Magda Ursache

Deocamdată, e bine. An electoral

„O tempora, o humores, o mores, o res”, exclama hâtrul Luca Pițu. Și-mi aduc aminte de George Pruteanu care, întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, răspundea decis: „Musafir.” Bulă, în bancurile ceaușii, se voia „cap de locuitor”, doar-doar și-ar fi crescut venitul pe cap propriu.
Florentin Popescu, din volumul căruia (Vom ieși de pe hartă și vom deveni istorie?, Ed.RAWEXCOMS, București, 2024) am împrumutat titlul de mai sus, ne spune că bine mai e în an electoral.Trai neneacă. Guwerner promite și nu face, destramă, apoi cârpește, ne amăgește cu o carboavă-două, ca să avem cu ce cumpăra pâine din grâu ucrainean, cât despre circ, avem destul. Comicii vestiți ai ecranului, cu batistuța la piept, se dau iubitori de țărișoară și de populația ei. A apărut și vocabula neo-patriotism. Zău? Patriotismul e sau nu e și punct. Istoricul Mihail Neamțu a devenit între timp neo-patriot. Prin 2018, susținea nu altceva decât că interesul național e să renunțăm la…interesul național și să euthanasiem Miorița. Dar de ce n-am începe cu asinul? După Grigore Vieru, cei patru P care ar anula calitățile românilor sunt: Pizma, Prostia, Pâra, Ploconirea.
Deocamdată, e bine. An electoral. Intelocrații ies la înaintare. G. Liiceanu pro Armand și Fritz, dar mai ales pentru Drulă, chit că și-a dat demisia din USR. La președinție, ar alege-o pe Kovesi. „Ea e slujirea pură”. A cui? A României, desigur. Și eu care credeam că-l slujește pe Coldea!Nu a inventat și folosit verbul a paradi, DNA n-a paradit oameni nevinovați?
Se găsesc presari pro anaconda Coldea, care spun lucruri trăsnite: Coldea –„un pic universitar” – ar merita garoafe de Codlea pentru prestația sa în serviciu. Acuma fuge de televiziune pe scara de serviciu (secret).
Ia să mai vedem ce-i dincolo de știri și să-i privim cu suspiciune pe anumiți moguli de presă (și ce de moguli au apărut postsocialist: Prigoană, S.O.Vântu, Burci, Sârbu, foarte pricepuți în branșă!), să nu le acordăm totală încredere (ca lui Dan Diaconescu cu Oglinda lui strâmbă). În vremi incerte ca laptele de la mall, multe-s inventate: de la molime la mitinguri, de la mitinguri la războaie, de la războaie la eroi de război.Talpeș, fostul de la SIE, promite devoalarea lui Arafat, la Realitatea TV, ca fiind uns cu toate alifiile serviciilor,de la CIA la Mossad. De-ar spune Talpeș ce zice că știe până nu uită.
Iohannis, în joaca lui cu verigheta ( de ce n-o scoate, dacă-l deranjează?), ne asigură că alianța PSD-PNL a fost validată de vot. Hi,ho! Ăia se bat la figurat și la propriu, iar războiul nu e ieftin, toate se scumpesc. Știți vreun război ieftin? Cum spune Florica Bud: „armele sunt prea puține pe cât rău ar fi de făcut”(Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de sex, eLiteratura, 2016 ). Un presar cu peniță subțirică ne spune că-i de bine, de foarte bine ce se întâmplă acum: războaie peste tot locul. Războaiele mici ar elimina energiile negative, așa cum fac și cutremurele în serie, care preîntâmpină un cutremur devastator.
Gen.(R) Virgil Bălăceanu avertizează că nu ne putem apăra cu 5-7 mii de militari NATO, ci cu noi înșine. Oare ce spune Grindeanu despre infrastructura inexistentă, în caz de intervenție rapidă, a 300 de mii de militari în flancul de est? Lui Iohannis îi miroase a luptă cu Rusia. Strânge patul puștii, în numele cunoscutei sale iubiri de români și de „Romănia”, cum pronunță nativul nostru, pe care o vrea în stare de război pentru fratele mic, Zelenski. Ne vopsește nemțește, ca-n reclamă, semnând, fără avizul Parlamentului, Acordul de Securitate România- Ucraina. După regretatul Vasile Tărâțeanu, în anii lungi de mandat nu s-a întâlnit niciodată cu românii din teritoriile ocupate de Rusia și de Ucraina, supuși deznaționalizării.
