G
102 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152 

dician, dicean ”un adjectiv care desemna o stare, cu semnificaţia de om al locului, băştinaş”. Dicina
(https://danielvla.wordpress.com/2015/11/20/romanii-dicieni-diceni-graiul-dician-de-la-ce-vine-cuvantul-diciandicean/)
(https://adevarul.ro/locale/galati/misteriosul-grai-dician-vorbit-teritoriul-romaniei-cuvinte-imprumutat–limba-romana-acesta-1_5e7ded745163ec42713b4088/index.html)

Deși am tradus Decebalus (dac.Decebalis/Decibalis) prin ”fruntea dacilor” odinioară, nu mai cred că *dece- este la gen.pl. *dekṓ(m)-, nici măcar acel determinant deke-/deki- ar fi un etnonim pentru că forma de ‘singurar’ Dācus avea vocală lungă și probabil s-ar fi transformat la fel ca hidronimele mari (cu voc.lungă tonică) în *Doc-. Care ar fi fost pluralul în acest caz? Probabil numai albaneza ne-ar putea spune: https://en.wiktionary.org/wiki/dor%C3%AB
În funcție de poziția accentului, vocala lungă dă o vocală scurtă (*ā → o) sau un diftong (*ā → -uo-). Formele astea diferă și în funcție de gen.

E posibil ca pluralul *daco-albanez să fi trecut printr-o modificare fonetică (apofonie). Vezi Eng.man-men sau Alb.bradh-bredh. Multe cuvinte albaneze sunt modificate să reflecte varianta apofonică de plural. E posibil ca aici să confund apofonia cu alternanța vocalică.

Ca înțeles, cred că Dācus ar putea fi reconstruit *Dawaka- ”asemeni lupilor” (vz.frig.daos „lup” < *dawos sau alb.doq adj.”untamed” ori reg.nostru dac Bocov.”tânăr nemanierat, grosolan”). Lingviștii se îndreaptă spre radicalul *dhē-k-ā ”a întemeia, a funda”?, care se regăsește și la baza davei (*dhē- “a pune, a aşeza” –I.I. Russu, S.OLteanu și cred că Brâncuși de asemenea) https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+376&root=config
Pentru sufixul *-akos (proto-dac. *-akas?) vezi Oset. -æg (suf.adjectival), care în antichitate e notat -akos și *-agos în grecește, semn că măcar dialectal păstra fonetismul original (grecizat). Sorin Olteanu intuia că și limba dacă avea paralele sufixelor osetice -æg (*-akah) și -ag (*-ākah). Notează numele unei guri a Dunării, Naracustoma, care-i pe jumătate iranică (sau și dacică), cf. oset.næræg (îngust).
https://en.wiktionary.org/wiki/nearu
https://referenceworks.brillonline.com/entries/brill-s-new-pauly/naracustoma-e816820

Ar fi interesant dacă dician ar fi fost conectat cu lat.indigenus /in’di.ge.nus/ și nu cu gr.díkeos „drept legitim” sau dikaios „just, drept”, considerând pe ceilalți care s-au perindat pe aici niște venetici. Graiul dician era împestrițat cu multe grecisme, coloniile de-a lungul litoralului având o aorecare influență asupra localităților din interior.
O altă denumire populară a acestei provincii era Decingea sau Decindea, adică după un vechi adv. latin cu sensul „de preste, dincolo, de partea cealaltă”. Întrebarea era dacă se referea doar la jumătatea nordică (Tulcea și ceva din jud.Cța) sau la întreg teritoriul Dobrogei istorice numite după Dobrotiță.
https://dexonline.ro/intrare/decindea/15092

Alte două mențiuni: lat.diciōnem și decus (Decius, der.Deciānus) cf. *déḱos (“that which is proper”), dar nu cred că au vreo legătură. https://en.wiktionary.org/wiki/dicio#Latin
Un obicei pierdut recent în Dobrogea era Caloianul, numit ”pui de dician”. ritualul era menit să aducă ploaia în timp de secetă.