Dinu Ciobotaru către Klaus Johannis – Scrisoarea unui român căruia îi pasă de soarta României! Îi pasă și Președintelui? Să vedem și noi minunea asta!

Pai, daca-i asa cum spune nick, noi ce dracu alegem si ne batem si ne dusmanim unii cu altii, precum ca ala-i asa, alalalt e invers ? Inseamna ca problema e la noi, la alegatori sau e ca dintre noi nu ai ce alege, fiind TOTI de sus pana jos niste vanduti. Apai daca toti suntem vanduti de ce sa ne suparam doar pe unii ? Altfel cum dracu se face ca orice alegem de 25 de ani tot rau iese ? Unde naiba sunt ascunsi aia buni de nu ii vedem pe listele de alegatori ? Cat priveste pe dl K. Iohannis eu i-as acorda prezumtia de bune intentii. Iar daca indiferent pe cine am fi ales si tot nu putea iesi din vorba mai-marilor lumii care-si varsa involuntar balele cu gandul la Rosia Montana, asa cum le-au curs si cu gandul la Comb. Sid. Galati, Resita, Hundeoara, Otel. Speciale Targoviste,, la BCR, la Petrom, la Romtelecom, etc, etc, n-o sa aiba dl Iohannis ce comenta. Eventual sa-si dea demisia si sa vina altul care sa le dea el. Si atunci daca tot date ajung de ce sa nu le dea el, atunci ? pentru noi care e diferenta ca le da Gheorghe sau le da Petru, ca sa zic asa ? Dupa ce se da comoara de la RM, a carei valoare reala este incalculabila, [sa ma credeti ca nu ma joc cu vorbele, stiu ce spun] macar noi romanii stim sigur ca in sfarsit, de data asta vom fi in curu gol. Asa de gol de ne-o fi noua in primul rand scarba de noi si stiind ca nu mai avem nimic, nu ne va mai intreba de vorba -vorba oltenilor – nici dracul.

mai multe despre NATO – de acum trei zile:

http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_117173.htm

traducere mecanica:

Declarație la domiciliu

de Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, la începutul reuniunilor miniștrilor apărării NATO

05 februarie 2015

|

Ultima actualizare: 05 februarie 2015 08:56

Engleză

Rusă

Bună dimineața – și mulțumesc că ai venit atât de devreme!

Astăzi vom avea o zi foarte ocupat. Vom începe cu o reuniune a Grupului de planificare nucleară. Atunci vom avea o reuniune a Comisiei NATO-Georgia. Și atunci vom avea o ședință a Consiliului Nord-Atlantic cu miniștrii.Și avem multe decizii importante pentru a lua.

Deciziile referitoare la modul în care putem consolida apărarea noastră colectivă. Și de a construi stabilitatea cu partenerii noștri.

Acesta este un moment foarte critic pentru securitate în Europa, și în întreaga lume.

În Ucraina, violența se înrăutățește, iar criza se adâncește. Rusia continuă să ignore normele internaționale și să sprijine separatiștilor cu arme avansate, de formare și forțele.

În Africa de Nord și Orientul Mijlociu, a extremismului violent se răspândește. Și acest terorism combustibili turbulențelor din țările noastre.

Deci, suntem de adaptare postura noastră și forțele noastre în acest mediu de securitate în schimbare. Pentru a efectua gamă completă NATO de misiuni. Și pentru a face față provocărilor din orice direcție.

Am crescut deja prezența noastră militară în partea de est a Alianței.

Astăzi, vom lua măsuri suplimentare pentru a face forțele noastre mai pregătiți și mai receptiv.

Vom decide cu privire la mărimea și componența noului forței Spearhead. Și să se asigure că aceasta poate fi implementat într-o chestiune de zile.

Vom întări nostru Forța de Răspuns a NATO existent.

Și vom decide cu privire la stabilirea de unități de comandă și control în șase din țările noastre estice aliate.

Aceste unități vor face mai ușor de implementat forțele NATO rapid.

Ele vor sprijini planificarea apărării colective. Și ajuta la coordonarea exerciții multinaționale.

Deciziile noastre face clar că NATO este hotărât să-și apere toți aliații împotriva oricăror amenințări din orice direcție.

Ne vom întâlni, de asemenea, în cadrul Comisiei NATO-Georgia. Pentru a discuta provocările actuale de securitate. Și priorități pentru cooperarea noastră.

Lucram cu Georgia să pună în aplicare un pachet substanțial care întărește apărarea și capacitatea de a lucra cu NATO a Georgiei.

Cu aceasta, eu sunt gata să întrebările dumneavoastră.