Securitatea nu moare. Regele (lui Ionescu) moare. Prințul consort Duda a cam dat cu regalitatea-n gard când s-a vrut candidat la președinție, iar purtătorul de cuvânt al Casei regale e cine e. Nu suntem corecți cu ce-a fost, nu suntem corecți nici cu ce este.
Limba ce-o vorbesc cei de la vârf? Fiecare cu-a lui. Iohannis- iohannește,Clotilde- clotildește ( memorabilă e sintagma „sexiile de votare”), Fritz- fritzește (ne-a și anunțat că are „cele 5 ani” de stat în România și că se vrea cetățean român cu cei 5 ani de acasă). Până acum, și-a tot căutat locul de „descălecare” pentru președinție.Și pentru că vorbim de aflători în treabă, de ce acceptăm ca „Elie Wiesel” să se bage în deciziile Sf.Sinod al BOR privind canonizarea ieromonahului Arsenie Boca, de sărbătorit în 28 noiembrie sau a teologului Pr. Dumitru Stăniloae, în 4 octombrie? Le contestă marxistul Al.Florian martirilor „încercarea suferinței” și „darul iubirii de neam și de Dumnezeu”?
La început de an 2024, în 13 ianuarie, Sebastian Zachmann a scos, la Prima, Cultura la raport, în cadrul emisiunii Inside politic. Reprezentanta Culturii, Raluca Turcan. Zachmann a băgat-o în plasă pe ministresă, că tot purta mâneci de plasă neagră. Cu mâna pe inima lui Băsescu și a lui Bill Kill (a, nu Uma Thurman, interpreta personajului, ci Elena Udrea, pe care ex-ul Cocoș o vedea președintă; motivația sa, la postul Realitatea, în 17 iunie, 2024: Elena trebuia să fie aleasa neamului, pentru că „nu avea monturi”) Cel mai greu admirator al masterandei în Teologie Udrea a fost teologul Th. Baconschi.
Turcan ne-a promis că va da maximum maximorum ca să intrăm în normal. Cum să n-o credem? Doar s-a culcat ministru al Muncii și s-a trezit de dimineață nu muncită, ci culturolog. Homo technicus cum este, pedista- penelistă era convinsă ca va fi cel mai bun manager și ne asigura că va avea șanse. Cum cine? Cultura! Va rezolva tot și tot din suflet și va avea grijă de Cultură ca de coafură. Argument: „Am cap pe umeri” și „păreri personale”. Dar unde îi stă capul? Nu pe umeri?
Veți juca în filmul Parlament-UE?, a vrut să știe Zachmann. „Oi vedea.”
Deocamdată, e bine. Are în raniță bastonul de președintă. Doar a fost și vice-premier în guvernul României.
Privindu-i zdrăngănelile de la gât, îți vine să întrebi: Pentru cine tragi clopotele, Madame? Pentru „profitabilitate” în cinematografie? „Am fost la Oașintăn.” Pe cale de consecință, știe cum să salveze cinema-ul.Vin americanii înarmați, să filmeze. La lansări de filme, ministresa e prezentă. I „se face pielea găină” (în exprimare turcană), când vede filmul lui Tudor Giurgiu, Libertate. Și la muzee? Și la muzee. O fi fost la Muzeul Țăranului Român, să aplaude un film LGBTQ, sub simbolul curcubeului? Doar e în prima linie a democrației și a sexo-democrației tocmai din ’89, când avea 13 ani. Dar la festivalurile marine, concertele cu narcomani, unde se promovează alcool și droguri, o fi fost? Copiii sunt scoși pe tărgi de SMURD, după reprizele de muzică violentă din spectacole. „N-a murit nimeni”, se apără Selly. „Faceți gălăgie, mă!”, s-a urlat pentru un violator invitat pe scenă. Are vreo „părere personală” Turcan despre „evenimentul cultural” al narcisiacului influențăr Selly? Care Selly a fost invitat la NATO, cu sprijin Geoană, zice presa.
