Ion Coja – ”Șeitanii”
Cu variantă de titlu: ”Biblia–roman divin implicit moral de concepție și acțiune”

Cartea domnului Ion Coja ”Șeitanii” cu cele trei volume ale sale are avantajul că citind-o îți dai seama imediat în ce domeniu ai intrat. Nu-ți poți permite o lectură superficială, deoarece ești conștient că pășești pe un teren minat, care îți cere atenție și o reacție internă inevitabilă, pentru că te-ai aventurat în domeniul istoriei și relatării competente a antichității, trecutului și prezentului, cu abordarea inevitabilă și previzibilă a sorții tale generale, dar și personale.
”Șeitanii” este o carte care te uimește de la bun început și care își selectează cititorii. Cum? Față de stilul și conținutul său ea poate produce (la cei ”nealeși”) o reacție de respingere, datorită inculturii sau superficialității cititorului respectiv. Cineva mi-a declarat că este prea complicată, că dialogurile sunt dominante și prea complexe, iar ideile greu de urmărit.
Recunosc că lectura celor trei volume a fost o provocare, dar a meritat-o pe deplin, iar satisfacția mea se confirma și se adâncea pe parcursul lecturii. La un moment dat te obișnuiești cu stilul autorului și parcurgi tot șirul neîntrerupt de focuri de artificii, pe care îl constituie cartea, cu răsturnări de situații și de replici de dialog de mare valoare, care îți devin familiare și le guști treptat pe deplin. În același timp devii martor al unei istorii în plină evoluție valabilă.
Cartea mai are meritul că folosește un stil realist și o limbă română de calitate, folosind la nevoie în mod adecvat expresii, care îi dau savoare, implicând și situații naturiste.
În concluzie declar că ”Șeitanii” este o carte de căpătâi.
Ce poate fi mai profund, decât să constați că ești confruntat cu ideile fundamentale ale existenței omenirii din cele mai vechi timpuri și că ești invitat să însoțești autorul – dincolo de timp și spațiu – în acest periplu plin de mari beneficii. Cum poți fi indiferent când ți se vorbește de Biblie, Sion, Babilon, Ierusalim etc. respectiv de marile simboluri sinonime ale culturii umane.
Nu întâmplător devii coleg cu gânditorii marilor religii ale lumii, începând cu profunda antichitate și trecând prin scurgerea mileniilor și secolelor, constatând datorită autorului cărții, că ai plăcerea de asemenea să beneficiezi de faptul, că în geografía spațiului abordat, pe lângă cel global, a fost cuprins și arealul neamului românesc!
Iar totul este făcut plauzibil, metoda principală a comunicării fiind – cum am spus – dialogul, autorul dând dovadă în acest domeniu de o măiestrie – o declar cu toată răspunderea – fără egal!
Citind cartea înțelegi mai bine niște conexiuni ideatice în timp și spațiu și descoperi posibilitatea reală ca pământul nostru, unde acestea se întrepătrund, să fie chiar și acum tărâm de prefigurare și rezolvare a miturilor istoriei și devenirii, inclusiv celei religioase.
Ca român, și de asemenea ca basarabean, mă înclin în fața patriotismului competent al autorului, care depășește domeniul afectivității banale, demonstrându-și calitățile nu numai științifice, dar și cele general umane.
Din fericire autorul posedă de semenea cunoștințele geografice și de istorie necesare, că să poată cuprinde în cartea sa spațiul mondial, demonstrând în mod concret aceasta prin includerea în acțiunea cărții, nu numai a spațiului biblic istoric, dar și a celui contemporan intercontinental, respectiv american, european și asiatic. Nu întâmplător existența prin milenii și secole a unor popoare, inclusiv evreii, rușii, românii și altele, nu este ignorată în cartea pe care o discutăm.
Iar întâlnirea finală decisivă pentru soarta religiilor creștină și mozaică are loc la București în anul 1989, în ajunul morții lui Ceaușescu, când religia română ortodoxă unică triumfă pe plan global asupra celei de esență evreiască.
Și mai mult decât atât, și foarte important pentru noi românii, aplicând în același timp principiile morale creștine, autorul face în cartea sa o analiză competentă și veridică a istoriei poporului român, cu implicații asupra perioadei contemporane a acesteia, formulând cu curaj concluzii privind rolul avut în componența sa de către diferite grupuri sociale și politice, cum ar fi evreii și legionarii. La aceasta se adaugă și părerile despre rolul jucat de personalități – în frunte în special cu Nicolae Ceaușescu – în istoria noastră și cea a lumii. Iar acțiunea plănuită a autorului, care ar fi putut salva – conform inițiativei sale nefinalizate pe lângă Ceaușescu – viața acestuia, influențând în mod deosebit etapa finală a istoriei României – și nu numai – nu trebuie ignorată.
Toate cele de mai sus demonstrează că ”Șeitanii” este o importantă operă literară și de istorie, care merită reeditată și discutată pe plan național și global, întrucât constituie un aport benefic la cunoașterea, abordarea și formularea de opinii culturale privind contemporaneitatea și viitorul nostru omenesc de români, care nu sunt doar spectatori, ci și participanți în toate etapele la toate fenomenele societății umane. .
Cuvântul Biblie, pe care mi-am permis să-l folosesc în titlul acestui material, cred că acum nu mai apare insolit.

Alexandru Budișteanu

Doctor arhitect, Membru în Consiliul Ștințific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române

*
*

Nota redacției : Mă onorează recenzia domnului Alexandru Budișteanu, persoană atât de implicată în istoria recentă a Bucureștiului, implicit a României. Sunt mulțumit să constat că domnia sa – aflat probabil la prima sa cronică literară, a reușit să sesizeze miza principală a celor circa 1500 de pagini. Cu recunoștință, i.c.