CD
156 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
PROSTI SAU “SPALATI LA CREIER”
Dietrich Bonhoeffer despre prostie

„Prostia este un dușman mai periculos al binelui decât răutatea. Se poate protesta împotriva răului; poate fi expus și, dacă este necesar, prevenit prin folosirea forței. Răul poartă întotdeauna în sine germenul propriei subversiuni, în sensul că lasă în urmă ființelor umane cel puțin un sentiment de neliniște.

Împotriva prostiei suntem insa fără apărare. Nici protestele, nici folosirea forței nu realizează nimic aici; motivele cad în urechi surde; faptele care contrazic prejudecățile cuiva pur și simplu nu trebuie crezute – în astfel de momente, persoana proastă chiar devine critică – și atunci când faptele sunt de nerefuzat, ele sunt doar lăsate deoparte ca nesemnificative, ca întâmplătoare.

Prostul, spre deosebire de cel rău intenționat, este cu totul mulțumit de sine și, fiind ușor iritat, devine periculos mergând la atac. Din acest motiv, se impune o mai mare prudență decât la unul rău intenționat. Niciodată nu trebuie sa mai încercam să-l convingem pe prost cu motive intemeiate, pentru că este lipsit de sens și periculos.

Dacă vrem să știm cum să învingem prostia, trebuie să căutăm să înțelegem natura ei. Este cert, că în esență nu este un defect intelectual, ci unul uman. Există ființe umane care au un intelect remarcabil de agil, dar proști, și alții care sunt destul de insuficienti din punct de vedere intelectual, dar orice altceva decât proști.
Descoperim acest lucru spre surprinderea noastră în situații particulare. Impresia pe care o câștigi nu este atât că prostia este un defect congenital, ci că, în anumite circumstanțe, oamenii sunt proști sau că permit acest lucru să li se întâmple.
Mai observăm că persoanele care s-au izolat de ceilalți sau care trăiesc în singurătate manifestă acest defect, mai rar insa se intampla la indivizii sau grupurile de oameni înclinați sau condamnați la sociabilitate.

Și așa s-ar părea că prostia este poate mai puțin o problemă psihologică decât una sociologică. Este o formă particulară a impactului circumstanțelor istorice asupra ființelor umane, o concomitentă psihologică a anumitor condiții externe.

La o observare mai atentă, devine evident că fiecare ascensiune puternică a puterii în sfera publică, fie ea de natură politică sau religioasă, infectează o mare parte a omenirii cu prostie.

S-ar părea chiar că aceasta este practic o lege sociologico-psihologică. Puterea unuia are nevoie de prostia celuilalt.
Procesul care lucrează aici nu este că anumite capacități umane, de exemplu, intelectul, se atrofiază sau eșuează brusc. În schimb, se pare că, sub impactul copleșitor al creșterii puterii, oamenii sunt lipsiți de independența lor interioară și, mai mult sau mai puțin conștient, renunță la stabilirea unei poziții autonome față de circumstanțele emergente.

Faptul că prostul este adesea încăpățânat nu trebuie să nefaca sa nu observam faptul că nu este independent. În conversația cu el, se simte practic că nu avem de-a face cu o persoană, ci cu sloganuri, propagande și altele asemenea care au pus stăpânire pe el. El este vrăjit, orbit, folosit greșit și abuzat chiar în ființa lui. Devenind astfel un instrument fără minte, prost va fi și capabil de orice rău și, în același timp, incapabil să vadă că este rău. Aici se pândește pericolul abuzului diabolic, pentru că acesta este cel care poate distruge odată pentru totdeauna ființele umane.

Totuși chiar în acest moment devine destul de clar că doar un act de ELIBERARE, nu de instruire, poate învinge prostia. Aici trebuie să ne înțelegem cu faptul că, în cele mai multe cazuri, o eliberare internă autentică devine posibilă numai atunci când eliberarea externă a precedat-o. Până atunci trebuie să renunțăm la toate încercările de a-l convinge pe prost. Această stare de fapt explică de ce, în astfel de circumstanțe, încercările noastre de a ști ce cred „oamenii” cu adevărat sunt în zadar și de ce, în aceste circumstanțe, această întrebare este atât de irelevantă pentru persoana care gândește și acționează în mod responsabil.

Cuvântul Bibliei că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii declară că eliberarea internă a ființelor umane pentru a trăi o viață responsabilă în fața lui Dumnezeu este singura modalitate autentică de a învinge prostia.
Dar aceste gânduri despre prostie oferă și consolare prin faptul că ne interzic cu desăvârșire să considerăm că majoritatea oamenilor sunt proști în orice circumstanță. Într-adevăr, va depinde dacă cei de la putere se așteaptă mai mult de la prostia oamenilor decât de la independența și înțelepciunea lor interioară.”

Dietrich Bonhoeffer a fost spânzurat de Adolf Hitler în 1945.
Preluat dintr-o scrisoare circulară, care abordează multe subiecte, scrisă către trei prieteni și colegi de muncă în conspirația împotriva lui Hitler, la cea de-a zecea aniversare a aderării lui Hitler la cancelariatul Germaniei…
– Dietrich Bonhoeffer, din „After Ten Years” in Letters and Papers from Prison (Dietrich Bonhoeffer Works/English, vol. 8) Minneapolis, MN: Fortress Press, 2010.

Traducerea CD