Asociaţia NEAMUL ROMÂNESC Cod unic R.N.O.N.G.: 14031/A/2011, Petru Vodă, judeţul Neamţ

Telefon 0766.266764, e.mail: neamul_romanesc@yahoo.com

Nr. 2.03/18.03.2021

Doamnei Gabriela Scutea,

Procuror General al României,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

DOAMNĂ PROCUROR GENERAL,

Asociația NEAMUL ROMÂNESC, având datele de identificare și de contact prezentate în antet, prin reprezentantul său legal, Vasilică Militaru, în calitate de președinte al Asociației, în temeiul art. 288, alin. (1) al Noului Cod de Procedură Penală și în virtutea art.16, alin. (2) din Constituția României, conform căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, vă supune atenției prezentul

DENUNȚ PENAL

privind promovarea, în public, a unor concepții și doctrine rasiste și șovine,

de ură pe motive etnice, rasiale și religioase,

de către Federația Comunităților Evreiești din România

Faptele pe care le vom prezenta și proba în prezentul Denunț sunt definite în prevederile art. 1 și art. 2 și interzise de celelalte prevederi ale O.U.G. nr. 31/2002, modificată și completată prin Legea nr. 217/2015. „Incitarea la ură națională, rasială sau religioasă“, „promovarea ideilor, concepțiilor sau doctrinelor rasiste sau șovine precum ura pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, incitarea la xenofobie“ sunt interzise și condamnate în egală măsură cu fascismul sau legionarismul.

Federația Comunităților Evreiești din România (denumită în continuare F.C.E.R.) este înscrisă la poziția 16, pe lista Cultelor religioase recunoscute în România, conform Anexei la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată. Este singura organizație etnico-religioasă din România. Începând din acest an, șeful o.n.g.-ului F.C.E.R. este domnul Silviu Vexler, în calitate de președinte, care este deputat desemnat și nu ales, ca reprezentant al minorității evreiești în Parlamentul României.

În fapt, organizația F.C.E.R., deși se numește a „evreilor“, promovează pe teritoriul României „identitatea iudaică“ și „religia mozaică“, potrivit prevederilor Statutului F.C.E.R., recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 999 din 27 august 2008 și modificat și completat prin H.G. nr. 655/2010 și prin Ordinul Secretarului de Stat pentru Culte nr. 95/ 18 noiembrie 2014.

1. F.C.E.R. a introdus, prin reprezentantul său, în textul Legii nr.157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, sintagma șovină și discriminatorie de „ne-evreu“. Prin titlul Legii, „pentru prevenirea și combaterea antisemitismului“, al cărei inițiator a fost, domnul Vexler a promovat public segregarea, de tip rasial, a populației românești între etnia iudaică a „evreilor“ și celelalte etnii, ale „ne-evreilor“.

Totodată, această formulare promovează public doctrina, susținută în cultul iudaic, a superiorității rasei semite a „evreilor“, care ar necesita o atenție și protecție sporite față de „ne-evrei“, faptă interzisă și condamnată de O.U.G. nr. 31/2002. Vom proba faptul că doctrina superiorității iudeilor este elaborată în dogma religiei iudaice, prezentată în Tora. Aceasta împarte întreaga umanitate între „neamul ales“ (al iudeilor) și „celelate neamuri ale pământului“ de ne-iudei. Reprezentantul F.C.E.R. a introdus o discriminare a inegalității de tratament a românilor, care sunt „ne-evrei“. Legea protejează în mod discreționarproprietăţile evreilor“, „instituţiile comunităţilor evreieşti“ și „lăcaşurile de cult evreiești“. Aceasta contravine dispozițiilor Constituției României care prevede, cităm: „Art. 16, (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“; „Art. 6, alin. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români“.

2. Tot președintele F.C.E.R., deputatul Silviu Vexler, a avut o intervenție în plenul Senatului României, în data de 8 martie 2021, în care a afirmat, cităm: „(…) Progromul legionar antievreiesc din ianuarie 1941, în care Mișcarea Legionară, o organizație criminală, cu orientare fascistă și teroristă, a omorât la întâmplare membri ai comunităților evreiești pe străzile din București (…) reprezentanții Mișcării Legionare au considerat corespunzător să ia un grup de evrei și să-i atârne la abator ca pe vite. (…) Nu aș fi vrut să menționez aceste lucruri astăzi, dacă nu aș fi văzut că aceste tentative de reabilitare a Mișcării Legionare, de reabilitare a lui Ion Antonescu, și a celor care i-au permis să facă tot ce a făcut, Mircea Vulcănescu fiind unul dintre ei, Valeriu Gafencu fiind altul, și lista continuă. (…) Nu aș fi intervenit, dacă nu ar exista și două proiecte de lege, în prezent aflate la Senat, care să dorească să reintroducă indemnizațiile oferite de Statul român pentru foștii legionari, urmașii lor …“ etc. Vedeți aici: https://www.youtube.com/watch?v=C8uZVIS84VI

Organele de cercetare judiciară au autoritatea să stabilească dacă afirmațiile domnului Vexler provin dintr-o atitudine șovină față de Neamul Românesc. Acesta a formulat diverse acuzații imaginare împotriva unei organizații etnico-religioase românești, denumită Mișcarea Legiunii (a se vedea Addenda la Denunț).

