D.D. Rujan

mie., 30 sept., 17:42 (acum 3 zile)

către eu
Cum a reaparut  odiosul Partid unic?
 

Un  fenomen grav reapărut în societatea romaneasca in contextul unei tranziții  avansând cu frâna trasă, a fost cel al corupției. Spre deosebire de ceea ce se crede, caracterul (pretins) excepțional al corupției de la noi, nu își are rădăcinile în asa-zisul „specific românesc”, ci într-un plan pregătit pentru distrugerea marelui pericol, URSS ! La noi acesta … doar  a fost adaptat spre a pune la pământ împotrivirea noastra  la colonizarea României de la începutul anilor 1990. Despre ce este vorba?
Întrucât puterea eminamente politică (legislativul și executivul) se dovediseră greu de capturat, s-a dat prioritate capturării 
 altor puteri și anume cea economică, cea mediatică și cea judecătorească. Obiectivul (și acesta fixat în strategia de destructurare a puterii sovietice după încetarea Războiului rece)era crearea unei oligarhii economice locale, gata ca, pentru a-și apropria averea statului comunist defunct, să faciliteze trecerea sectoarelor cheie ale economiei naționale sub controlul corporațiilor occidentale.

Apariția acesteia nu ridica probleme de concurență întrucât apetitul său se situa la nivelul redus al capacității sale de a digera capitalul 
economico-financiar moștenit.Pentru ca un asemenea proces să se desfășoare cu bine era nevoie de o triplă protecție: mediatică, judiciară și informativă. Așa s-a creat o triadă letală care a sufocat libertatea presei, a politizat justiția și a externalizat comanda serviciilor secrete.
Speriați de perspectiva de a rămâne și bătuți și cu bani luați, mulți politicieni au cooperat pentru ca planul descris să reușească, neînțelegând 
că la sfârșitul zilei , oricum vor fi sacrificați.
Ei nu au fost, însă, cei mai corupți. Corupția lor a fost supralicitată, ca și cea a puținilor oameni de afaceri români care acumulaseră, chiar și prin 
metode primitive (unde a fost altfel?), capital național semnificativ, pentru a acoperi adevărata corupție prin care se transfera în mâni străine
 avuție națională,profiturile realizate din exploatarea resurselor românești fiind expediate în afara țării fără a contribui cu nimic la dezvoltarea,
ci numai la înrobirea ei.
Astfel , DE LA PLURIPARTIDISM LA PARTIDUL UNIC AL SERVICIILOR SECRETE mai era doar un pas …cel al tradarii nationale! Așa ajungem în anul 2004 sau, mai exact, în anul 2007, când, pentru a-și păstra poziția dominantă pe plan intern, marele tradator  national Traian Băsescu
 și camarila sa,predau si serviciile de informații românești unor centre de putere străine, nu neapărat statale… Până atunci, zisele servicii fuseseră făcute să renunțe la supravegherea celor pe care doar noi îi voiam aliați, fără a fi asigurată reciprocitatea acestei vechi si naive dorințe. Iar numirea „patriotului” George Maior, ca … viitor presedinte  de paie al Romaniei a fost ultimul cui la sicriul independentei natzionale,ca rezultat al unor negocieri purtate în afara țării, Din nenorocire,în fruntea SRI si a  contraspionajul românesc a fost pus tot un personaj
scos din caciula …Acest fapt  se va … întoarce indirect împotriva românilor ,facilitand sarcina de a lichida orice urmă de apărare a
interesului național în fața cerințelor impuse de interesele străine și, în acest scop, subordonarea definitiva inclusiv a autoritatii judecătoreasti !
Sub lucrarea acestui binom antinațional și antidemocratic, numit de unii „stat paralel” sau „stat subteran”,este acaparata capacitatea
 de a bloca acțiunea statului oficial stabilit de Constituția României, Astfel elita politică și partidele politice…pur si simplu dispar, fiind absorbite
 de statul paralel , revenindu-se astfel  la sistemul partidului unic.comunist,botezat altfel !!
Dacă, însă, fostul partid comunist își asuma deschis rolul de singură forță conducătoare, în cadrul unui sistem caracterizat de o ordine statală
 egalitară și autoritară strictă, oculta oligarhică românească de azi preferă să își exercite puterea din umbră, de o manieră inegalitară și autoritară
 tot mai apropiată de modelul fascist. Două butaforii politice – PNL (altădată partid principal al dreptei democrate, azi defunctă) și PSD (altădată partid principal al stângii democrate, azi defunctă) – sunt încă ținute … la vedere pentru a acoperi realitatea că democrația este doar o impostură care maschează regimul oligarhic – să subliniem și acest aspect important – de obediență externă.
Unii ne spun că la alegerile care vin democrația trebuie salvată. Ce să mai salvăm? Democrația este moartă. Trăiască oligarhia!
Până și câinele de pază al democrației a fost otrăvit. Puținii jurnaliști care încearcă să rămână liberi se găsesc sub presiuni extreme, fiind adesea
obligați la autocenzură, mai ceva decât pe vremea comunismului. Ceilalți, mai exact vectorii de presă cei mai penetranți sunt ținuți fie în lesa fiscului și a
