Pușlamaua adventistă
Uite Akritas si un punct de vedere al unui preot ortodox din Sibiu, d.Coja s-ar putea sa il cunoasca, dr.preot Constantin Necula, vizavi de ortodoxismul rus pe care tu il iubesti atat de mult:
„Am remarcat renașterea credinței din Rusia post-comunistă! Un Patriarh care dă binecuvântarea tancurilor să-și pună cizma pe gâtul altor ortodocși. Dacă ăsta e creștinismul pe care îl visăm, mulțumesc, NIET!
Niet! Niciodată în România nu s-a dezvoltat ideologia cizmei pusă pe gâtul celui mai slab. Renașterea creștinismul doar pentru că au aurit cupole, și-or hirotonit episcopi de limbă rusă peste neamurile vorbitoare de altă limbă? Iertați-mă că vă întreb, ați uitat că în Moldova, Mitropolitul susținut de Moscova vorbește rusește mai mult decât românește?
Despre ce creștinism rusesc îmi vorbiți? Panslavismul etern?!
Scrie undeva în Scriptură despre așa ceva? Despre binecuvântarea tancurilor, pentru uniformizarea mujicilor și uciderea din gleznă tanchistă a puținilor tătari care au mai rămas? Aproape că te ia mila de tătarii islamici, domnule, dinaintea unei ortodoxii atât de bine pusă la punct!
Aaa! Dacă vreți să vorbim de ortodoxia preoților ucraineni, care s-au pus între soldați și popor ca să-și protejeze și poporul, și soldații născuți din popor… Da! Despre asta, altceva, da, dar nu este renașterea creștinismului rus post-comunist. Dacă ar fi existat post-comunism în Rusia, aș fi crezut că ar fi renăscut creștinismul, dar n-a trecut, nici la ruși, încă, nici nu cred că va trece curând comunismul.
……………………………………………….
Îmi pare rău dacă v-am jignit vreun sentiment pro-rusesc, dar să știți că nu sunt nici pro-grec, nici pro-sârb, nici pro-rus. Îndrăznesc să spun că încerc să rămân pro-român, în sensul că eu cred în continuare că cea mai echilibrată ortodoxie din lume, la ora actuală, este dată de ortodoxia de bun-simț a românilor.
Aș mai zice ceva, dar mă abțin…”
…………………………………………………………
N-am auzit un cuvânt… știți că la un moment dat un vicepremier al Rusiei a afirmat despre noi că va intra cu bombardiereul în București și ne va arăta el cine suntem noi.
Noi știm cine suntem. Ei nu știu cine sunt. Pentru că întotdeauna porcul a crezut că zboară. Și așa a ajuns rachetă.
Aici este riscul nostru ca popor, că uităm lecțiile trecutului. Nu suntem în stare să spunem, noi știm despre voi cine sunteți: nişte beţivi împuţiţi, nişte violatori, nişte furători de bani, ne-aţi furat uraniul, pădurile, fecioria fetelor, viaţa tinerilor. Ne-aţi troglodit generaţii la rând, aţi creat un sistem comunist care nici acum n-a pierit, după atâţia ani. Sunteţi nişte viruşi, nişte bacili ucigători.
Dar cine să vă zică?”
Cred ca e suficient akritas…..si nu uita! este vorba de dr.preot ortodox (nu papistas) Constantin Necula care a vizitat URSS si apoi Rusia de cateva ori din 1982.Deci,stie ce spune!
P.S Daca vrei sa discutam in aceasta „ortodoxie de bun simt a romanilor ” sunt gata sa o fac oricand cu tine, dar nu in derapajele proruse si pravoslavia ortodoxa rusa.
Mai bine sa vorbim de lucrui mai importante.
Papa declara ca Isus e fiul lui Lucifer:
https://www.youtube.com/watch?v=H7yBH8IZG-c&feature=em-share_video_user
Ceea ce imi aminteste de:
https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=DZwDJPFNnvk
ba Surena, mancu’ti gura ta de baiat dastept am crezut la un moment dat ca vrei sa’i iei gatul lui Akritas nu sa discuti – glumesc mah , mai desrideaza’te si tu un pic mai, respira hai ….:)
CE ESTE EUROPA ?