Domnul Alexandru Florian, directorul I.N.S.H.R. „E.W“, funcționar public, nu recunoaște caracterul de stat național al României, încălcând prevederile art. 1, alin. (1) și (5) din Constituție. Acesta a afirmat în emisiunea „Esențial“ din 30 august 2012, a postului TV Antena 3, replicându-i româncei Lucia Hossu Longin, citez: „Eu nu sunt conațional cu dumneavoastră, reprezint o instituție publică și sunt cetățean al României. Despre etnia mea, nimeni nu poate ști, dacă nu mă exprim public“: cf. https://www.antena3.ro/actualitate/alexandru-florian-la-secvential-ce-se-intampla-cu-mircea-eliade-si-petre-tutea-conform-legii-310021.html

3. Statutul F.C.E.R. prevede, cităm: „Art.1 (…) (4) Comunităţile sunt formate din grupuri de persoane de religie mozaică, cetăţeni români, cu interese comune, care se comportă potrivit normelor de viaţă, obiceiurilor şi tradiţiilor configurate în identitatea iudaică. Comunităţile au menirea de a împlini nevoile religioase ale credincioşilor de cult mozaic. Art. 2 Federaţia este organizaţie (…) cu profil religios de cult mozaic, etnic, cultural, social-caritabil şi educaţional. (…) Art. 9 În vederea îndeplinirii scopului menţionat, Federaţia acţionează pentru realizarea următoarelor obiective: a) păstrarea, dezvoltarea şi libera exprimare a identităţii iudaice, etnice şi religioase a membrilor săi“ (…).

Denumirea cultului mozaic, provine de la numele iudeului Moise, având ca doctrină etnico – religioasă, colecția de texte denumită Tora, care face parte din Tanah sau „Biblia iudaică“. Tora este alcătuită din cinci cărți, atribuite lui Moise și denumite în limba greacă Pentateuh. În Biblia Creștină, inclusiv cea ortodoxă, primele cinci cărți ale Vechiului Testament, sunt denumite Cărțile lui Moise sau Pentateuhul și cuprind Facerea (Geneza), Ieșirea (Exod), Leviticul, Numeri și Deuteronom.

Ca probe ce susțin Denunțul Penal, vom prezenta doar câteva dintre textele Torei care intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 31/2002, precum și sărbătorirea Purimului de către cultul mozaic F.C.E.R.

Argumentăm faptul că doctrinele și concepțiile care derivă din credința unui cult religios, indiferent de timpul istoric, intră sub incidența legii, redând un fragment din Expunerea de motive, semnată de domnul Silviu Vexler, la proiectul Legii nr.157/2018: „Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Iisus Hristos sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri ritualice)“.

3.1. Textele Torei, adică ale Pentateuhului, promovează explicit doctrina privind superioritatea poporului iudeu, denumit „sfânt“ și „ales“, față de toate toate celelalte popoare și neamuri ale pământului, considerate inferioare pentru că sunt necredincioase în raport cu „adevărata credință“ – care ar fi iudaică. Această doctrină este interzisă de prevederile O.U.G. nr. 31/2002. Pentru justificarea doctrinei rasiste și șovine a supremației poporului iudeu, este prezentat un Dumnezeu exclusivist al lui Israel care „împrăștie frica și groaza peste popoare“ de pe pământ, aflate „sub tot cerul“ în favorarea unicului „poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ“. (Deuteronom 7, 6). Acest Dumnezeu nevăzut promite:Îmi veţi fi popor ales dintre toate neamurile (…) şi neam sfânt (Ieșirea 23, 22). Inocularea terorii, a groazei este strategia de dominare planetară: „cei ce vor auzi de tine se vor cutremura şi se vor îngrozi de tine“ (Deuteronom 2, 25). Acest „popor ales“ este nominalizat în Pentateuh în diverse variante sinonime: „poporul iudeu“ sau „poporul israelit“.

Statutul F.C.E.R. menționează, în sensul acceptării textelor Torei, păstrarea „identității iudaice“ și „profilul religios de cult mozaic“ și nu „identitatea evreiască“ sau „cultul evreilor“.

3.2. Tora promovează public și justifică doctrina supremației financiare și politice a „poporului iudeu asupra multor popoare, considerate inferioare: „vei da împrumut multor popoare, iar tu nu vei lua împrumut; vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine (Deuteronom, 28; 12). Reprezentanții etniei iudaice ar trebui să înțeleagă că aceste texte doctrinare ale Torei, Scrierea Sacră a cultului iudaic, alimentează ideile conspiraționiste, considerate antisemite de reprezentanții F.C.E.R. angajați la I.N.S.H.R. „E.W., privind supremația financiară mondială și conducerea ocultă a lumii, de către unii iudei.

3.3. Această doctrină ultrașovină se completează cu o altă poruncă a cultului iudaic. Interdicția poporului iudeu de a avea un rege (sau președinte al Israelului) ne-evreu, de neam „străin: „Când vei ajunge tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău şi-l vei lua în stăpânire, (…) Atunci să-ți pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi (Deuteronom 17,14-15).

