Desaga scriitorului

Calin Kasper

Desaga scriitorului

După o perioadă de absenţă, revin pe blogul ioncoja.ro, cu anunţul că al nouălea proiect literar a prins viaţă pe amazon. În data de 17.05.26 am publicat lucrarea de formare profesională „Desaga scriitorului”. Ca să se înţeleagă ce am urmărit în această lucrare, reproduc mai jos introducrea:

„Cetitorule luător aminte,
Avocatul trăieşte de pe urma cetăţenilor aflaţi în conflict cu legea, medicul de pe urma celor care şi-au pierdut sănătatea, poliţistul de pe urma infractorilor. Niciuna dintre aceste categorii profesionale nu are interes ca societatea să se schimbe în bine. Doar omul-creator vrea o lume mai bună, pentru că el realizează în mic, ceea ce Creatorul Lumii a făcut în mare.
Creator este inginerul, care construieşte maşini sau clădiri pentru ca oamenii să trăiască mai bine. Tot creatori sunt pictorii, muzicienii şi scriitorii, pentru că ei dăruiesc oamenilor cu generozitatea lor, frumuseţe şi înălţare spirituală.
Eu sunt inginer de profesie şi scriitor, aşa că sunt, cu alte cuvinte, creator la patrat. În mine puteţi avea toată încrederea că nu vă voi duce în ispită. Dimpotrivă, după ce veţi citi această carte, veţi deveni mai pregătiţi pentru a da piept cu viaţa.
***
Oricare om de pe pământ, poartă în spate o desagă. Dacă afli ce este în ea, îţi dai seama cu ce fel de om ai de-a face. La mulţi în desagă se află ignoranţă şi prostie, la alţii aroganţă şi trufie. La cei puţini, bunătate şi smerenie. În desaga omului-creator, fie el pictor sau scriitor, e obligatoriu să se afle sensibilitate şi iubire.
Nu poţi crea nimic de valoare, dacă nu ai sufletul curat şi conştiinţa nepătată. Omul-creator nu cere nimic pentru sine, ci doar dăruieşte, aşa cum Creatorul Lumii dăruieşte viaţă şi tot ce este nevoie ca să-ţi împlineşti misiunea pentru care ai apărut pe pământ.
Indiferent dacă eşti creator sau nu, fiecare om are o misiune de împlinit, fiindcă nimeni nu se naşte pe pământ fără rost. Când însă te abaţi de la drumul tău, să nu te miri că vei avea parte de pedeapsă. Iar atunci când te străduieşti să mergi cu orice preţ pe calea luminii şi a adevărului, vei simţi, atunci când vei avea cea mai mare nevoie, ajutor primit de Sus.
***
Am vorbit deja despre scriitori, fără ca să ştim ce este literatura. Pentru asta înainte de a porni la drum, avem nevoie grabnică de o definiţie a ei. Dar negăsind niciuna în lucrările consultate, după multă strapaţă şi deasă strădanie, m-am nevoit să formulez una proprie, pe care am expus-o spre procopsala neamului, în prefaţa romanului „Cei şapte beduini”:

„Literatura este tropăitul cuvintelor pe cărările minţii, al căror ecou face sufletul să se zbârlească de emoţie.”
***
După ce am publicat mai multe romane, mi-au scris unii dintre voi nu numai despre impresiile legate de ce au citit, ci şi despre dorinţa unora de a deveni scriitori. Romanul acesta cu inflexiuni biografice l-am scris tocmai cu gândul bun de a veni în sprijinul celor care au astfel de dorinţe.
Dar pe lângă dorinţă, este nevoie de ceva mai mult. Drumul de la a vrea la a realiza, este lung. Ca în orice altă activitate, ai nevoie şi la scris de o desagă de însuşiri, care să te ajute să-ţi exprimi sentimentele şi gândurile în aşa fel, ca scrisul tău să devină literatură.
Desigur că nu pretind că drumul pe care am mers eu este singurul. Dar este singurul pe care-l cunosc şi-l pot descrie. Din această pricină, cartea aceasta prezintă doar drumurile pe care le-am colindat eu. Sper să fie de folos.”

În lucrarea de 500 de pagini, descriu printre multe alte subiecte, blasfemia alungării lui Dumnezeu din lucrările istorice. Nu am găsit măcar o lucrare istorică, în care să fie recunoscută intervenţia divină, nici chiar în cele mai evidente cazuri. Eu am descoperit multe asemenea situaţii. Uneori sunt intervenţii directe, alteori Domnul lucrează prin oameni, pe care eu i-am numit Oameni Aleşi. Am găsit în istorie mai mulţi asemenea oameni, care deşi au acţionat rău după normele lumeşti, lucrarea fiind sprijinită de SUS, a ieşit întotdeauna la superlativ.