Sf. Nicolae Velimirovici :
https://www.google.ro/url?q=http://www.predania.ro/pdf/velimirovici-fereastra.pdf&sa=U&ei=QvNNVYKwPIHwUp25gOgH&ved=0CAsQFjAA&usg=AFQjCNFeTqB5rrzyeQwhEeaJdKclZe15dg
https://m.youtube.com/watch?v=h_rHa0wG4rU
„Europa zilelor noastre este cel mai mare Turn babilónic”.
„Ce este Europa? Erezie. Este erezie. Mai întâi arhi-erezia papală, apoi erezia lutherană, apoi cea calvină, apoi cea a ‘sâmbătarilor’, şi tot aşa, aproape fără sfârşit. Şirul tuturor acestor erezii se încheie cu atheismul, adică cu Europenii cei fără de Dumnezeu, lucru nemaiîntâlnit în istoria omenirii, niciodată, niciunde, nici ca număr, nici ca dezlănţuire”.
„Că omenirea Europeană a făcut legământ cu moartea şi învoială cu iadul este cel mai vădit lucru dintre toate cele petrecute în istoria lumii în ultimele două sute de ani. Europa întreagă duhneşte a moarte. Universităţile Europene propovăduiesc moartea. Cărturarii Europeni descriu moartea. Oamenii de ştiinţă Europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii Europeni lucrează pentru moarte. Dascălii Europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiştii Europeni răspândesc moartea în întreaga lume. Revoluţionarii Europeni poartă stindardul morţii. Europa modernă este sinonimă cu moartea. Nu vrea să ştie de viaţa de după moarte; vreţi cu Europa, tovarăşa morţii, sau cu Hristos, împăratul vieţii veşnice?”
„Ce este Europa ?
Este lăcomie şi inteligenţă. Amândouă omeneşti: lăcomie omenească şi sete de cunoaştere omenească. Iar acestea două sunt întruchipate de Papă şi de Luther. Ce este, aşadar, Europa? Papa şi Luther. Culmea împlinirii lăcomiei omeneşti şi culmea împlinirii setei de cunoaştere omeneşti. Papa European este întruchiparea lăcomiei omeneşti după putere. Luther cel European – hotărârea omenească de a afla totul prin inteligenţa sa; Papa ca stăpân al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpân al lumii. Aceasta este Europa în miezul ei, în esenţa ei, în toată istoria ei. Cea dintâi înseamnă aruncarea omenirii în foc, cea de-a doua înseamnă aruncarea omenirii în apă. Iar amândouă înseamnă îndepărtarea omului de Dumnezeu. Căci prima înseamnă tăgăduirea credinţei, iar a doua tăgăduirea Bisericii lui Hristos. În acest chip lucrează în trupul Europei duhul rău de, iată, câteva veacuri!”
„Papalitatea se foloseşte de politică, deoarece numai aşa poate ajunge la putere. Lutheranismul se foloseşte de filosofie şi ştiinţă, deoarece aşa crede că va ajunge la cunoaştere. Aşa că lăcomia a pornit război împotriva cunoaşterii, iar cunoaşterea împotriva lăcomiei. Acesta este noul turn al Babilonului, aceasta este Europa. Dar în vremurile noastre s’a ridicat o nouă generaţie Europeană, care a cununat, prin atheism, lăcomia cu inteligenţa şi s-a lepădat de Papă şi de Luther. Acum nimeni nu ascunde lăcomia şi nici nu laudă raţiunea. Lăcomia omenească şi inteligenţa omenească sânt în zilele noastre cununate, într’o căsătorie care nu este nici catolică, nici lutherană, ci vădit şi făţiş satanică. Europa zilelor noastre nu mai este nici papistă, nici lutherană. Este în afară de acestea şi dincolo de acestea. Este cu totul pământească, fără vreo dorinţă de a urca la cer – nici cu paşaportul infailibilului Papă, nici pe scara inteligenţei protestante”
„Noua Europă închinătoare la idoli nu se laudă cu nici o dumnezeire mai presus de ea. Ea se lauda numai cu sine, cu înţelepciunea sa, cu puterea sa. Este ca un balon umflat, gata să se spargă, spre râsul Africii şi al Asiei; un buboi copt, gata să se deschidă şi să umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa anticreştină de astăzi, Demonia albă”.