3.4. Doctrina superiorității rasei iudaice, precum și concepțiile rasiste și șovine, promovate de textele Torei, se concretizează prin justificarea exterminării unor populații, pașnice și stabile, care stăteau în calea poporului iudeu „ales“, refugiat din Egipt. O multitudine de texte ale Torei conțin „incitări explicite la „ură, violențe și crime pe motive etnice, rasiale și religioase, interzise de prevederile O.U.G. nr. 31/2002.

Prezentăm doar un număr de șapte texte ale Torei, asumate și promovate public de F.C.E.R., care prezintă cum iudeul Moise a ucis și a comandat crime în masă, săvârșite de iudei, recrutați din toate triburile lui Israel, asupra unor oameni nevinovați, inclusiv femei și copii. Crimele expuse în textele Torei iudaice depășesc 100.000 de victime umane. La nivelul populației acelor timpuri străvechi, aceste crime au constituit acte de genocid contra umanității și de epurare etnică a unor întregi populații nevinovate. Singura motivare expusă explicit era ura etnică și religioasă față de locuitorii unor teritorii prin care trecea poporul iudaic, spre pământul, părăsit de bunăvoie, de tribul lui Israel – Iacov în urmă cu 4.300 de ani.

4. Probe privind promovarea publică a concepțiilor și doctrinelor rasiste și șovine, precum ura pe motive etnice și religioase, în textele Torei

4.1. Textul biblic nr. 1Ieșirea 2, 11-12. Prezintă fapta lui Moise de asasinare a unui egiptean din motive etnice șovine. „Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, (…), el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.

Textul, considerat sacru, ne relatează episodul în care Moise, aflat încă în Egipt, ucide un egiptean ca răzbunare pentru că bătuse un coetnic iudeu. Aceasta era forma de „mulțumire“ a israelitului Moise, pentru ajutorul acordat de egipteni tribului lui Iacov-Israel, care fusese primit în pământul Egiptului, pe vremea unei secete devastatoare.

4.2. Textul biblic nr. 2Ieşirea 32, 26-28. Prezintă modul de testare a fidelității tribului ucigaș al leviților, din care se vor recruta preoții slujitori ai Dumnezeului lui Israel. Este evocată uciderea, pe motive religioase, a 3.000 (trei mii) de israeliți, de către „toți fiii lui Levi“. „Iar Moise le-a zis: «(…) să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său. Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise». În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.

Aceasta este pedeapsa exemplară aplicată de Moise și justificată ca fiind cerută de Dumnezeu, în momentul în care fratele său, Aaron, împreună cu poporul lui Israel au turnat un viţel de aur la care se închinau. Bineînțeles că Aaron nu a fost ucis, deși el turnase vițelul.

4.3. Textul biblic nr. 3 Numerii 25, 1-9. Expune cum Moise a comandat uciderea a 24.000 (douăzeci și patru de mii) de israeliți și moabite pe motive rasiale și religioase. Un adevărat genocid uman, dacă ne raportăm la numărul populației din acele timpuri. „Aşa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. Şi a zis Domnul către Moise: «Ia pe toate căpeteniile poporului şi le spânzură de copaci pentru Domnul (…) Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: «Ucideţi fiecare pe oamenii voştri care s-au lipit de Baal-Peor». (…) Cei care au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii.

Iubirea firească și nevinovată dintre bărbați și femei, aparținând a două rase diferite, semiții israeliți și moabite, este prezentată ca păcat și spurcăciune, „poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moabși este pedepsită cu violențe sângeroase și masacre.

Menționăm faptul că, potrivit textelor biblice, Moise era căsătorit cu două soții „ne-evreice, cu o etiopiancă din Africa, și cu Sefora, o femeie din Țara Madianului.

4.4. Textul biblic nr. 4Numerii 31, 1-54. Prezintă exterminarea a peste 32.000 (treizeci și două de mii) de bărbați, femei și copii, un alt genocid de tip etnic și religios. Triburile lui Israel ajung în Țara Madianului, unde își găsise adăpost Moise, după asasinarea unui egiptean. Aici fusese găzduit de preotul madianit Ietro, care i-a dat-o pe fiica lui Sefora, de soție. Moise a răsplătit țara gazdă a Madianului, din vremurile de prigoană, prin exterminarea în masă a tuturor locuitorilor: „Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiților și apoi te vei adăuga la poporul tău. În urma unei bătălii, au fost uciși toți locuitorii „de parte bărbătească.

Cruzimea lui Moise, față de mamele și copiii Madianului, dovedește o ură rasială doctrinară. Întorși din luptă, iudeii recrutați sunt admonestați de Moise: „Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile? (…) Ucideți dar toți copiii de parte bărbătească și toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideți-le.

Moise cruță doar 32.000 de fecioare, luate ca sclave „pentru voi, adică pentru luptătorii israeliți.

Atrocitățile prezentate au specificul unor crime religioase, întrucât fiul preotului Eleazar, levitul Finees, era în fruntea trupelor invadatoare și „avea în mâinile sale vasele sfinte. Din punct de vedere teologic, aceasta este o adevărată jertfă ritualică umană de proporții uriașe. Textele relatează că totul a fost trecut prin foc. Preotul lui Dumnezeu, Eleazar, a primit cotă parte din prada de război. Războinicii israeliți și-au răscumpărat păcatele masacrării unei întregi populații, prin oferirea ofrandei, din aurul jefuit, lui Dumnezeu.

