denitsoc@gmail.com 75.57.36.95 |
DESPRE RECUNOSTINTA De DC Buna cuviinta este o suita de comportamente si atitudini pe care fiinta umana, ca participant social, in virtutea unor relatii divine, trebuie sa le manifeste elegant si permanent, consistenta exercitiului fiind o dovada convingatoare a aspiratiei spre Virtutea Morala. Pana a junge la nivelul elevat al grijii pentru aproapele tau – Agape, sau iubirea crestina a aproapelui, avem de exersat Generozitatea si Recunostinta, ca trepte ascendente spre Virtute. Un instrument important in exersarea acestor atitudini este sensibilitatea, finetea observarii metodice si constante. Există două componente cheie ale recunoştinţei – afirmarea bunătăţii şi recunoaşterea faptului că sursa bunătăţii este în afara noastră si nu accidentala. Exersarea Bunei cuviinte cu atributele ei necesitatea utilizarea unor strategii comportamentale, care genereaza efecte colaterale ce s-au dovedit a crește satisfacția în viață, reduc depresia și îmbunătățesc sănătatea fizică, emoțională și relațională. Recunoștința este un antidepresiv puternic care poate arăta beneficii în scurt timp, fără litania de efecte secundare asociate adesea cu medicamentele antidepresive; de asemenea, poate îmbunătăți performanța în muncă și poate inbunatati considerabil relatiile existente cat si crearea unora noi cu cei din jur. Strategiile practice de manifestare a recunoștinței, schimbarea percepției, oferirea de sincera apreiere celorlalți, acordarea de atenție acțiunilor tale nonverbale și de ascultare cu respect, cuviinta a celor din jur, duc la imbogatirea si nuantarea comportamentului nostru si ne face sa fim mandri si satisfacuti de noi insine. Exersarea recunostintei duce de asemenea la aparitia mai multor comportamente sociale pozitive și comportamente mai puțin distructive, devenind si noi, la randul nostrum, mai altruiști, generoși și plini de compasiune. Exersarea recunostintei presupune observarea unor amanunte delicate ce scapa usor celor grabiti si dovedesc grija fata de aproape prin exprimarea unor lucruri simple precum culoarea unei flori coordonate cu coloristica ambientului, nastrusnicia unui pisic sau parfumul din aer. Chiar daca nu sunt remarci pline de har in sine ele pot ajuta la promovarea unei conexiuni mai profunde cu un spirit divin(daca sunt rugi) sau in relatiile cu ceilalti. Indiferent cum alegem să privin realitatea, intr-un mod pozitiv sau negativ, aceasta nu schimbă realitatea evenimentului, dar schimbă anumite nuante ale perceptiei si modul in care suntem afectati de efectele colaterale ale evenimentului, respectiv angoasa sau stresul. O remarca fina si eleganta este mai bine primita decat un compliment cautat, iar aprecierea care o capata aceste observatii sunt benefice personalitatii noastre. Recunostinta poate fi reflexiva atat prin inversarea rolului spre generozitate dar si la schimbarea persoanei care exerseaza recunostinta. Practicarea recunostintei este un exercitiu benefic noua si relatiilor noastre cu cei din jur, dar in special societatii in general. Practicati Recunostinta, dar in limitele Bunei cuviinte. |
Interesanta abordare.
Totusi cred ca autorul amesteca cele doua notiuni care in situatii particulare se ating.
Da, poti sa-ti manifesti recunostiinta pentru un act, ajutor , sfat etc. si printr-o atitudine politicoasa (dar nu servlia asa cum bine subliniaza autorul).
Totusi cred ca buna cuviinta trebuie sa se manifeste in orice imprejurare, chiar si vis a vis de adversarii tai. N-are nicio legatura cu recunostiinta ci mai degraba cu cei 7 ani de acasa si bineinteles cu nivelul de cultura obtinut, mai ales, in scoala.
Recunostiinta tine de caracteristicile genetice ale unui individ buna cuviinta tine de educatie
Unii oameni sint rai si nerecunoscatori pentru binele facut dar sint foarte politicosi si aparent bine crescuti. Altii n-au nici un pic de educatie dar sint recunoscatori desi nu stiu sa foloseasca expresii care „sa sune din coada”.
As vrea sa supun dezbaterii un caz absolut ipotetic dar care, cf. principiilor Relativitatii Generale, este totusi posibil :)
Sa presupunem ca, cu ani in urma, am facut un bine cuiva intr-o problema de viata si de morte.
Au trecu anii si ma intilnesc cu individul care isi aminteste de binele facut (am mentionat ca este un caz total ipotetic )
Discutia (monolg) decurge cam asa:
Individul:
-Nu-mi face nicio placere ca te intilnsec prostule dar asta este Karma!, mi-ai stricat ziua
Ce zici? nu mai ai casa? Uite aici, din marinimia mea valiza asta cu bani si du-ta sa-ti cumperi un apartament in Centrul Civic contruit de criminalul de Ceausescu pentru niste jigodii ca voi.
Aud? Ai o pensie de mizerie si nu ai putea plati intretinerea acolu? Pai nu ti-am zis eu ca esti un neispravit? Te-ai dat tu destept si ai crezut ca banii se fac din studiu si din munca, dobitocule. Tine pachetul asta de bani care o sa-ti ajunga pina la sfirsitul vietii tale de rahat. Ce bijbii asa? A,nu mai vezi nimic. Pai du-te si te opereaza decrepitule. Cum unde? La privat ca la stat stie orice natarau ca nu se poate.
Si acum piei din fata mea bosorog ordinar. Sa nu te mai intilnesc ca, sa moara copii mei, daca nu cau cu mine dupa tine.
Mars, Minca-ti-as!
Ce m-a-at sfatui? Sa iau sau sa nu iau banii? Tipul e recunoscator se, evident culant bar cu buna cuviinta…..
Astept provincia :)
i