„Cat a facut Hristos pentru Europa,si cum i-a multumit Europa lui Hristos?…in Europa, Hristos a imprastiat intunericul paganismului, si absurditatea inchinarii la idoli…Gadarinii l-au rugat pe Hristos sa plece de la ei. Europenii nu l-au rugat, ci l-au izgonit. Il izgonesc prin tot ce le sta la indemana :
prin scoli, prin presa, prin politica, prin filme, prin ghicituri stiintifice si prin toata trufia lor culturala”.
„Fiul mosteneste datoriie tatalui, si trebuie sa le plateasca…o, fratii mei, veacul al 18-lea este tatal veacului al 19-lea, iar veacul al 19-lea este tatal veacului al 20-lea! Tatal s-a indatorat cu mult. Fiul nu a platit datoriile tatalui, ci mai mult s-a indatorat, iar datoria a cazut asupra nepotului. Tatal s-a molipsit de o boala grea, iar fiul nu a cautat sa se vindece de uracioasa boala a tatalui sau, ci mai mult a inrautatit-o – si boala l-a lovit pe nepot cu putere intreita. Nepotul este veacul al 20-lea in care traim noi.
Veacul al 18-lea a insemnat razvratirea bisericii impotriva clerului Pontifului Roman. Veacul al 19-lea a insemnat razvratirea impotriva lui Dumnezeu, veacul al 20-lea a insemnat pactul cu diavolul. Datoriile au crescut, boala s-a inrăutăţit. Iar Domnul a spus ca cerceteaza pacatele parintilor chiar și până la al treilea și al patrulea neam. Nu vedeţi că Domnul a cercetat nepoţii din cauza păcatelor bunicilor Europei? Nu vedeţi nuiaua care lovește nepoţii din cauza datoriilor neplătite ale bunicilor ?
Impăratul antihrist reprezinta inceputul veacului al 19-lea. Papa antihrist reprezinta mijlocul veacului al 19-lea. Filosofii Europeni antihristi, din casa de nebuni, reprezinta sfarsitul veacului al 19-lea.Bonaparte, Pius, Nietzsche.Trei nume funeste a trei dintre cei mai gravi bolnavi ai bolii mostenite.
Sant, ei, oare, biruitorii veacului al 19-lea? Nu, ci sant cei mai mari purtatorii ai bolii mostenite din veacul al 18-lea. Cei mai greu bolnavi : Cezarul, Pontiful, si Filosoful – nu in vechea Roma păgână ci in mijlocul Europei botezate! Nu sant ei biruitorii, ci cei mai mari infranti. Cand Bonaparte a batjocorit in Kremlin cele sfinte, cand Pius s-a proclamat fara de greseala cand Nietzsche si-a marturisit deschis ca este in slujba antihristului – Soarele s-a intunecat pe cer. Nu unul, ci mai multi sa fi fost – o mie de sori! toti s-ar fi intunecat de tristete si rusine. Caci iata minunea nemaivazuta de lume : Imparatul atheu, Pontiful atheu, si Filosoful atheu. In vremea lui Nero, cel putin unul din cei trei nu era ateu : Filosoful !
Veacul al 18-lea este veacul lui Pilat : l-a osandit pe Hristos la moarte. Veacul al 19-lea este veacul lui Caiafa, l-a rastignit pe Hristos din nou. Veacul al 20-lea este veacul Sinedriului alcatuit din Iude botezare si Iude nebotezate. Acel Sinedriu a proclamat ca Hristos este mort in veac, si nu a inviat. Pentru ce, dar, va mirati, fratilor, ca s-au abatut bătăi nemaivăzute asupra omenirii europene, bătăi pina la sange, pana la os, pana la maduva – prin rascoale, revolutii si razboaie ?
Cine este, insa, biruitor, daca nu Cezarul, Pontiful si Filosoful Europei descrestinate?