Ca de obicei, distrugerea cetăților Madianului a fost urmată de un jaf de proporții.

4.6. Textul biblic nr. 6 – Deuteronom 3, 3-7 –, al Bibliei ebraice evocă uciderea în masă a tuturor copiilor și femeilor din Țara Vasanului. Un alt exemplu de exterminare totală a unui întreg regat, cuprinzând șaizeci de cetăți: „ţara lui Og al Vasanului pe care „noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu. Și de această dată, masacrul este motivat de ura etnică și religioasă: „Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui“. Nici copiii și nici mamele lor n-au scăpat de cruzimea, de tip rasist și extremist, a reprezentanților „poporului ales“ ajutat de „Dumnezeul lui Israel“. Textul prezintă rezultatul cruzimii asasinilor de copii și mame: „Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii“.

4.7. Textul biblic nr. 7 – Deuteronom 7, 1-4prezintă cum Moise comandă exterminarea a șapte neamuri din țara Canaanului, viitorul Israel. Desigur că în cei 430 de ani, de când familia lui Iacov părăsise teritoriul, alți oameni ocupaseră pământurile nelocuite.

„Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi ca să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe şi anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei şi pe Iebusei – şapte neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât tine – Şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi“ (Deuteronom 7, 1-4).

Porunca testamentară a lui Moise, de nimicire a acestor neamuri, va fi îndeplinită de către succesorul său, Iosua.

Românilor li se interzice efectuarea slujbelor religioase de pomenire a unor români morți în închisorile staliniste, care nu au ucis nici un om. În România, sunt comemorate toate momentele privind uciderea unor evrei. Drama românilor uciși de iudeo-comuniști nu poate fi făcută public, pentru că anticomuniștii români au fost, în majoritate, legionari catalogați ca „teroriști“, „fasciști“ și „antisemiți criminali“. De frica blamării ca simpatizanți legionari, Patriarhul și Mitropoliții B.O.R., Președinții României, Prim Miniștrii și Președinții de Cameră ai Parlamentului, nu au vizitat, nici măcar unul, Monumentul de la Aiud și nici vreo închisoare stalinistă.

5. Proba privind sărbătorirea Purimului de către F.C.E.R.

Vom proba faptul că, în condițiile prevederilor O.U.G. nr. 31/2002, care interzic promovarea publică a crimelor pe motive etnice sau religioase, organizația F.C.E.R. – subvenționată de stat – sărbătorește un asemenea eveniment.

Pe pagina oficială a F.C.E.R. este postat anunțul intitulat „Purim Test – Un vaccin de voie bună, optimism și speranță. Este o invitație a membrilor cultului iudaic, la Templul Coral din București, pentru sărbătorirea Purimului, în data de 25 februarie 2021. Se anunță „Citirea Meghilat Ester, adică lecturarea Cărții Esterei (cf https://www.jewishfed.ro/index.php/actualitate-fcer/2112-25-februarie-2021-purim-5781-la-templul-coral).

Cartea Esterei este conținută și în Vechiul Testament. Prin urmare, putem face referire la acest text biblic. Estera și Mardoheu sunt omagiați anual de credincioșii iudei în sărbătoarea Purimului, pentru împiedicarea planului de înlăturare a iudeilor din țările regelui Artaxerxe. Locuitorii regatului doreau să scape de aceștia „pentru că frica de iudei apăsa asupra tuturor popoarelor“ (Cartea Esterei 9, 2). În fapt, iudeii Estera și Mardoheu au provocat o rebeliune iudaică genocidară, care a dus la exterminarea a șaptezeci și cinci de mii de locuitori ai regatului, considerați „vrăjmașii iudeilor“. Sărbătoarea evreiască de Purim glorifică salvarea unor iudei prin săvârșirea unor crime în masă asupra populației autohtone: „Iar ceilalţi iudei care se aflau în ţările regelui s-au adunat ca să-şi apere viaţa lor şi să fie netulburaţi de vrăjmaşii lor. Aceştia au omorât din duşmanii lor şaptezeci şi cinci de mii(Cartea Esterei 9, 16).

Membrii F.C.E.R. din România pot sărbători uciderea membrilor altor neamuri de către niște iudei antici, acțiune considerată de salvare a Neamului iudaic. Doctrina iudaică justifică crima pe motive etnice, deși prevederile O.U.G. nr. 31/2002 interzic acest fapt. Iudeii care au ucis sunt eroi, și nu criminali, pentru că au salvat Neamul iudaic. Reprezentanții F.C.E.R. cataloghează, ca fiind „criminali“ toți românii care au vrut să-și salveze Neamul lor românesc, indiferent dacă aceștia au ucis, sau nu au ucis niciodată, vreun om în viața lor.

În timp ce membrii F.C.E.R. au dreptul să glorifice salvarea Neamului iudaic, prin exterminarea masivă a unor populații, românilor li se interzice și dreptul de a-și plânge morții. Încercările unor credincioși români de a cinsti Sfințenia sau Martirajul unor români uciși de comuniști au fost catalogate ca tentativă de reabilitare și apologie a Mișcării Legiunii.

În drept, ne întemeiem prezentul Denunț Penal pe prevederile articolelor 1-3 și art. 5 ale O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, modificată și completată prin Legea nr. 217/2015.

