„ Ar fi extrem de interesant pentru noi, ca români, să știm câți generali de aviație are Armata Română. Că avioane de luptă avem 36.”
No issue detected

surena6 hours ago

D-ul Panaitescu spune multe lucruri interesante, dar întrebarea este fundamental greșită. Am certitudinea că distinsul domn a făcut și armata și a făcut-o într-o perioadă în care forțele nostre militare crescuseră foarte mult. Ii reamintesc distinsului domn că reforma, mai bine spus reducerea efectivelor militare a fost inițiativa, nu numai la nivelul României, ci la nivel mondial, a tovarășului comandant general al RSR, care era și fost militar. Tov. nostru chiar a fost nominalizat, pentru detensionarea relațiilor Ves-Est și pentru reducerea cheltuielilor cu înarmare, la premiul Nobel pentru pace. Poate multi romani au uitat de referendumul privind reducerea cheltuielilor militare pe bune, nu pe hârtie, și a focoaselor nucleare. Sunt istorici români și americani care studiind Tratatul de la Varșovia a putut să vadă că aveam o consecvență în această politica. Astfel, în ciuda paradele, a programelor naționale de înzestrare, a doctrinei militare „lupta întregului popor”, a gărzilor patriotice, a exportului de armament defensiv, defensiv trebuie reținut, România a militat și a pus în practica reducerea cheltuielilor militare și a efectivelor a. î, dacă am reținut ce a spus Gen. Degeratu, efectivele armatei romane erau în 1989 de 270000 de militari. În plan internațional România s-a implicat în aplanarea conflictelor, reducerea tensiunilor intre state, condamnarea acțiunilor marilor puteri (o să înceapă să curgă acuzațiile de propagandă pentru vechiul regim).
Mai amintesc că tovarășul era demn urmaș al Împăratului Probus și utiliza armata și la realizarea de activități civile (șantiere pentru construcția de canale, drumuri, poduri și agricultură), dar nu a neglijat nici participarea la aplicațiile militare ale Tratatului de la Varșovia. Nu știu dacă este nevoie să mă amuz de povestea cu bombele nucleare ori să mă îngrijorez, România nu avea nevoie de armele nucleare de la sovietici, tovarășul demonstrate și se ambițioase să avem energie nucleară și puteam avea oricând arma nucleara.Tov. comandant suprem, așa cum am mai spus-o, l-a citit cu mare atenție pe tov. Stalin și a înțeles că arma nucleară pentru o țară mică precum România e un calvar, a înțeles că toată credibilitatea României va fi distrusă ori la acest aspect, ca un veritabil țăran, a ținut foarte mult. În lumea rurală care la format pe Ceaușescu erau încă valabile o serie de principii sănătoase pe care el le-a preluat și le-a respectat. Așa putem explica, în ciuda propagandei, în ciuda eforturilor tarilor surori, că cei care l-au cunoscut pe Ceaușescu au afirmat că era un om de cuvânt.
Revenind la armata româna trebuie să vă spun că armata noastră este de mai bine de 27 de ani în război,in războiul cel mai perfid, atipic, în care nu există aliați și în care nici nu știi în armată care sunt loiali și care trădători iar politicienii de văd doar când e vorba de pupaturi, strâns mâini, reportaje TV iar în rest te vorbesc ca pe o gaură neagra și se întreabă și te întreabă „ce produce D-le armata?”
Distinsul domn necesita doua lamuriri:
1. Din bugetul armatei se plătesc și pensionarii armatei (rezerviștii, ei se pensionează în realitate când părăsesc această lume), veteranii de război, familiile militarilor activi etc., se mai plătesc și salariile militarilor, întreținerea clădirilor, paza tehnicii militare și o sumedenie de alte lucruri, inclusiv menținerea în activitate a unor angajați în ipotetica situație când va primi bani pentru înzestrare și repararea tehnicii de luptă. Aceasta trebuie și ea revăzută periodic, recondiționata și menținută la un nivel optim pentru situații neprevazute.
2.Fortele aeriene cuprind și forțele antiaeriene și de rachete iar numărul comandanților ține cont de obiectivul strategic pe care îl are această arma.
Am văzut marea realizare a PSD, realizare pe care nu au reușit-o nici tovarășii comuniști, de a învrajbi categoriile sociale cu sloganuri că sunt pensii nesimțite în armată (militarii de cariera nu au așa ceva, au câțiva politruci deveniți peste noapte militari ori cei din servicii care și-au tras grade de generalii și sunt vai de mama lor), ca sunt multi generali și colonei (Generalul Degeratu vorbea recent de o criză a statului major, de o criză la nivelul conducerii superioare a armatei datorită plecărilor) în raport cu soldați, prea mulți birocrați. Am mai vorbit despre rolul apariției specialiștilor după 1989,acum vedem că avem și specialiști în ale armatei, o mulțime de politicieni au devenit doctori în strategie militara și în cursurile de siguranță națională. Acești oameni atotștiutori au uitat pesemne că în celebra campanie de iarnă a lui Soliman Pasa împotriva lui Ștefan cel Mare din cei 120000 de oameni doar jumătate erau militari, restul asigurând logistica militarilor. Mehmet al II lea avea o armata profesionistă și știa, după modelul roman, că o armată are nevoie și de ingineri, croitori, cizmari, fierari, pionieri, bărbieri care aveau și rol de doctori etc..
Despre cât de importanți sunt personalul auxiliar militar în armata moderna azi poate să vă spună numai un militar iar dacă vă spune fostul șef al Statului Major, Generalul Degeratu, puteți să vă dați seamă că în condițiile de azi ale armatei aceste servicii sunt o condiție sine qua non a oricărei armate moderne. Pe un portavion american personalul auxiliar depășește personalul militar, fără ei însă nu se poate asigura succesul acestora. Toți formează un întreg, toți au același obiectiv și în caz de război toți sunt pregătiți să lupte și să moară, în caz de război toți sunt militari.
În recentele aplicații militare armata româna slab înzestrată, supusă unei false probleme cu pensiile și salariile nesimțite, cu o criză acuta de personal superior, inferior, auxiliar și a demonstrat profesionalismul atât față de membrii NATO cât și față de observatorii militari ruși și spionii legali (atașați militari) ai altor țări. Generalul Degeratu participant la sute de exerciții și manevre militare inclusiv cu tarile membre ale Tratatului de la Varșovia, a spus că nu a văzut o asemenea dorința a armatei române, o asemenea dăruire de a demonstra că această armată hulita și umilită de politicienii români este pregătită să-și îndeplinească obiectivul fundamental și anume apărare țării de un inamic extern. Din păcate armata, datorită Constituției, nu ne poate apară de inamicii interni.