Dupa cuvantul lui Hristos, biruitor este mujicul Rus si ţăranul Sârb : „cel ce este mai mic intru voi toti, acela va fi mare”- Luca 9:48. Cine era cel mai putin cunoscut, cel mai putin insemnat, cel mai mic in veacul al 19-lea, in veacul marelui Bonaparte, infailibilului Pius, si inaccesibilului Nietzsche, daca nu mujicul rus pelerin la sfintele lacase si taranul sarb luptator impotriva Semilunii, dezrobitorul Balcanilor”
„Dezlegandu-ne de legamantul cu Hristos, ne-am legat de tot ce este anticrestin, imitand Europa Apuseana rupta de multa vreme de legamantul dragostei lui Hristos si prinsa in legamantul urii satanice a omului impotriva omului, a omului si a poporului impotriva lui Dumnezeu”.
„Daca Europa ar fi ramas crestina, s-ar fi laudat cu Hristos nu cu cultura. Iar marile popoare ale Asiei si ale Africii, chiar nebotezate, dar avand deschidere duhovniceasca, ar fi inteles-o si ar fi pretuit-o. Caci acele popoare se lauda cu credinta lor, cu dumnezeii lor, cu cartile lor religioase ; unii cu Coranul, unii cu Vedele, sau cu altele. Ei, carevasazica, nu se lauda cu lucrul mainilor lor, cu cultura lor, ci cu ceva pe care il considera mai presus de ei, mai presus decat orice altceva. Numai popoarele Europene nu se lauda cu Hristos si cu Evanghelia lui Hristos, ci cu masinile lor groaznice, si cu produsele lor ieftine, adica cu cultura lor. Urmare a acestei laudarosenii a Europei cu insistenta asupra culturii, este ca toate popoarele necrestine il urăsc pe Hristos si crestinismul. Urând cele mici, urăsc si ce este cel mai mare. Urand produsele si oamenii din Europa, il urasc si pe Dumnezeul Europei. Dar, vai, Europa nici nu se sinchiseste de aceasta – caci ea mai inainte de toti, si-a urat si si-a lepadat Dumnezeul. Neamurile crestine ale Europei au ajuns la aceasta stare de neinvidiat din pricina cresterii sale gresite sub inrâurirea unei biserici aflate in greseală de 900 de ani incoace. Pentru aceasta nu popoarele Europene sant de vina ; de vina sant conducatorii duhovnicesti ai lor. Nu turma e de vina ; de vină sânt păstorii”.
„…cand inaintasii nostri, taranii Sumadiei, au inceput sa se ridice impotriva Asiaticilor pentru libertatea lor, Europa Apuseana a inceput a se arata vrajmasa libertatii noastre. Pentru ce? pentru libera trecere, pentru export, pentru import, pentru porci si bivoli – pentru aceasta. Si de atunci si pana astazi, s-a aratat inaintea ochilor nostri realitatea neasteptata a Europei Apusene, iar acea realitate se exprima cel mai bine prin aceste cuvinte : „TOATE CAILE EUROPEI APUSENE SANT LIPSA DE MILA SI MINCIUNA „!
„Toate devizele Europene moderne au fost alcătuite de Jidovii care l-au răstignit pe Hristos. Democraţia, grevele, socialismul, atheismul, toleranţa tuturor credinţelor, pacifismul, revoluţia universală, capitalismul, comunismul – toate acestea sânt creaţiile Jidovilor sau, mai bine zis, ale tatălui lor, diavolul; toate acestea, pentru a-l defăima pe Hristos”
„Fie ca Europa sa se reboteze si sa se intoarca spre Hristos. Sa pomeneasca pe prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pe cei 12 mari apostoli, iar solzii de pe ochii ei vor cadea. Si va fi din nou frumoasa precum era in urma cu o mie de ani, Europa ortodoxa a lui Hristos. Si va fi fericita, iar noi impreuna cu ea”.
SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI A TRAIT IN OCCIDENTUL „CIVILIZAT”, IN USSA BABILONICA SI SODOMIZATA, ZECI DE ANI, A STUDIAT LA OXFORD IN PERFIDUL ALBION, A SUFERIT LAGARUL BINE FACUT AL NEMTILOR „CIVILIZATI….ASA CA STIE CE SPUNE.