ADDENDA LA DENUNȚUL PENAL

Asociația Neamul Românesc își exprimă îngrijorarea cu privire la declarațiile publice sfidătoare ale unor reprezentanți ai Federației Comunităților Evreiești din România, precum Silviu Vexler și Alexandru Florian. Acestea declanșează o atitudine de reacție legitimă a unor naționaliști creștin ortodocși români, care sunt catalogate automat ca acțiuni antisemite. Autoritățile judiciare trebuie să aibă în vedere și posibilitatea ca, în momente de criză socială, textele religioase ale cultului iudaic, precum cele expuse în prezentul Denunț Penal, să fie asumate ca model de acțiune socio-politică, de către credincioșii români, care-și pot justifica astfel acțiunile. Credința strămoșească unită cu identitatea de Neam, stipulate în Statutul organizației etno-religioase F.C.E.R., au fost și obiectivele organizației românești anticomuniste, cunoscută ca Mișcarea Legionară, interzisă în mod arbitrar prin Lege și catalogată ca fiind „fascistă și „antisemită. Dacă justiția românească nu va reacționa prompt la prezentul Denunț Penal, se creează posibilitatea legală ca, în România, să apară o organizație etnico-religioasă care să justifice glorificarea crimelor istorice săvârșite în numele Neamului românesc și în numele lui Dumnezeu, după modelul F.C.E.R..

A.I. Referitor la acuzațiile imaginare ale domnului Silviu Vexler

F.C.E.R., prin reprezentantul său, deputatul Silviu Vexler, a inițiat proiectul Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, prezentat în Camera Deputaților sub nr. PLx 384/2018/18.06.2018. Acesta invoca în Expunerea de motive, anexată Proiectului legislativ, exemple de antisemitism contemporan inclusiv, cităm: „Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte comise de ne-evrei (cf. http://www.cdep.ro/proiecte/2018/300/80/4/em497.pdf).

Din acest text, se deduce că orice român poate fi condamnat ca antisemit (rasist și fascist) pentru faptele enunțate. Nici o lege nu prevede vreo condamnare ca antiromânism, pentru persoanele care acuză întreg poporul român, ca popor vinovat pentru fapte făcute doar de un român sau de un grup de români.

A.I.1. Cazul Valeriu Gafencu

În Expunerea de motive, deputatul evreu Silviu Vexler susținea că este interzisă acuzarea in integrum a poporului evreu, pentru faptele unor evrei, dar acuză in integrum toți românii deținuți politici anticomuniști, ca fiind „criminali legionari. În mod discriminatoriu și încălcând libertatea de credință, acesta interzice românilor cinstirea „Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu. Aplicând dubla măsură, ca președinte al cultului iudaic, domnul Silviu Vexler acceptă promovarea, în public, a textelor Torei care fac apologia poporului iudeu ca unic „popor sfânt“, deși aceeași Tora prezintă crimele în masă și jafurile comise de unele triburi ale poporului israelit sau iudeu. În Tora sunt prezentate faptele abominabile ale unor iudei, recrutați din rândurile triburilor lui Israel, conduse de Sfântul Moise, cuprinzând uciderea a zeci de mii de femei și copii.

Spre deosebire de iudeul Moise, românul Valeriu Gafencu nu a ucis și nu a agresat nici un om, „evreu sau ne-evreu. Dimpotrivă, Sfântul închisorilor“ i-a îndemnat pe cei din închisori, și pe toți românii, să nu se răzbune pe vrăjmașii Neamului lor (inclusiv pe unii evrei) și să-i ierte pentru prigonirile făcute asupra poporului român: „a susţinut că răzbunarea este a lui Dumnezeu; nimănui nu-i este îngăduit să-şi facă singur dreptate; creştinul iartă, creştinul se situează pe poziţia dragostei, singura virtute aducătoare de pace“. Sfântul Valeriu Gafencu a lăsat românilor cuvintele testamentare: Cine se afirmă creştin trebuie să se poarte ca un creştin. Nu e îngăduită crima ca armă de luptă creştină. E necesar să mărturisim public greşelile trecutului, pentru a pune un început nou. Nu sunt îngăduite nici tirania, fărădelegea şi abuzul“.

O întreagă generație de români a dat un sens creștin, propriilor suferințe din temnițele staliniste, ca pe o jertfă de ispășire adusă lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor Neamului Românesc, inclusiv a atitudinii față de unii etnici evrei din România.

Aceasta este spiritualitatea creștină a poporului român, împărtășită de Sfinții Închisorilor, inclusiv de Valeriu Gafencu, iar românii îmbrățișează un astfel de Testament. Sfântul închisorilor a condamnat greșelile trecutului, în timp ce reprezentanții F.C.E.R. promovează public crimele și răzbunările, specifice Vechiul Testament talmudic.

A.I.2. Crimele de la Abator au fost de domeniul fanteziei

Crimele de la Abator au fost declarate „de domeniul fanteziei“ și au fost infirmate de medicii veterinari și funcționarii Abatorului Capitalei, printr-o dezmințire semnată în anul 1946: cf. https://romanicablues.wordpress.com/2012/12/05/o-pagina-controversata-din-istoria-rebeliunii-legionare-masacrul-de-la-abator/

În anul 1946, în timpul Procesului Marii Trădări Naționale, s-au căutat dovezi și martori privind stabilirea vinovaților de asasinatele săvârșite asupra evreilor (120 de morți), din vremea „Rebeliunii legionare“ din 21-23 ianuarie 1941, inclusiv acuza crimelor de la Abator. Comisarii bolșevici nu au descoperit nici un autor.

