Declarația de la Budapesta a avut un oarecare rol în cadrul  strategiei anti-ceaușiste din ultimii ani ani ai guvernării lui Nicolae Ceaușescu. Analiștii politici au păreri diferite cu privire la sensul și efectul acestei declarații. Există tentația pentru unii comentatori să vadă în această declarație mai mult decât un gest anti-ceaușist al semnatarilor: un act de trădare a intereselor românești imprescriptibile! Nici mai mult, nici mai puțin!

Lectura declarației nu susține însă o asemenea interpretare, după părerea mea. Iar lista semnatarilor conține numele unor persoane pe care subsemnatul, la fel, nu le poate nicicum asocia cu un gest de abandonare a condiției de român și de intelectual normal. În starea de normalitate incluzându-se și loialitatea față de Neam și Țară.

Din textul Declarației de la Budapesta, clar și explicit anti-ceaușist, numai un singur paragraf poate suscita discuții și comentariile noastre nici azi încheiate. Iată-l:

“Transilvania a fost și este un spațiu de complementaritate și trebuie să devină un model de pluralism cultural și religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă și de tradiții care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată.“

Textul de mai sus s-ar potrivi și pentru Dobrogea sau Banat. Greșesc oare?

Unii văd în aceste cuvinte afirmarea drepturilor ungurești asupra Transilvaniei sau chiar o pledoarie pentru constituirea Transilvaniei ca stat independent!…

Mi se pare prea mult! Cel mult putem bănui că autorii textului au strecurat sau au încercat să strecoare aici o mică „șopârlă” pe placul iredentismului maghiar! Dar greutatea textului nu cade nicicum pe această vagă conotație a acestui paragraf, care, la o lectură obișnuită, se pierde în vastitatea Declarației, destul de prolixă.

În general,o asemenea declarație este redactată de un grup restrâns de persoane. Iar cei care sunt apoi invitați s-o semneze citesc în grabă textul, un text pur propagandistic, care nu are nicio valoare juridică sau în alt fel probatorie! Îl citesc cu oarecare neglijență sau, mai probabil, cei mai mulți nici nu-l citesc: merg pe mâna celor care, la telefon, le-au cerut acordul, le-au citit textul sau, mai probabil, le-au făcut un scurt rezumat, o „prezentare”…  Azi, cu ajutorul Internetului lucrurile stau puțin altfel, e mai ușor să pui textul sub ochii celui care trebuie să-l semneze.

Bunăoară, mi-e greu să-mi imaginez că Eugen Ionescu a citit declarația… Chiar dacă i s-a adus textul acasă!

La vremea aceea, minciunile cu demolarea satelor și a bisericilor, cu persecuțiile anti-maghiare și atâtea altele, prinseseră în tot Occidentul, în tot lagărul comunist. Le credeam și noi, aici, în România. Și se înțelegea de la sine că o asemenea declarație nu poate fi decât un protest față de Ceaușescu și „nebuniile” lui! Atât!

Constat că în ultima vreme este iar pusă în discuție acea declarație, care chipurile i-ar incrimina pe semnatarii din partea română. S-ar putea să fie vorba de o manevră ticăloasă, din care, acuzându-i de trădare pe semnatari, deduci că un Paul Goma sau Eugen Ionescu ar fi de acord cu dezmembrarea României!… Cam într-acolo bat niște analiști necunoscuți, dar foc de intransigenți!

Fie! Probabil că într-adevăr este Soros și gașca lui în spatele Declarației de la Budapesta. Dar ei nu se află și în spatele semnatarilor! Mai exact spus: în spatele tuturor semnatarilor. Câțiva dintre semnatari vor fi cunoscut și țintele „colaterale” ale Declarației, și toate implicațiile avute în vedere de inițiatorii Declarației. Dar ceilalți, majoritatea, sunt convins că nu au avut știință de Soros și de alte intenții ale inițiatorilor. Ei au semnat o declarație împotriva lui Ceaușescu, a regimului politic din România! Atât și nimic mai mult!

Pe scurt, iată lista românilor care au semnat aderând la textul Declarației, fără să fi făcut parte din grupul de inițiativă și de redactare a Declarației:

Paul Goma, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Ileana Vrancea, Doru Braia, Bujor Nedelcovici, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dumitrescu, Eugen Ionescu, Marie-France Ionesco, Adrian Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, George Barbul, Dina Brătianu-Missirliu, Al. Missirliu, Ileana Verzea.

Nu-i cunosc pe toți, dar dintre cei pe care-i cunosc, personal sau măcar din citite, din citirea operei lor, sunt absolut sigur că următorii nu și-ar fi pus semnătura pe un text care ar aduce atingere drepturilor noastre asupra Transilvaniei: dumnealor Paul GOMA, Monica LOVINESCU, Virgil IERUNCA, Neagu DJUVARA, Doru BRAIA, Theodor CAZABAN, Matei CAZACU,  Florica DUMITRESCU, Eugen IONESCU, Marie-France IONESCO, Adrian NICULESCU, Alexandru SINCU…

Pentru ceilalți, n-am niciun motiv să cred că ar fi semnat un text care, cum spuneam, „ar aduce atingere drepturilor noastre asupra Transilvaniei”. Au semnat și ei, „ca primarul”!

În concluzie: este nejustificată atenția care se dă acelei declarații „de la Budapesta”, i se exagerează importanța și impactul, iar intenția de a-i acorda un înțeles pe care nu l-a avut îmi trezește suspiciuni grave. Diversiunea anti-românească este de o perfidie și un rafinament tot mai greu de sesizat! Ehe, ce n-ar da Budapesta să și-i poată atârna la oblânc, ca susținători ai iredentismului maghiar desuet și păgubos, pe semnatarii de mai sus, români „sans reproche” cei mai mulți dintre ei!

 

ION  COJA

PS Să fie o  întâmplare că în capul listei este mereu pus Paul GOMA? Dintre toți semnatarii, Paul GOMA este cel care a deranjat cel mai mult „establishmentul”!… Și n-a făcut-o din întâmplare!