Calin Kasper
120 aprobate
calin.kasper@gmail.com
84.59.76.31

Diaspora dezumflată

Analişti politici fără har, de pe la televiziunile de casă ale mafiei politice, luându-şi dorinţele drept realitate, răspândesc minciuna că diaspora a votat la turul întâi cu suveraniştii, din cauză că se afla sub impulsul furiei. Adică furia, ca şi alcoolul şi drogurile, te fac să nu mai ştii ce faci. Furioşi fiind, diasporenii s-au repezit la urne, votând cu disperare în mod greşit. Dar plebe fără minte fiind, descătuşându-şi furia prin vot, s-au dezumflat, ca o beşică de porc uscată. Ceea ce-i va face la turul doi să se prezinte în număr mult mai mic.
Numai că aceşti indivizi nu cunosc diaspora şi nici cauzele pentru care ea poate părea furioasă. Diaspora a venit la vot nu cu furie în suflet, ci din disperare, de ură mocnită şi nu la urmă, de dor.
Disperarea constă în aceea că situaţia din ţările unde au ajuns, devine pe zi ce trece tot mai grea, viaţa tot mai scumpă şi câştigul tot mai mic. Creşte şi aversiunea localnicilor faţă de străini, fiindcă mulţi cred că înrăutăţirea stării lor se datorează acestora, care vin la de-a gata, ca să le ia lor locurile de muncă. Mai sunt şi lecţiile despre homosexualitate predate copiilor în clasele primare, ceea ce au pus pe mulţi părinţi pe gânduri. Discriminarea este tot mai prezentă în viaţa diasporei. Şi atunci, mulţi şi-au făcut planuri de a se întoarce acasă, în ţara lor. Au adunat bani, şi-au pregătit un cuibuşor, şi-au renovat casa părintească sau au început construcţia uneia noi. Dar, întoarcerea se tot amână din cauza banilor, care se strâng tot mai greu şi nu în ritmul plănuit iar situaţia de acasă e tot mai rea, în loc să se îmbunătăţească.
Mihail, eroul din romanul meu „Prinţesa şi Grăjdarul”, cel care a muncit la o fermă de cai în Germania, rămâne uimit când, întorcându-se în satul lui, descoperă o realitate mult mai neagră decât o ştia la plecare:
(După slujbă, la biserică, are loc o pomană): „Mama ajutată de Lia, au trecut în spatele mesei de lângă uşa de la intrare şi au început să pună câte două sarmale şi o lingură de colivă în farfurioare de carton. Atunci am văzut un lung şir de oameni, bărbaţi şi femei, cu feţe trase şi cu privirile lăsate în jos, dar trăgând cu ochiul la cele de pe masă, ca să vadă dacă le vor ajunge şi lor. Erau oameni nevoiaşi, copleşiţi de necazuri şi de sărăcie.
De unde au răsărit atâţia săraci în satul nostru? Oare când am plecat, erau mai puţini? Nu cred. Atunci, cum de nu i-am văzut? Nu cumva pentru că, obişnuit cu sărăcia din ograda noastră, n-am mai fost în stare s-o văd şi la alţii?”
Şi constatând că ţara se duce de râpă, diasporei i se transformă disperarea în ură mocnită, care nu are cum să se dezumfle decât atunci când va fi victorioasă.
De tratament jignitor are parte şi Puiul de Ţigan din romanul cu acelaşi nume care, ajuns în Austria ca muncitor bun la toate la un fermier, se hotărăşte într-o seară să plece de la fermă. Iată ce i se întâmplă: „Noaptea era liniştită şi frumoasă, ar fi fost o plimbare plăcută dacă nu eram cu sufletul răvăşit şi întors pe dos. Cufundat în gândurile mele, nu am dat atenție unei maşini, care mă lumina din spate cu farurile. Nu m-am întors să văd ce e, eram prea ocupat cu mine însumi.
Mă trezesc din gândurile mele doar când simt răsuflarea cuiva în ceafă. Dau să mă întorc, dar nu mai apuc, fiindcă două mâini puternice mă prind de încheieturi şi simt cum mâinile îmi sunt răsucite cu multă dibăcie la spate. Aud un clinchet metalic, apoi cătuşele îmi cuprind încheieturile mâinilor, pentru a doua oară în viața mea. Și unde? Într-o țară a libertății, unde nu făcusem niciun rău şi nu încălcasem nicio lege!
Sunt apoi dus la maşina care rămăsese cu farurile aprinse şi urcat în spate. Am recunoscut maşina poliției austriece şi-mi era clar că mă consideraseră suspect, de vreme ce umblam singur noaptea pe drumuri. În maşină mai era un polițist, iar la volan o fată tinerică, despre care bănuiam că abia ieşise de pe băncile şcolii.
Ajunşi la secție, m-au percheziționat şi apoi mi-au controlat rucsacul.”
Poate că veţi spune că e exagerat. Dar oare nu e mai dură realitatea, când unor familii de români le-au fost luaţi copiii în Suedia şi apoi în Anglia?
Diasporei, când a văzut că votul ei din 4 mai n-a fost în zadar şi ştie că mai este doar un hop ca să vadă vechea clasă politică care a distrus ţara că e pe punctul de a „muşca din iarbă” (vorba lui Avram Iancu), se va mobiliza şi mai abitir pentru turul doi. Altfel, este ca şi cum ar abandona lupta şi şi-ar bate joc singură de votul din primul tur, după ce ccr şi-a bătut joc de noi toţi prin anularea alegerilor.
Aşa că eu mă aştept ca în turul doi diaspora să voteze în masă cu Simion. Şi nu numai diaspora. Lupta nu va fi uşoară, pentru că am văzut ce disciplinaţi sunt maghiarii. Au votat toţi cum li s-a ordonat, cu Crin Antonescu. Amu, fiindcă Orban nu vrea ca România să devină un stat suveran şi puternic, pentru că-i va ţine umbră la rădăcină, s-ar putea să ordone maghiarilor să voteze cu Nicuşor. Şi atunci e nevoie ca românii să nu se culce pe-o ureche şi să iasă, cu mic cu mare, la vot. Ar fi mare ruşine ca să ne înnecăm ca ţiganul la mal tocmai acum, când pâlpâie o luminiţă la capătul tunelului.