Potrivit ziarului Universul nr.52/25 februarie 1941, în timpul „Rebeliunii legionare“ din ianuarie 1941, au fost arestaţi 9.352 de legionari. „Conform datelor furnizate de ilustrul ziarist (iudeu – n.n.) Filip Brunea-Fox, contemporan cu sângerosul eveniment, în timpul răzvrătirii şi-au pierdut viaţa 30 de soldaţi şi 200 de legionari, multe alte sute de combatanţi şi civili fiind răniţi. După rebeliune au fost condamnate nu mai puţin de 2.707 de persoane. În total aproximativ 400 de legionari s-au refugiat în Germania nazistă, iar cei rămași în ţară au fost arestaţi. Printre cei arestaţi s-au numărat sute de liceeni: https://www.dcnews.ro/rebeliunea-legionara-trei-zile-de-lupte-sangeroase-intre-ion-antonescu-si-miscarea-legionara_523052.html

Dintre cei 2.707 de condamnați la ani grei de închisoare, nici unul nu a fost condamnat pentru uciderea vreunui evreu.

A.I.3. Cazul Mișcării Legiunii

Este fapt că Mișcarea Legiunii Sfântului Arhanghel Mihail nu a fost condamnată in integrum de nici o instanță de judecată din România și nici de Tribunalul Internațional de la Nürnberg. Nici un conducător al Mișcării nu a semnat vreun acord de colaborare cu Adolf Hitler. Regele Carol al II-lea s-a întâlnit, la Berlin, cu liderul nazist iar mareșalul Ion Antonescu a semnat un acord. Ea a fost doar catalogată, în mod arbitrar, de către propaganda bolșevică ca o „organizație teroristă, fascistă și criminală“. Din punct de vedere juridic, pe teritoriul României, nici un legionar, sau lider al Legiunii, nu a fost dovedit, acuzat și condamnat pentru asasinarea vreunui evreu. Nu toți membrii Mișcării Legiunii au participat la asasinatele de care este incriminată.

Legionarilor li se pot imputa următoarele crime: asasinarea prim-ministrului liberal I.G. Duca, asasinarea fostului comandant legionar Stelescu, asasinarea ministrului de interne țărănist Armand Călinescu, asasinarea la Jilava a 64 de deținuți demnitari, jandarmi și polițiști, vinovați de crime în exercitarea funcției publice, asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu și asasinarea a 120 de evrei în vremea „Rebeliunii legionare“.

A.I.4. Criminalitatea autorităților Statului român față de legionari

Iată un scurt bilanț al persecutării legionarilor români de către autoritățile „democrate“ ale Statului român. Guvernarea liberală I.G. Duca, noaptea de 9/10 decembrie 1933: 10.000 legionari arestați și partidul Garda de Fier desființat abuziv și scos de pe listele electorale. Guvernarea liberală Ghe. Tătărescu, anul 1934: 18.000 legionari arestați, 16 asasinați, 3 înmormântați de vii. Guvernarea cuzistă Goga-Cuza, decembrie 1937 – februarie 1938: 450 legionari deținuți ilegal sau arestați abuziv, 52 loviți și răniți, 2 legionari împușcați de jandarmi. Guvernarea Patriarh Miron Cristea, anul 1938: arestarea a mii de legionari din întreaga țară și internarea lor în lagăre, condamnarea la pedepse între 5 și 9 ani de temniță a 19 comandanți ai Mișcării Legiunii, 30.000 de case legionare percheziționate și vandalizate; 29/30 noiembrie 1938, asasinarea de către jandarmi a 13 legionari deținuți. Guvernarea țărănistă Armand Călinescu, decembrie 1938 – vara 1939: 25 de femei și bărbați legionari împușcați sau bătuți și schingiuiți până la ucidere de jandarmi. Noaptea de 21/22 septembrie 1939, 252 de legionari uciși de jandarmi, iar cadavrele expuse, mai multe zile, pe străzi în marile orașe. Guvernarea militară Ion Antonescu: 21-23 ianurie 1941, 200 de legionari uciși, 9.352 de legionari arestați, 2.707 legionari condamnați la ani grei de închisoare; Guvernarea bolșevică: noaptea de 14/15 mai 1948, 15.000 legionari arestați. Continuă mii de arestări până în anul 1959, iar numărul celor morți sau uciși în închisori nu se cunoaște.

