut de la război încoace şi care toate au rămas fără sancţiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde; fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 milioane; peştele sovietic; galoşii sovietici; pădurile din judeţul Neamţ; pădurile din Bucovina etc., şi după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au săvîrşit pe teritoriul acestei ţări, de la război încoace atinge cifra de 50 miliarde lei.

Democraţia văzută din afară ne dă impresiunea unei vaste complicităţi în fărădelege. Concluzia: democraţia este incapabilă de autoritate. Şi încă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă placă – vă rog, d-lor să ne toleraţi ca să fim severi, intransigenţi în tot ceea ce interesează, fie Naţiunea românească, fie cinstea. Declar că democraţia e pusă în slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidoveşti. (Întreruperi, zgomot).

D-lor, dovada. Am venit aci cu o listă care are să vă supere, însă vă spun să nu-mi luaţi în nume de rău, fiindcă nu pot să tac în această chestiune, este vorba de ceea ce se numeşte portofoliul de la banca Blank.

Daţi-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiţi aici. Lista am căpătat-o, poate nu întreagă:

D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.

D. Carol Davila 4.677.000.

D. Eug. Goga, creanţă ipotecară agricolă lei 6.200.000.

     D. Al. Oteteleşanu: Este o ipotecă pe moşia d-nei Eug. Goga.

D.N.Lahovary: Nu datorează d.Davila, datorează „Banca Ţărănească“. Nu este la fel, vă rog să rectificaţi. (Întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească dar sunt bani împrumutaţi. (Întreruperi).

D-lor, s-or plăti sau nu, nu ştiu, dar să vă spun un singur lucru: există obligaţia pe care o are cineva cînd împrumută bani de la o asemenea finanţă, de a satisface cînd este la guvern, de a sprijini în opoziţie şi în orice caz de a nu lovi în ea cînd trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. Corneliu Zelea Codreanu: Mai departe: d.Iunian 407.000; d.Madgearu 401.000; d.Filipescu 1.265.000; d.Mihail Popovici 1.519.000; d.Răducanu 3.450.000.

(Exclamaţiuni pe băncile majorităţii).

Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d-l Pangal 3.800.000; d.Titulescu 19.000.000; şi se aude, n-am putut şti precis, că şi d.Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci pe băncile majorităţii: Se aude!

D.Corneliu Zelea Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla, (Întreruperi, zgomot). Mai sunt şi alţii.

D-lor, eu nu acuz că banii aceştia au fost bacşişuri date, nu. Sub o formă s-au luat de acolo aceşti bani şi acum este vorba să se vadă această chestiune, acum desigur că oamenii aceştia, care se simt legaţi de acolo, n-au libertate deplină ca să vină  să ia măsuri categorice împotriva acestei Bănci. (Aplauze pe mai multe bănci).

D-lor deputaţi, dacă se cer sacrificii pentru ca să asanăm această ţară, nu putem noi să consimţim la sacrificiul care ar fi să se facă pentru asanarea băncii Blank, pentru nunta care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca şi pentru alte lucruri. (Exclamaţiuni, întreruperi).

D-lor, în consecinţă, noi venim cu cîteva soluţiuni practice care poartă nota tinereţii:

CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public. (Aplauze pe mai multe bănci).

D.V.G.Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtător al ideei creştine. Îţi aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susţinerea acestei idei este anti-creştină. (Aplauze).

D.Corneliu Zelea Codreanu: D-le profesor, daţi voie să vă spun: cînd este chestiunea să aleg între moartea, dispariţia ţării mele şi aceea a tîlharului, eu prefer moartea tîlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit ca tîlharul să-mi nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM revizuirea şi confiscarea averilor celor care şi-au  furat ţara săracă. (Strigăte de „bravo“).

CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a face parte din consiliul de administraţie al diferitelor bănci sau întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi, care au venit pe pămîntul acesta să exploateze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre.

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului românesc.

O voce de pe băncile partidului Naţional-Ţărănesc: Este.

     D. Corneliu Zelea Codreanu: A neamului românesc, nu-i.

CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună într-un singur suflet toată suflarea românească.

Dacă în momentul de faţă conducătorii sunt împiedicaţi să ia măsuri întregi din cauza Constituţiei sau legilor în vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, să se facă apel şi să concheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bănci).