ORTODOXIA DE BUN SIMT A POPOARELOR ORTODOXE : GRECI, RUSI, ROMÂNI, BULGARI, SARBI, GEORGIENI…SE VEDE DIN FAPTE. ORICAT VOR INCERCA OCCIDENTALII APOSTAZIATI SA O DISTRUGA, NU VOR REUSI. CU TOATE MIZERIILE INVENTATE DE EI, CONUNISM, CAPITALISM, MASONERIE, SECTARISM, PAPISTASISM, UNIATIE, MULTICULTURALISM, GLOBALISM….TOATE ACESTEA VOR TRECE, DESI E CLAR CA PE MULTI VOR VATAMA, TOTUSI, ADEVARUL VA INVINGE. DEGEABA SE OSTENESC IUDELE, BISERICA, PORTILE IADULUI NU O VOR BIRUI !
21 NOIEMBRIE – 4 ANI de la mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”
– Părinte, care a fost răul cel mai mare al comunismului, care nu trebuie uitat tocmai pentru a nu se repeta?
– Fiindcă sunt preot, răul cel mai mare a fost lupta împotriva Bisericii, distrugerea duhului Bisericii şi subordonarea Bisericii, începând de la Sinod până la ultimul preot. Toţi făceau plecăciune în faţa comunismului, de aceea eu am părut ca un singular când m-am ridicat şi am protestat împotriva dărâmării bisericilor, împotriva încercării de a introduce materialismului în Biserică, împotriva chemării preoţilor în armată, dar mai ales împotriva distrugerii bisericilor.
– Dar aţi fost un revoltat şi înainte de a îmbrăca haina preoţească!
– Da, bineînţeles că am fost şi înainte! (Părintele râde)
– Şi atunci, care era răul de atunci?
– Răul de atunci al comunismului era acela că încerca să facă o prăpastie între vechea şi noua generaţie, între generaţia dinainte de instaurarea comunismului şi generaţia de după comunism. Această pauză, această prăpastie eram noi, generaţia tânără, studenţii, care, lipsind orice punte de comunicare între vechea şi noua generaţie, trebuia să devenim, fără nici un fel de opoziţie, “constructorii” comunismului.
– Şi aţi simţit acest lucru ca pe o manipulare… ?
– Toţi am simţit, toţi am simţit… şi de multe ori am avut momente de protest, de revoltă, când eram la Medicină, student.
Azi se amestecă binele cu răul
– Nu mai reţin exact spusele Papei Ioan Paul al II-lea, dar sensul – şi cred că dumneavoastră l-aţi perceput – era că totuşi comunismul a fost o experienţă benefică pentru societatea umană. Cum comentaţi acest lucru?
– Comunismul a fost o experienţă benefică pentru noi în sensul că el a despărţit foarte net binele de rău. Adică în perioada aceea a comunismului, cine avea o înţelegere a lucrurilor putea foarte bine să deosebească albul de negru. În momentul de faţă, toată experienţa aceea sau toată înţelegerea experienţei trebuie schimbată. Astăzi lucrurile au foarte multe spaţii gri, unde se amestecă binele cu răul. De exemplu, sub aspectul civilizaţiei şi al bunului trai din Occident noi nu mai distingem satanismul unor intenţii. Toată această mişelie a ascunderii adevărului introduce în lumea culturală elementul materialist al plăcerii şi al nedistingerii dintre bine şi rău. Toate sunt bune, toate sunt adevărate, toate sunt permise, începând de la satanism şi până la ultima decadenţă a moralei umane.
Astăzi, când se pun în balanţă tot felul de politici spre Est sau spre Vest, dacă cineva propune o politică în sus, spre Dumnezeu, este privit puţin bizar, aceasta este considerată ca o naivitate depăşită…
Am să vă spun un lucru. Înainte de a fi arestat, în perioada în care eram profesor, am mers la Sibiu, la Mitropolitul Nicolae Mladin şi am avut o convorbire cu el şi cu câţiva preoţi. Şi el ne spunea aşa:
„În regimul comunist poţi să te înalţi în sus oricât vrei, numai să nu te extinzi. Dacă te extinzi, te-au tăiat. Dar în sus poţi s-o faci oricât, ei nu se simt atinşi”.
