Despre recunoștință – la ce este ea bună?

Buna cuviinta este o suita de comportamente si atitudini pe care fiinta umana, ca participant social, in virtutea unor relatii divine, trebuie sa le manifeste elegant si permanent, consistenta exercitiului fiind o dovada convingatoare a aspiratiei spre Virtutea Morala.

Pana a junge la nivelul elevat al grijii pentru aproapele tau – Agape, sau iubirea crestina a aproapelui, avem de exersat Generozitatea si Recunostinta, ca trepte ascendente spre Virtute. Un instrument important in exersarea acestor atitudini este sensibilitatea, finetea observarii metodice si constante.

Există două componente cheie ale recunoştinţei – afirmarea bunătăţii şi recunoaşterea faptului că sursa bunătăţii este în afara noastră si nu accidentala.
Recunoștința înseamnă recunoașterea acțiunilor altora care ne ajută să obținem bunătatea în viața noastră, sa ne fie mai bine sau sa devenim mai buni.

Exersarea Bunei cuviinte cu atributele ei necesitatea utilizarea unor strategii comportamentale, care genereaza efecte colaterale ce s-au dovedit a crește satisfacția în viață, reduc depresia și îmbunătățesc sănătatea fizică, emoțională și relațională.
Practicarea recunoștinței îndeplinește aceste criterii, deoarece poate declanșa o cascadă de efecte psihologice dovedite stiintific si care pot fi urmărite in stimularea zonelor creierului care sunt asociate cu reglarea stresului și producerea de sentimente plăcute.

Recunoștința este un antidepresiv puternic care poate arăta beneficii în scurt timp, fără litania de efecte secundare asociate adesea cu medicamentele antidepresive; de asemenea, poate îmbunătăți performanța în muncă și poate inbunatati considerabil relatiile existente cat si crearea unora noi cu cei din jur.
Se poate recunoaște importanța recunoștinței ca o emoție care întărește relația, deoarece „ne cere să vedem cum am fost susținuți și afirmați de alți oameni.”

Strategiile practice de manifestare a recunoștinței, schimbarea percepției, oferirea de sincera apreiere celorlalți, acordarea de atenție acțiunilor tale nonverbale și de ascultare cu respect, cuviinta a celor din jur, duc la imbogatirea si nuantarea comportamentului nostru si ne face sa fim mandri si satisfacuti de noi insine.

Exersarea recunostintei duce de asemenea la aparitia mai multor comportamente sociale pozitive și comportamente mai puțin distructive, devenind si noi, la randul nostrum, mai altruiști, generoși și plini de compasiune.

Exersarea recunostintei presupune observarea unor amanunte delicate ce scapa usor celor grabiti si dovedesc grija fata de aproape prin exprimarea unor lucruri simple precum culoarea unei flori coordonate cu coloristica ambientului, nastrusnicia unui pisic sau parfumul din aer.

Chiar daca nu sunt remarci pline de har in sine ele pot ajuta la promovarea unei conexiuni mai profunde cu un spirit divin(daca sunt rugi) sau in relatiile cu ceilalti.
Remarcile nu trebuie sa fie ostentative si apologetice, caci duc la servilism respigator.

Indiferent cum alegem să privin realitatea, intr-un mod pozitiv sau negativ, aceasta nu schimbă realitatea evenimentului, dar schimbă anumite nuante ale perceptiei si modul in care suntem afectati de efectele colaterale ale evenimentului, respectiv angoasa sau stresul.

O remarca fina si eleganta este mai bine primita decat un compliment cautat, iar aprecierea care o capata aceste observatii sunt benefice personalitatii noastre.

Recunostinta poate fi reflexiva atat prin inversarea rolului spre generozitate dar si la schimbarea persoanei care exerseaza recunostinta.
Astfel in situatii speciale poti sa fii generos cu tine insuti si sa-ti dai un sfat bun, asa cum l-ai da altei persoane. Inversarea de situatie aduce o complexitate mai mare de gandire in elaborarea sfatului, caci ne separa emotional de propriile stari si putem lua decizii mai rezonabile.

Practicarea recunostintei este un exercitiu benefic noua si relatiilor noastre cu cei din jur, dar in special societatii in general.

Practicati Recunostinta, dar in limitele Bunei cuviinte.
Pare a fi un truism, dar asa cum arata si Mencius in cartea sa, nu poate exista un cod moral exhaustiv, care sa acopere toate situatiile ce se ivesc in viata, dar cateva reguli morale sunt suficiente sa ghideze umanitatea din noi, care are resurse de auto coordonare inepuizabile.
Succes.