milei publice (adică a subvențiilor guvernamentale), fie în aceea a publicității oferite de corporațiile protejate de sistemul politic. Presa on line este discret
dar eficient controlată de cei care dețin sistemele de comunicare virtuală. Pur și simplu jurnaliștii, obligați de constrângerile financiare să utilizeze această
modalitate de distribuție a produsului lor, constată că ceea ce dau publicității nu mai ajunge la cititori.
Vechile „partide-balama” care aveau și ele rolul lor în a spori atât reprezentativitatea cât și stabilitatea guvernării, nu mai există. Locul lor a fost
luat de partide inventate în laboratoarele puterii secrete sau subterane (precum ProPonta sau USR/Plus), care au misiunea, pe de o parte, de a
mări confuzia populației (căci despre electorat nu mai putem vorbi), făcându-se  total manipulabilă, iar pe de altă parte, de a permite diferitelor substructuri ale păpușarului unic, aflate uneori în rivalitate (oligarhia are și ea pluralismul ei…), să producă, potrivit intereselor și viziunii fiecăreia, formule de rezervă pentru cazul „accidentării” actorilor titulari.
În asemenea circumstanțe la ce mai sunt bune alegerile? Evident, alegerea presupune alternativă, variante, oferte diferite. Când în ambalaje diverse ți se oferă o singură marfă, și aceea modificată genetic, nu ai nici o opțiune reală de exprimat. Nici măcar răul cel mai mic nu mai este la dispoziție. Răul este unic și fiecare parte a sa este la fel de rea cu cealaltă. Scrutinul devine o formă fără fond.
Și totuși… nu putem opri raționamentul aici. Nu trebuie să încetăm lupta, ci să o ducem mai departe cu mijloacele pe care încă le mai avem, distingând
între acțiunile tactice și cele strategice. Uneori și forma poate naște fond.Principalul obiectiv tactic este eliminarea „trădătorilor” – persoane fizice și
partide. Principalul obiectiv strategic este acela ca, acceptând, în mod convențional, ficțiunea pluralismului oligarhic, să împărțim, prin așa zisul vot,
puterea simbolică (întrucât cea reală ne-a fost confiscată) între concurenții aparenți, echilibrul formelor putându-i împinge pe aceștia, inclusiv grație
orgoliilor, egoismului și lăcomiei care sălășluiesc în liderii de mucava, către onfruntări și anihilări reciproce.
Dacă acceptăm aceste obiective ca valabile, concluzia este aceea că nici…absența de la vot nu mai este decât o soluție de ultim recurs, a cărei
oportunitate trebuie evaluată de la caz la caz. Neparticiparea riscă – în condițiile prăbușirii  PSD, survenită pe fondul decapitării sale și a capitulării în fața oligarhiei oculte –omorând pluralismul, fie el și oligarhic,inclusiv în formă. Or, în lipsa democrației, este important să păstrăm măcar iluzia ei, alimentând totodată contradicțiile interne ale regimului și, astfel,împingându-l spre implozie.
Aceste contradicții sunt rezultatul pluralismului intrinsec unei oligarhii coloniale ai cărei membri locali sunt în situația de a fi ei înșiși puși să
opteze între centrele de putere care compun oligarhia globală. Pluralismul celor care își dispută controlul asupra României a determinat ori a accentuat fracturarea oligarhiei naționale, și așa marcată de fragmentarea statului sub acțiunea micilor potentați locali. Această dezordine neofeudală ,trebuie masurata  cu instrumentele ordinii moderne, pentru a recuceri democrația, respectiv pentru a ne (re)câștiga dreptul de a ne
conduce singuri în calitate de cetățeni,  și de națiune suverană.
Astfel la alegerile locale ar trebui votați doar primarii performanți, cu condiția ca la precedentul scrutin să nu fi fost aleși … sub sigla altui partid decât a celui sub care candidează acum. Acest tip de migrațiune politică a omorât democrația întrucât a sfidat chiar principiul său fundamental: cel care conduce este poporul.Oricâte realizări a avut primarul, dacă este traseist nu trebuie (re)votat.Această tactică a anulat lupta principială, în favoarea oportunismului, și a distrus partidele politice, care sunt jucătorii indispensabili ai oricărei democrații,
Un tratament similar ar trebui să primească partidele-balama care au fraudat Constituția permițând accesul la putere a unor mini-partide  creând
haos politic, crah economic și injustiție socială, și oferind, astfel, România pe tavă pentru tranșare tuturor străinilor doritori să își însușească resursele ei.
Fără asemenea trădări nu s-ar fi ajuns la formula neconstituțională a „guvernelor prezidențiale” precum „guvernul de tehnocrați” și „guvernul
penelisto-covidist”, responsabile pentru dezastrul țării. Cine știe ce orori s-ar naște dintr-o asemenea idee.În rest, ținându-se de nas, fiecare ar fi util să voteze cu cei cu care a votat șiîn trecut. Nu pentru că ar mai avea încredere în ei, ci pentru a nu lăsa ca toate ouăle să fie puse într-un singur coș.(d.d.r.)