A.I.5. Atitudinea față de evrei a unor democrați” români

Ministrul de Interne, țărănistul „democrat“ Armand Călinescu, consemna în Însemnări politice, în data de 25 ianuarie 1938 un Plan electoral prezentat regelui Carol al II-lea, din care extragem: „4. Corectare pe linii mari: a) eliminarea evreilor; b) frânarea comuniștilor. c) Garda de Fier. Corpul Moța Marin. (…) Pentru Moldova-Basarabia, comerţul, cerealele fiind în mâna evreilor. Evrei – panică, apoi boicot şi creare de dificultăţi economice“. În 31 ianuarie 1938 propunea regelui: „I. Pentru afirmarea autorităţii: Svastica pe prefecturi. Gazele să vină imediat. Întâi gazele şi apoi arme. Interdicţia tăierii rituale (referitor la practicile de cult ale evreilor – n.n.), ridicarea măsurii (de închidere a prăvăliilor evreieşti). II. Declinul partidelor: a) Criza liberală în urma întregirii spre Gardă; b) Criza Partidului Naţional Ţărănesc. Demoralizare; c) Oarecare neînţelegeri şi la naţional – creştini (Goga-Cuza – n.n.). Toate partidele au pierdut dinamismul. d) Singura forţă populară şi dinamică este Garda de Fier. Dar aceasta are un caracter revoluţionar. III.Ţara e bolnavă. IV.Soluţia. Schimbarea Constituţiei. V. Punerea în vacanţă a partidelor.“.

Regele Carol al II-lea și-a creat propria organizație de tineret de tip fascist, „Straja Țării“, încă din toamna anului 1934. În urma întâlnirii cu Hitler de la Berlin, din 24 noiembrie 1938, Carol al II-lea, care desființase, deja, toate partidele politice, a înființat în decembrie 1938 partidul unic Frontul Renașterii Naționale. Partidul său F.R.N. a adoptat însemne fasciste: uniforme speciale, ceremonii, lozinci, până şi salutul nazist. După moartea prim-ministrului Patriarh Miron Cristea, la 6 martie 1939, conducerea guvernului de dictatură regală a fost preluată de Armand Călinescu.

Apelăm la Fragmente din Jurnal ale regelui Carol II. Nu poate fi acuzat de antisemitism, cel care a ţinut până la moarte, chiar cu preţul coroanei regale a României, la evreica Elena Lupescu. “29 iunie 1940: Ştirile asupra evenimentelor din Basarabia şi Bucovina sunt din ce în ce mai triste, dezertări ale soldaţilor basarabeni, excese de orice fel ale populaţiei minoritare, mai ales evreii, care atacă şi insultă pe ai noştri, ofiţeri batjocoriţi, unităţi dezorganizate etc., etc.. 30 iunie 1940: Ştirile din Basarabia sunt tot triste. (…) Incidente cu populaţia, mai ales evreiască, au avut loc pretutindeni. (…) S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat şi dezarmat chiar unităţi militare. 1 iulie 1940: Ştiri din Basarabia, tot triste.(…) Tot aceleaşi ştiri asupra exceselor şi agresiunilor din partea minorităţilor şi comuniştilor. Agresiunile se fac mai ales asupra ofiţerilor, care sunt adesea bătuţi şi degradaţi. 3 iulie 1940: (…) Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate şi molestări ale ofiţerilor şi ale acelora care voiau să plece.“.

A.II. Discriminarea creată de legile speciale românești

În condițiile prevederilor O.U.G. nr. 31/2002, următoarele afirmații sunt catalogate ca apologie a Mișcării Legiunii și sunt condamnate. „Mișcarea Legiunii a fost singura organizație din România care, încă de la înființarea ei, s-a declarat anticomunistă. Deși desființată și exterminată de regimul dictatorial al lui Ion Antonescu, din ianuarie 1941, ideile anticomuniste ale legionarilor au influențat o nouă generație de români, care s-au opus instaurării comunismului în România. Rezistența anticomunistă din România a fost animată de ideile și concepțiile legionare privind credința creștină și dragostea de Neamul Românesc. Mișcarea Legiunii a păstrat identitatea de Neam și credință a românilor, în condițiile tendințelor expansioniste ale internaționalismului comunist și ateu. Deținuții legionari uciși în temnițele comuniste sunt Sfinții Martiri ai Neamului românesc“.

Orice referire la faptul că: „Unii evrei au pus bazele ideologiei comuniste“; „Alți evrei bolșevici au venit în România, odată cu forțele de ocupație ale Armatei Roșii bolșevico-comuniste, și au ocupat funcții importante în primele guverne de instaurare a dictaturii comuniste“; „Un număr de etnici evrei comuniști au ocupat funcții de conducere și de decizie în aparatul de represiune al autorităților comuniste, care au întemnițat în condiții de exterminare toți opozanții români anticomuniști, au coordonat și instrumentat, la Pitești, reeducările inumane și unice pe plan mondial prin satanismul lor“; este catalogată ca atitudine antisemită. Practic, teama de incriminare privind încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 31/2002, a paralizat cercetarea și dezvăluirea adevărurilor istorice privind instaurarea comunismului în România.

Desigur, că nu toată populația evreiască a participat la aceste acțiuni și, prin urmare, nu poate fi acuzată în masă. Dar nici nu poate fi blocată acțiunea de demascare a faptelor acelor etnici evrei care au participat la exterminarea unei părți din populația majoritar românească. Crima trebuie demascată și condamnată, indiferent de apartenența etnică sau religioasă a criminalului.

