Adevăr istoric contra mitologie naţională
Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.
Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.
Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.
Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustulTratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.
Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.
Dini G. Jónas
8 aprilie 2015
Text preluat din revista „22” a GDS
NOTA REDACȚIEI: Lucrarea domnului BOIA nu este nevoie să mai fie tradusă în maghiară deoarece această lucrare a fost tradusă din maghiară în română… Textul original este în limba maghiară!
Comentariul domnului academician Ion Aurel Pop, către domnul Alexandru Herlea. Comentariul ne-a parvenit de la un coleg:
„Draga Alexandre,
„NOTA REDACȚIEI: Lucrarea domnului BOIA nu este nevoie să mai fie
tradusă în maghiară deoarece această lucrare a fost tradusă din maghiară
în română… Textul original este în limba maghiară!” – chiar asa!! :D
Lsta mortilor ucisi de ungurii lui Hatvani si Kemeni in Abrud in mai-iunie 1849, dupa protocolul aflat la biserica ortodoxa din Abrud:
Petre Dobra (prefect), 38 de ani, impuscat
Demian Sofia, 30 ani, impuscata
Balosu Vasile, i s-au taiat mai intai urechile
Faur Sofia, 30 ani, spanzurata
Oprea Onea, 60, spanzurat
Muierea Onii, 60, spanzurata
……………………………………………..
Acum, fiti atenti:
Mesteacan Pascu, 42, impuscat
Mesteacan Nicolae, 12!, impuscat
Mesteacan Samfira, 10!, impuscata
Pascu, jeleriul Sulutiului, 48, impuscat
Muierea Pascului, Mariuta, 38, impuscata
Pascu Ana, 10!, impuscata
Pascu Nicolae, 12!, impuscat
Pascu Gheorghe, 11!, impuscat
………………………………………………………
Duba Nicolae, 63, ucis de Hatvani in piata Abrudului
Simina Oana, 61, omorata in casa
Brascovita Ana, 78, spanzurata
Kelemen Marita Moise, 82, imuscata acasa
Cenusa Iosif, 85, impuscat acasa
Popa Floarea (bolnava) 65, Kemeni i-a taiat mai intai mana
Tobias Ana, bolnava, 65, ucisa de Hatvani
Avisalom Tobiasu, 65, ucis de Kemeni
Imaginativa lista aceasta cu 40.000 de nume, dintre care relativ putini au cazut efectiv in lupte. Cele mai multe victime au fost dintre cele trei sute de sate rase de pe fata pamantului de civilizatele armate revolutionare maghiare si sacuiesti.
Roller tras la xerox, nu are rost să mai aduc citate din „opera” acestuia, sunt exact aceiași termeni ai istoriografiei cominterniste:
România = stat imperialist care a ocupat teritorii vecine, o temniță a popoarelor în care burghezo-moșierimea asuprea naționalitățile conlocuitoare. În ceea ce privește Ardealul, vârfurile burgheziei s-au întrunit la Alba Iulia și au proclamat anexarea, după care au chemat armata imperialistă a lui Brătianu(notă: trebuie să fii tâmpit ca să vorbești despre burghezie la un popor de neoiobagi, cu o brumă de elită națională prigonită și întemnițată de statul ungar). Dar între timp a izbucnit marea revoluție ungară a lui Bela Kun, pe care imperialiștii români au atacat-o și au învins-o, asigurându-și ocupația asupra Transilvaniei.
Textul de mai sus, nu numai că e o minciună din cap în coadă, dar e și antiromânesc. Auzi, „Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.”! Deci, ce importanță are că până la 1848 românii n-aveau voie să intre în orașe, le era interzis prin regimul de apartheid 3+4, și că după 1867 burgurile germane din Transleithania au fost maghiarizate, de la Bratislava la Brașov? Budoș olahii n-aveau nici un drept să se unească cu Țara, iar dincolo de Carpați trebuia să apară Grecia, că doar fanarioții erau stăpâni peste toate!
Eu nu stiu cine e acest Boia cu elucubratiile lui cu tot, dar stiu ca taranul roman si-a dorit unirea mai mult decat orice. Bunica mea ,avea 18 ani atunci si stiu (pt. ca mi-a povestit) ca:”Ne-am dus draga pe jos pana la Blaj ca sa dansam hora mare a unirii !”. Si pana la Blaj, (de la noi) sunt vreo 50 km. Cei mai multi dintre ei au invatat sa scrie si sa citeasca romaneste prin revista Albina ce se scotea la Sibiu, si asta, pt. ca in scoala erau educati numai in ungureste ! Asa intelegeau ungurii „autonomia” pt. romani. In asemenea conditii, nu cred ca a existat un singur taran roman care sa nu-si doreasca unirea si sa nu le ofere copiilor lui o educatie in limba romana. Indivizi ca acest Boia (cu parere de rau) ar trebui linsati in strada ! Pangareste tot ce au romanii mai sfant !
Vnimanie, vnimanie ! Nu lansa apelul de a-l linsa in strada. S-ar putea sa-l omoare vreunul in bataie pe strada sau la carciuma si cazi nevinovat dupa gratii.
Cati dintre noi n-au spus „manca-l-ar ciuma” sau „lua-l-ar gaia” (Gaia, adica Zeita-Mama a Pamantului, adica poetic „inghiti-l-ar pamantul”) pe cutarica? Sau ca aia (stim noi cine) ar fi trebuit impuscati? E asta un indemn la violenta? Poate ca da, insa cine e mai vinovat: cel care-si da drumul la gura de nervi sau cel care trece la fapte direct, poate chiar cu sange rece? E o intrebare veche si o problema ridicata inclusiv la Nurnberg, cand toti criminalii de razboi s-au dezvinovatit pe principiul ca au primit ordine de sus si ei doar le-au executat.