Tot în limba turcană : „Când sunt hăituită, mă aricesc.” Hăituită n-a fost. A avut șansa Băsescu, cititor de Levant. După, a mers pe cartea Cîțu, cu care a băut cafea „la interior”, apoi pe cartea Ciucă. Cu cartea Ciolacu e mai greu, însă cățărătoarea se descurcă. Ascensiunea lui Turcan nu poate fi oprită. Lui Sebastian îi stă bine alături de Mircea Dinescu. Cu el e de povestit, cu Turcan e de zdrăngănit la pian. N-o fi dând țepe, cum se laudă, ministresa însăși e o țeapă.
„Dar acum ce citiți?” insistă Zachmann. Shapira, despre Holocaust. Cu accent pe Chișinău. De Săptămâna roșie o fi auzit? Și sfielnică, și nesigură, nu cumva să supere vreun anti-român, șoptește: „Nu-i lucru rău să înveți Luceafărul pe de rost.” Deci cum e? Bun sau mai puțin bun să citești Eminescu?
O economistă în scaunul Culturii sună ca o navigatoare (în ape tulburi) la Învățământ.Tot resetând, tot reformând educația, uite unde s-a ajuns: invitataTatoiu (28 iunie, a.c.) ia parte studentului care a dat foc profesorului. Așadar profii pot lua pumni în gură și-n figură; mai nou, li se dă și foc.Vai, săracu, a fost nedreptățit de un profesor cu o problemă la cap.Și știți ceva? Toți profii de mate, spune fosta profă de mate, au probleme la cap. Inclusiv mneaei? Tatoiu e inevitabilă, ca și Bobonete. Ce să mai spui decât „Pelicanul și Babița”?
Deșcolarizarea e-n toi, ca și deculturalizarea. Zice Ion Simuț:„Când școala e în declin, națiunea e în pericol. Fără exagerare.” Probă că, sub cârma navigatoarei fără flotă, Manualul de Limba și Literatura română se numește Limbă și comunicare. Proful de română e acum profesor de comunicare. Să comunice ce? În principal, despre texte ne-literare. Putem trăi și fără Cultură. Dar, atenție! În cazul ăsta n-avem nevoie nici de ministru al Culturii, deci rămâne Turcan fără minister.
Deocamdată e bine. An electoral. Patrimoniu? Cu ce se mănâncă? Casele memoriale se dărâmă. La Mircești, casa lui Alecsandri, la Iași, casa Teodorenilor. La Galați, sărbătoare mare în onoarea Ninei Cassian, la o sută de ani. Mai trăiește? Nu. Păcat. Glamuroasa (așa se voia) mai avea de iubit!
Suntem în deficit cultural, ca să mă înțeleagă economista de la Cultură. Sediile bibliotecilor de cartier se închid, la fel librăriile. În campusul Copou nu mai este nicio librărie-papetărie. În locul ei, o vreme a fost un depozit de scaune (de parcă se juca acolo piesa Scaunele de Ionesco), apoi Ristretto Cafea L’Or, apoi D&M…
O sponsorizare politică e un prilej fericit, dar cu ce preț! Statul finanțează pe sărite scriitori de tradus. Pe Cărtărescu nu-l sare niciodată ICR. De vreo 15 ani, apare anual cu vreo 10 traduceri. Alt exemplu? N-am. Pe Cezar Ivănescu nu l-a finanțat statul. Albanezii l-au finanțat, se știe. Doar Cărtărescu are parte de turnee de promovare. În 3-14 aprilie, 2023, ICR New York i-a organizat un turneu de 11 zile în 5 orașe din America de Nord, cu Solenoid în engleză, tradus de Sean Cotter pentru Ed. Deep Vellum. Peste o sută de traduceri dintr-un singur autor, în defavoarea celorlalți? Or fi considerați subdezvoltați la grămadă, scriu mai prost decât confratele lor? Sau ICR, traducând și promovând discriminat, nu vrea ca imaginea literaturii române să fie polifonică? Îmi doresc ca Varujan Vosganian să propună criterii în acest sens.
Au apărut edituri puzderie. Și ce supărare a fost când Marin Sorescu a cerut privatizaților să prezinte un plan editorial, pentru atestare! Cum așa ? Să se îngusteze libertatea de exprimare, să se cenzureze creativitatea? Efect: pecinginea editărilor pe banii diletanților. Sunt edituri rentabile, editori cu șase clase se laudă cu șase case, dar numai cel care scrie cartea n-are drepturi de autor.
Deocamdată, e bine rău. An electoral.