Conform legislației actuale, un conducător religios și militar, precum Moise, care ar comite faptele glorificate de textele sacre ale Torei, ar fi declarat criminal de război și condamnat pentru acte de genocid contra umanității. Dacă o stradă din România nu poate purta numele românului Ion Antonescu, de ce românii sunt obligați ca în fiecare zi de 4 septembrie să-l cinstească ca pe un model demn de urmat pe Sfântul Moise?

https://www.inshr-ew.ro/schimbarea-denumirii-strazii-ion-antonescu-constanta/

https://www.g4media.ro/cum-minimalizeaza-autoritatile-rolul-antisemitilor-si-criminalilor-de-razboi-din-romania-anilor-40-lista-strazilor-institutiilor-si-monumentelor-din-tara-care-poarta-numele-acestora.html

Rațiunile lui Ion Antonescu, privind recuperarea unor teritorii strămoșești și salvarea Neamului Românesc, sunt similare cu ideologia iudeului Moise de salvare a Neamului iudaic și recuperarea pământului lui Israel. Ambii au comandat crime în numele lui Dumnezeu și în numele Neamului lor. Amândoi au dorit recuperarea pământului strămoșesc. Se cunoaște faptul că triburile lui Israel, conduse de Iosua, succesorul lui Moise, și-au recuperat pământul după aproape 500 de ani. În anul 1948 poporul evreu și-a recuperat, după 2000 de ani, o parte din pământul strămoșesc, iar în 1967, în urma Războiului de șase zile, statul Israel obținea de patru ori mai mult pământ decât înaintea conflictului, recuperându-și aproape tot pământul Israelului antic.

În anul 1967 se împlineau cuvintele profetice ale întemeietorului Mișcării Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, adresate Rabinului David Şafran, la 11 februarie 1937: „Şi poporul meu şi poporul dumneavoastră a avut aceeaşi soartă tragică. După ce poporul evreu îşi va regăsi Patria pierdută, va trebui să facem împreună pasul decisiv pentru o reconciliere istorică între cele două popoare ale noastre.”.

Sunt de compătimit greutățile prin care a trecut poporul israelit (evreu sau iudeu) refugiat din Egipt, dar promovarea într-un cult religios a acțiunilor criminale ale liderului lor politic și religios, și ale unor triburi fidele acestuia, nu pot fi acceptate ca modele religioase pentru societatea românească a secolului XXI, indiferent de etnie. Societatea umană a evoluat, astfel încât manifestări religioase extremiste sunt interzise și condamnate prin textele O.U.G. nr. 31/2002. Cu atât mai mult, nu-și găsesc locul în textele, considerate sacre, ale unui cult religios recunoscut în România.

A.III. Concluzii finale

În aceste condiții date, este firesc ca prevederile O.U.G. nr. 31/2002 să se aplice în litera lor, în mod egal și fără discriminare, pentru orice organizație de pe teritoriul României. Dar prevederile O.U.G. nr. 31/2002 sunt aplicate exclusiv contra românilor!

Asociația Neamul Românesc condamnă toate crimele săvârșite de unii români împotriva unor evrei, așa cum condamnă toate crimele săvârșite împotriva poporului român. În etapa de după iunie 1940, oameni nevinovați, români, dar și evrei, au fost uciși sau au murit din cauza condițiilor de detenție, de deportare și de tratament inuman, specifice oricărui război.

Poziția Asociației noastre este de condamnare a oricărei acțiuni criminale îndreptate împotriva unui om sau a unui Neam, oricare ar fi acesta, dar și de iertare creștină reciprocă pentru o reconciliere pentru generațiile viitoare.

https://www.inshr-ew.ro/miscarea-legionara-omagiata-in-senatul-romaniei/

https://www.inshr-ew.ro/schimbarea-denumirii-strazii-ion-antonescu-constanta/

https://www.g4media.ro/cum-minimalizeaza-autoritatile-rolul-antisemitilor-si-criminalilor-de-razboi-din-romania-anilor-40-lista-strazilor-institutiilor-si-monumentelor-din-tara-care-poarta-numele-acestora.html

Justiția din România a trecut la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 31/2002, condamnându-l în primă instanță pe domnul colonel (rtg.) S.R.I. Vasile Zărnescu. Recent, a început urmărirea urmărirea penală împotriva domnului Florin Dobrescu, secretar al Fundației Ioan Gavrilă Ogoranu”, pentru pomenirea creștină a lui Corneliu Zelea Codreanu, asasinat de jandarmii Statului român.

https://universul.net/premiera-in-romania-vasile-zarnescu-fost-ofiter-sri-condamnat-pentru-negarea-holocaustului/

https://www.buciumul.ro/2021/02/21/dosar-penal-pentru-comemorarea-lui-codreanu-florin-dobrescu-este-cercetat-pentru-parastasul-de-la-tancabesti/

În prezentul Denunț Penal au fost utilizate extrase din cărțile:

Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, București, 2006;

Vasilică Militaru, teolog, Biserica din temniță : mărturisire și jertfă creștină în închisorile comuniste : România 1948 – 1964, Editura Vicovia, Bacău, 2008;

Vasilică Militaru, dipl.ing., teolog, Luminița Militaru, dipl.ing., Credința Neamului Românesc, Editura Vicovia, Bacău, 2010.

Vasilică Militaru,

Președintele Asociației Neamul Românesc,

ing. dipl. și licențiat în teologie

P.S. Prezentul Denunț Penal a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și înaintat Secției de Urmărire Penală și Criminalitate, sub nr. 2661/18.03.2021

*

Nota redacției – Uniunea Vatra Românească se raliază la acest denunț penal.

Ion Coja