Cel mai evident exemplu este cel al lui Josef Pilsudski, şeful statului polonez şi conducătorul armatei, care nefiind militar, a întocmit un plan pentru a învinge trupele sovietice care ajunseseră la porţile Varşoviei. Acest plan complet nerealist, ajungând prin spioni şi la cunoştinţa comandamentului bolşevic, a fost considerat atât de absurd, încât nici nu a fost luat în seamă. Dar Pilsudski, ţinându-se de planul lui, ajunge să-i învingă categoric pe ruşi la Bialystok, fiindcă Dumnezeu i-a curăţat drumul de adversari. Comandantul bolşevic Tuhacevski, dă ordin corpului de cavalerie a lui Semion Budionîi ca să atace Varşovia dinspre sud, dar acesta plecase 400 de km depărtare, tocmai la Liov, ca să-l ajute pe Stalin, căruia polonezii îi decimaseră armata. Astfel că Pilsudski are, datorită plecării lui Budionîi drum liber şi ajunge să le administreze ruşilor o bătaie ce a depăşit înţelegerea istoricilor. Drept pentru care au numit-o „Minunea de pe Vistula”. Desigur, ca să evite numele lui Dumnezeu.
Tot Om Ales a fost Mahatma Gandhi, Avram Iancu, Mannerheim şi Corneliu Codreanu, pentru realizările lor mai presus de puterile omeneşti. Şi deşi n-o să mă credeţi, un Om Ales se află chiar acum printre noi.
Eu am studiat acest concept cu atenţie şi am ajuns la concluzia că Omul Ales este la început om obişnuit, care face greşeli, ca fiecare dintre noi. Dar după ce intră sub protecţia divină, tot ce par erori ale Omului Ales, nu sunt altceva decât etape ale unui plan divin, care pot fi comparate cu sacrificiul unui nebun sau al unui cal la jocul de şah. La urmă însă, când planul divin se împlineşte, constaţi cu uimire că ceea ce părea sortit eşecului, devine un succes strălucit, pe care nicio minte omenească nu l-a putut anticipa şi nici pricepe.
Acest personaj identificat de mine, fiindcă îndeplineşte toate condiţiile Omului Ales, este Călin Georgescu. Eu am colaborat cu dânsul în prioada 2019-2022, când am fost membru în Asociaţia Pământul Strămoşesc, de unde am fost dat afară de două ori. Prima dată am fost reprimit de CG, ajungând să colaborăm direct. În această perioadă, după mintea mea omenască, CG a făcut cel puţin 5 greşeli grave, care cumulate, au dus şi la desfiinţarea asociaţiei. Dar, după ce n-am mai analizat situaţia din punct de vedere profan şi am trecut după primul tur al alegrilor prezidenţiale la sistemul de referinţă divin, am înţeles că tot ce eu consideram greşeală, făcea parte dintr-un plan măiastru venit de SUS, al cărui rost era nu ca CG să devină preşedinte, ci să realizeze mai întâi „trezirea în conştiinţă” a neamului românesc. El se află acum sub pavăză divină, fiindcă e Om Ales şi de el nu se poate atinge nimeni, până ce misiunea lui divină nu se va împlini.
Eu ştiu cum era înainte, şi-l văd cum este acum. Este alt om. Înainte voia cu orice preţ un partid, îmi spusese că ştie şi cum va face rost de bani pentru proiectul lui politic şi nu l-am auzit să pronunţe faţă de mine cuvântul „Dumnezeu”. Acum, nu are nevoie de niciun partid, nu are nevoie de bani, îl mărturiseşte pe Dumnezeu de fiecare dată public şi are o stăpânire de sine, o claritate în idei şi o pătrundere a evenimentelor care vor veni, pe care doar Oamenii Aleşi o au. Plus faptul că a devenit „pescar de oameni”, aşa cum Iisus l-a făcut pescar de oameni pe Simon Petru şi pe fratele lui, Andrei.
Dacă vreunui necredincios nu-i place teoria mea, să explice el mai bine cum a fost posibil ca două milioane de cetăţeni să voteze un necunoscut, fără susţinere financiară, fără un partid în spate şi căruia nu-i făcuse nimeni campanie electorală. Şi tutuşi, a câştigat ultimele alegeri prezidenţiale.