PAMFLET INEDIT DEMISIA!
>Trimite unui prieten/ AUTOR ANONIM FOLCLOR
>
>Nu învăţăm nimic, din nici o dramă
>Ne indignăm, aprindem lumînări
>Facem orice să fim băgaţi în seamă
>Toţi acuzăm şi punem întrebări.
>Epidemie grea, de neamuri proaste
>Ca drojdia pe fundul de pahar
>Ne bucurăm în taină de năpaste
>Ca la cutremur Domnii din Fanar.
>A mai căzut un avion? Ce bine!
>Prilej de certuri la televizor
>Iar defilează clovni şi paţachine
>Ţin predici, vai, unui întreg popor!
>Ni se deşartă tone de palavre
>În casele cu frigider pustiu
>Ne zgîrie pe creier nişte javre
>Chiar morţii îşi fac cruce în sicriu.
>Dar ce e oare ţara noastră dragă
>Decît un avion, căzut în munţi?
>Nu îi mai căutaţi cutia neagră –
>Au luat-o hoţii şi o vînd la nunţi.
>Nu e de vină, nimeni, niciodată
>Arareori, cîte-un Acar Păun.
>Batista pe ţambal s-a pus îndată
>Şi plîngem cu baloane de săpun.
>Avem un nou Drapel: e Muşamaua
>Ce-nlocuieşte steagul Tricolor.
>Ni s-a schimbat şi Imnul: e Maneaua
>Şi uite-aşa dispare un popor…
>Această ţară zilnic pică Bac-ul
>Harababură! Haos! Aaoleu!
>De-un sfert de veac dăm îndărăt ca racul
>Şi nu ne mai suportă Dumnezeu.
>Pe cei plătiţi să-şi facă datoria
>Îi doare-n cot, sînt nesimţiţi şi proşti
>Nu-i poţi schimba – îi apără Mafia
>După maşini şi vile-i recunoşti.
>Încrengături de rude şi amante
>Sufocă-ntregul Aparat de Stat
>Blindaţi cu grade şi hîrtii savante
>Toţi impostorii au un doctorat.
>La prima criză, au căzut grămadă
>Ca şobolanii fug, sînt panicaţi
>O fată degerată în zăpadă
>I-a ruşinat pe cei mai mari bărbaţi
>Azi, Dumnezeu le-a pus oglinda-n faţă
>Ei nu sînt nimeni, doar nişte yes-meni
>Acum se rupe pojghiţa de ghiaţă
>Ei au murit, de fapt, în Apuseni!
>ROMATSA, SMURDUL, STS şi ISU
>Ventuze de bani publici, scoşi din bir
>Ce faliment! Le-a înghiţit abisu’!
>S-au dus, în marş forţat, la cimitir!
>A trebuit să cadă o rugină
>În locul unde Horea a fost prins
>Şi-n putregaiul ăsta, o lumină
>Fulgerător, în ţară s-a aprins.
>Aceste 7 ore blestemate
>I-au deşteptat, în fine, pe români
>În gardă, toţi! Aşa nu se mai poate!
>La puşcărie cu aceşti păgîni!
>Demisia! Căraţi-vă, cu toţii!
>Demisia! Cît mai puteţi s-o daţi!
>Un simplu pădurar a dat cu hoţii
>De toţi pereţii Munţilor Carpaţi.
>Nişte netrebnici, puşi pe jaf şi chefuri
>Minţind că-s „frecventabili”, „democraţi”
>Ne-au amputat din pensii şi din lefuri
>Dar ei trăiau ca nişte îmbuibaţi.
>Teroarea nepăsării şi-a prostiei
>A luat sfîrşit, nu mai putem răbda.
>Începe primăvara României
>Şi-a răsărit, pe locul tragediei
>Un ghiocel, sub mantia de nea.
Nota redacției: Nu publicăm poezii sau literatură inedită. Ca regulă. De data aceasta facem o excepție! …Se merită.