În condiţiile actuale nu trebuie să te înalţi în sus. Adică vorbesc de cei care ridiculizează Biserica şi spiritualitatea. Azi este exact invers. Ei vor să te extinzi în societate, să fii membru al societăţii cu toate racilele ei, să nu-ţi înalţi spiritul spre Dumnezeu. Nu este ciudat? Comunismul ne-a dat mai mult posibilitatea să ne înălţăm prin suferinţă, decât ne lasă ateii sau scepticii de astăzi. Nimic nu este comic, nimic nu este stupid în practica adevărată a rugăciunii şi a credinţei. Stupid este ceea ce spun ei. Pentru că fac dintr-un adevăr relativ un adevăr permanent. O să vă aduc aminte de Petre Ţuţea, care zicea:
“Toate ştiinţele lumii au ajuns la bacalaureat, numai Teologia a ajuns la licenţă, pentru că lucrează cu adevărurile absolute”.
Ce urmează e mai perfid decât comunismul
– Prezenţa tinerilor la biserică este destul de scăzută. Să fim descurajaţi, îngrijoraţi pentru aceasta?
– Eu zic să fim îngrijoraţi, pentru că ceea ce urmează acum e mai perfid decât comunismul, unde deosebeam net binele de rău, albul de negru. Azi nu mai putem cunoaşte asta, azi se lucrează mai perfid. Vin şi ne spun: cum eşti tu împotriva protestanţilor, sau a catolicilor, când Dumnezeu vorbeşte de iubire universală? Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ajungem la un numitor comun, să fim o singură suflare, o singură rugăciune. Dar ei păstrându-şi toate defectele lor, iar noi renunţând la adevărurile noastre…
– În ce fel ne va schimba globalizarea? Trebuie să ne opunem tăvălugului? Şi dacă da, cum?
– Globalizarea nu e o sinteză a lucrurilor. Ea nu e nici măcar o analiză. Costache Oprişan spunea că diavolul este numai analitic: analizează până la distrugere. Dumnezeu este sintetic: El creează. Globalizarea e simplă aglomerare. Globalizatorii de azi nici măcar nu au justificarea teoriilor marxiste, care susţineau că aglomerarea cantitativă duce la salturi calitative bruşte. Ceea ce, în continuarea gândirii lui Oprişan, ar însemna că dracul globalizării este un prostovan, nu un deştept. Mulţi dintre cei care mă întâlnesc se miră că nu m-a afectat cu nimic stilul american. Le dau totdeauna exemplul gâştii care trece prin apă şi nu se udă. Sunt imun la toată această oală uriaşă americană, în care toate se topesc spre a da naştere unei naţiuni americane – care, după toate aparenţele, nu se va naşte niciodată – pentru că numai cei slabi de înger se americanizează urgent şi vorbesc engleza cu un accent românesc îngrozitor, iar româna cu un accent american îngrozitor… Dacă nu luăm în seamă globalizarea, ci o privim ca pe o ladă de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum grămada asta uriaşă de gunoi este mare, s-ar putea să devină un uriaş tăvălug. În acest caz, vom înţelege de ce spune Mântuitorul:
“Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a hotărât să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12,32).
Multiculturalism da, dar ca la Mahmudia
Multiculturalismul este marea găselniţă a „evanghelismului” masonic al epocii noastre. De fapt, nici nu prea înţeleg bine ce înseamnă pentru ei multiculturalism.
Eu am copilărit într-un sat, Mahmudia, din Delta Dunării, cu o populaţie amestecată. Dacă aş folosi sistemul procentelor, aş putea spune că jumătate din populaţie era românească, iar cealaltă jumătate era formată din lipoveni, ruşi, turci, tătari şi evrei (aceştia din urmă erau vreo 15 – 20 de familii, care se ocupau cu micul negoţ rural). Uneori, din cauza gheţurilor, satul rămânea izolat două-trei luni pe an. Influenţele „democrate” nu prea ajungeau pe la noi. Era însă credinţa ortodoxă, simplă, dar adevărată.