ÎNTREBARE: BFBS_ JAMES HURST: Ne puteți da un mai mică idee despre amploarea și compoziția vârful de lance și modificările aduse forța de reacție și gândurile dvs. pe dacă ei de început al unui inevitabil build-up la un nou război rece?

SECRETARUL GENERAL: Nu voi aduce atingere concluziile consiliului de azi, dar mă aștept ca miniștrii vor fi de acord pe mai multe elemente importante ale unui pachet care mărește apărarea noastră colectivă. Si asta este despre îmbunătățirea noastră Forța de Răspuns a NATO. Dimensiunea actuală este around13,000. Mă aștept ca ei vor decide cu privire la o forță care va fi în jurul valorii de 30.000 și parte din care sporită Forței de Răspuns a NATO, mă aștept va fi stabilirea acestei Spearhead Force, care mă aștept va fi de o dimensiune de aproximativ 5.000. Și acest Spearhead forței va avea unele elemente de plumb, care vor putea să desfășoare într-un termen foarte foarte scurt. Vorbim despre cateva zile. Deci, acestea sunt două elemente importante. Constituirea unui grup de Spearhead, de așteptat să fie în jurul valorii de 5.000 și îmbunătățită Forței de Răspuns a aproximativ 30.000 NATO. Dar acest lucru va fi decis mai târziu astăzi și de a fi prea devreme pentru a spune concluziile finale.

În plus, vom, mă aștept, de asemenea, miniștrii de a decide asupra acestor șase unități de comandă și control care urmează să fie stabilite în șase de aliații noștri din est. Și așa cum am mai spus că sunt unități importante, deoarece acestea sunt legătura dintre apărare națională și forțele multinaționale NATO. Ei vor planifica, vor organiza exerciții. Și va fi cheia pentru conectarea forțele naționale cu întăriri NATO. Și noi suntem, de asemenea, de lucru privind consolidarea comanda multinațional nord-est în Szczecin și suntem de asemenea, căutați în curs de dezvoltare ceva asemănător sau lucru paralel în partea de sud a, partea de est a alianței. Deci, acestea sunt printre elementele care sunt acum pe masă. Sa, deciziile vor fi luate mai târziu astăzi. Dar mă aștept acest lucru va fi elementele principale.

Întrebare (AP): Secretar General la ce te astepti de reacție rus a fi la deciziile care NATO va face astăzi, iar dacă aș putea întreba ce intenționați să spun ministrul de externe Lavrov, atunci când l întâlnești în Munchen la sfârșitul acestei săptămâni?

SECRETARUL GENERAL: Tot ceea ce facem, atunci când vine vorba de creșterea noastră de apărare colectivă, prin stabilirea unui consolidat Forța de Răspuns a NATO și de instituire a forța foarte mare de pregătire, Forța Spearhead, este ceva care este defensiv, acesta este un răspuns la ceea ce suntem văzând din Rusia pe o perioadă de timp, și este în deplină conformitate cu obligațiile internaționale. Deci, aceasta este ceva ce face ca o reacție la acțiunile agresive le-am văzut de Rusia încalcă dreptul internațional și anexarea Crimeea. Și eu foarte mult subliniez că acest lucru este ceva ce facem pentru că trebuie să se adapteze forțele noastre atunci când vedem că lumea se schimbă. Vedem provocări spre est, dar, în plus, trebuie să se adapteze și să dezvolte forțele noastre, de asemenea, legate de provocările pe care le vedem la sud. Deci, Forța de Răspuns a NATO, Forța Spearhead este răspunsul la ambele modificări, provocările vedem în curs de dezvoltare în est, dar și la sud.

Am de gând să aibă mai multe întâlniri în Munchen. Am de gând să se întâlnească cu vicepreședintele Biden, cu președintele Poroșenko, și, de asemenea, cu ministrul de externe Lavrov, și alții. Și întâlnirea cu ministrul de externe Lavrov este o parte a contactelor politice pe care le avem cu Rusia. Și ne-am decis în aprilie anul trecut, după criza din Crimeea care ne suspendat, NATO a suspendat toate cooperării practice cu Rusia.Dar am decis să mențină canale pentru politică deschisă de contact. Și întâlnirea cu Lavrov este parte din prezenta decizie pentru a menține canale de dialog politic. Și noi suntem amândoi participă în cadrul aceleiași reuniuni sau al unei conferințe la München, și, prin urmare, ei o modalitate convenabilă de a întâlni la marginea conferinței.

Cel mai important lucru pentru NATO este de a sublinia faptul că Rusia este responsabilă pentru încălcarea dreptului internațional, pentru încălcarea suveranității, integrității teritoriale a Ucrainei, anexarea Crimeea, destabilizând estul Ucrainei. Și facem apel la Rusia să se oprească sprijin pentru separatiștii, și să respecte acordul de la Minsk, și de a folosi toată influența ei asupra separatiștilor să respecte încetarea focului.