Mi-aduc aminte că învăţătorul din sat şi-a cumpărat un radio prin 1937. Aproape că ne făceam cruce când treceam pe lângă casa lui, ca de ucigă-l toaca! La şcoală venea toată lumea, de bine, de rău. În afara orelor de clasă oficiale, preotul rus ţinea lecţii de scris în limba rusă. Învăţau Azbuchea, citeau, învăţau cântarea bisericească, ceea ce la noi nu se făcea decât parţial în şcoală. Hogea învăţa şi el pe copii scrierea arabă şi Coranul. Cursurile la „limbi străine” erau obligatorii pentru etnia respectivă şi benevole pentru noi, românii. Dar dacă mergeam la cursurile ruseşti sau mahomedane, noi eram obligaţi să ne conformăm disciplinei lor, care era mult mai dură decât în clasele noastre. Mai puţini mergeam pe la ruşi, fiindcă toată ziua eram cu copii lipovenilor şi aveam un vocabular de bază aproape suficient pentru comunicarea la nivelul nostru. Mergeam mai mulţi pe la turci, pentru că hogea preda şi lecţii de caligrafie: scrierea rondă. Fiind copii, discutam toate problemele de scris, de limbă, cultură şi istorie. Ne certam, ne împăcăm, făceam prietenii, mai ales cu turcii şi tătarii.
Dacă ăsta e multiculturalism, i-aş invita pe oficianţii mistici ai Europei Unite să se ducă la Mahmudia, în Delta Dunării, să ia lecţii de adevărat multiculturalism de la învăţător, popă şi hoge. Deşi cred că multe se vor fi schimbat şi pe acolo în rău, sub influenţa culturii masono-europene.
Izolare şi comunitate
– Părinte, acum după Revoluţie, în libertate, oamenii sunt parcă mai răi şi indiferenţi unii faţă de alţii.
– Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne mai dea încercări. Dar să ştiţi că răceala care este aici e de fapt căldură. Toată acţiunea şi toată legislaţia americană şi cea vest europeană este să izoleze individul, să te facă să te simţi singur, să ştii că nu va sări nimeni în ajutorul tău dacă eşti în nefericire, pentru că aşa te poate conduce. Naţiunea este totuşi comunitară, o unitate în care sistemul de întrajutorare lucrează totuşi foarte tare. Ni se pare că nu ne mai iubim, nu ne mai ajutăm, şi aşa este, dar în general, în naţiune, sentimentul de comunitate lucrează.
Acolo, într-un conglomerat, sentimentul acesta nu mai lucrează. Şi eu cred că acest sentiment de comunitate pe care îl degajă societatea românească îl simt eu venind aici, şi de aici bucuria mea când vin în ţară.
Libertatea europeană
Nu trebuie să vă bucuraţi prea mult de libertatea europeană, că n-o s-o prea aveţi! Pentru că veţi fi obligaţi să faceţi nişte lucruri, şi în momentul de faţă am putea vorbi chiar de o singură dictatură, dictatura democraţiei, care socoteşte că democraţia este singura formă politică care se poate exprima şi orice abatere de la ea trebuie sancţionată… Aşa că nu vă bucuraţi prea mult de calea liberă pe care ne-o pregăteşte Europa unită.
(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/20/4-ani-de-la-mutarea-printre-sfinti-a-parintelui-marturisitor-gheorghe-calciu-despre-comunism-globalizare-multiculturalism-nu-trebuie-sa-va-bucurati-prea-mult-de-libertatea-europeana-ca-n-o-s-o/
PARINTELE GHEORGHE CALCIU A TRAIT IN OCCIDENTUL „CIVILIZAT” ZECI DE ANI….DECI STIE CE SPUNE.
ORTODOXIA DE BUN SIMT A POPOARELOR ORTODOXE : GRECI, RUSI, ROMÂNI, BULGARI, SARBI, GEORGIENI…SE VEDE DIN FAPTE. ORICAT VOR INCERCA OCCIDENTALII APOSTAZIATI SA O DISTRUGA, NU VOR REUSI. CU TOATE MIZERIILE INVENTATE DE EI, CONUNISM, CAPITALISM, MASONERIE, SECTARISM, PAPISTASISM, UNIATIE, MULTICULTURALISM, GLOBALISM….TOATE ACESTEA VOR TRECE, DESI E CLAR CA PE MULTI VOR VATAMA, TOTUSI, ADEVARUL VA INVINGE. DEGEABA SE OSTENESC IUDELE, BISERICA, PORTILE IADULUI NU O VOR BIRUI !