Întrebare: (ARD): Ieri ați avut ocazia să se întâlnească noul ministru grec al Apărării. Ce impresie ai și crezi că te va sprijini în apărarea granițelor estice ale NATO?

SECRETARUL GENERAL: Noul ministru grec al apărării a subliniat foarte puternic pentru mine că vor continua să fie un partener angajat, aliat în NATO și aștept cu nerăbdare să lucrez cu el și noul guvern din Grecia. Deoarece Grecia a pentru mulți, mulți ani un partener foarte angajat al alianței NATO și abia aștept să văd Grecia continuă să fie atât de și noul ministru al apărării a subliniat că foarte puternic pentru mine că vor să rămână și să continue să fie un partener angajat în NATO. Așa că așteaptă cu nerăbdare să lucrez cu el. Și aș vrea să subliniez, de asemenea, că unul dintre punctele forte, unul dintre semnele puternice ale NATO este că NATO este o alianță de 28 de democrații. Înțeles alegem guverne diferite de culori politice diferite, dar suntem uniți și să stea împreună în alianță protejarea și apărarea reciproc. Și Grecia va continua să facă asta. Acest lucru a fost foarte mult subliniată de noul ministru grec apărării.

Romania: problemele eterne dar mai avem oamenii sa-si puna viata chezas ?

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul guvernului de-atunci, I.C. Brătianu, e parcă adresată actualilor conducători ai României, deşi ea a fost scrisă cu peste 60 de ani în urmă. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre
au rămas aceleaşi:

– Guvern vândut străinilor.

– Alogeni care conduc ţara din umbră.

– Mai rău chiar, nimeni rămas care să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu, atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul, e un act de dizidenţă. Practic putem transpune scrisoarea eroului neamului românesc, situaţiei zilelor noastre, doar cu schimbări de nume – pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!

RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

„Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi
trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi
acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară,
dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele
dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul
greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după
22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe
când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri
mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un
loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate,
20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră,
conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice,
economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe
băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice,
aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa
dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele
dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi
întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi
înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani,
începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu
ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă
reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi
făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte
răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule
Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în
presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”;
„falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea
puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi
Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului;
„traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii,
miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare;
„scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi
făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului
public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”;
incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în
opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră
şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici –
făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi
favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în
detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de
serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu
care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni:
cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor
Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea
poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul
şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la
marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de
concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu;
împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului
străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase
etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic,
pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are
permanent în faţa ochilor săi.

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă
aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre
dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să
sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a
antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are
şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani
depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri,
în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la
club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici
prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit,
greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul
dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar
de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe
această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai
pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru
a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci
în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu
voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca
dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva
faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până
azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi
– mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu
devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi,
în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a
cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât
pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea
dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în
luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de
neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care,
ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese
administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul
meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi,
care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne”
sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un
trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a
făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici
la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi
faceţi sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi
corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui
Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6
septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei
mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi
şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru
a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă
un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou,
care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a
politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia şi Bucovina, v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi
dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat
consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu
puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi
conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles,
aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune,
mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi
sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că
este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva
ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor
sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu
le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi
îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o
felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de
distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din
situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea
ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla
dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea
ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de
armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de
tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să
părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia
aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar
denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi
criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar
prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge
în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din
nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata
şi „aranjaţi-vă” cu Anglia. Numai că trebuie să întreb şi armata şi
poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric,
dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de
la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat
public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a
crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne
asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm,
nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile
noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit,
însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi
să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în
viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica
drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe
care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o
victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi
distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară.
Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile,
lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie,
pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar
merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul
Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care
mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de
onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.
Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a
declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a
căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice
şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă,
Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu
independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între
slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către
vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem;
şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând
învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la
consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare
şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător
responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata
din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă
cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră,
ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele
sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li
se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară
şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când
Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi
himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi
prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi
pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii
politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică,
cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o,
aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă,
aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca,
la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi,
când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să
ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale
industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei
bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la
mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are
răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a
iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului
neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească
şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora
şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

Multumim recunoscatori, domnule Ciobotaru Dinu!
Dumnezeu sa va binecuvanteze!