Este impresionant clipil de pe youtube
https://youtu.be/2ej8sR6jAzA
Așa se ține ființa națională românească în bastionul limbii române din Transnistria, la Tiraspol – liceul românesc „Lucian Blaga” Tiraspol, sau la liceul „Alexandru cel Bun” Tighina
https://youtu.be/d6EGqn6EuR8
Cu cît se simt mai oprimaţi, cu atât ne arată ce îmseamnă patriotismul, dar au şi educatori!
Timpul curge în favoarea românilor, şi de ce aflam dintr-un articol de pe timpul.md
Oastea de copii a limbii române
Pentru cei mici adevărul despre numele și frumusețea limbii române nu este un secret, ca pentru politicieni
Deși sunt foarte mici, sunt între cei mai înverșunați apărători ai limbii române. Sunt posesorii unui bagaj lexical mult mai bogat decât al majorității populației, ceea ce le permite să își exprime stările de spirit și sentimentele fără să apeleze la rusisme, fără calchieri și fără topică slavă. Sunt cei care generic pot fi botezați generația Minimax, după numele postului de desene animate redifuzat din România, care prezintă producții pentru copii sincronizate în limba română. Pentru ei a vorbi frumos, literar este un reflex natural, iar părinților le este greu să le explice de ce majoritatea oamenilor din jur preferă să stâlcească cuvintele și să folosească expresii dintr-o altă limbă.
„Mamă, sunt extenuată de atâta efort. Vreau să ajungem cât mai repede acasă și să mă odihnesc!”. Afirmația, rostită cu cel mai frumos accent literar românesc, aparține unei fetițe de o șchioapă care abia a urcat în troleibuz, împreună cu mama ei. Timp de cinci minute vorbește fără întrerupere, pune întrebări, cântă și spune poezii. Când, în sfârșit, mă întorc să o întreb de unde a deprins o limbă română atât de curată, pare bucuroasă că și-a găsit un interlocutor pe măsură. Îmi întinde mâna și mă anunță că se numește Camelia Maria, are aproape cinci ani și în topul preferințelor ei se găsesc înghețata și caii. „Pentru ziua mea de naștere am rugat-o pe mama să îmi facă un tort cu un căluț. Nu am vrut cu Barbie, la fel ca și prietena mea. Iubesc caii pentru că sunt atât de frumoși când aleargă în galop”, îmi mărturisește, ca unui prieten de o viață. Îmi povestește apoi despre experiențele pe care le-a trăit la un concert din Piața Marii Adunări Naționale, fără a uita să îmi prezinte toată lista artiștilor de pe scenă, dar și a personalităților pe care le-a văzut în piață.
Sunt supuși presiunilor din societate
„Ne corectează și pe noi când facem greșeli de vorbire. În prezența ei trebuie să ne alegem cu grijă cuvintele”, spune zâmbind mama fetiței, care este convinsă că dicția impecabilă a fiicei ei se datorează faptului că are o „dădacă” minunată, care are grijă de educația fiicei ei atunci când este ocupată cu problemele casnice: televiziunea Minimax Ro. De aceeași părere sunt și părinții unei alte fetițe, Alexandra, care, la rândul ei, are o grijă deosebită față de modul în care vorbește. Elevă în clasa întâi a unei școli din Chișinău, Alexandra o surprinde deseori chiar și pe învățătoare cu vocabularul ei. „Nu mi-e rușine să recunosc că sunt uluită de multe ori de modul deosebit în care acești copii, care au exercițiul limbii române de acasă, construiesc frazele. E o plăcere să îi asculți și să îți dai seama, cu ajutorul lor, cât de frumoasă, de flexibilă și de melodioasă este limba noastră”, afirmă Rodica Cernea, învățătoare.
Părinți și educatori sunt însă de acord că acest „obicei”, de a practica o vorbire îngrijită este și sursa unor neplăceri. „Folosind o limbă literară, ei ies în evidență, stârnind chiar invidia tovarășilor de joacă, care, uneori, devin violenți, încercând să îi aducă la nivelul lor de discurs. În plus, mai există și presiunea exercitată de oamenii din jur, cei care nu acordă niciun fel de atenție modului în care comunică. De multe ori, acești copii care vorbesc corect, în loc să fie încurajați, sunt supuși ironiilor venite din partea celor care nu sunt în stare să își depășească un nivel mediocru de exprimare”, consideră cadrul didactic.
Limba română vs. „moldoveneasca”
Pentru acești copii, numele limbii pe care o vorbesc nu este o taină care trebuie îngropată în tăcere. Pentru că nu au nevoie de voturi ca să ajungă în funcții importante, ei nu se sfiesc să spună răspicat că ceea ce alții numesc codificat „limba de stat” este, fără nicio urmă de îndoială, limba română. Cât despre așa-zisa „limbă moldovenească”, este interesant ce părere au ei. „Putem spune că există o limbă moldovenească. Este cea pe care o vorbesc persoanele needucate, plină de greșeli și de cuvinte luate din limba rusă”, crede Laura, 13 ani, iar Bianca, 14 ani, e convinsă că „limba moldovenească este forma incorectă gramatical a limbii române. Este un mod de a spune că vorbești moldovenește pentru a ascunde că nu ești în stare să îți vorbești normal limba maternă, cea română”.
Necunoașterea limbii, sursă de tensiune
Potrivit psihologului Alexandru Greceanîi, chestiunea limbii vorbite nu este deloc una de neglijat. În opinia specialistului, incapacitatea de a comunica plenar stările de spirit, sentimentele și trăirile, le creează complexe, care pot degenera în gesturi de violență, celor care nu stăpânesc mijloacele de comunicare. „Un om care nu poate fi convingător prin discurs, dar dorește să își impună punctul de vedere în fața altuia, poate recurge la violență, fie că ne referim la cea de ordin verbal, ironie, insultă, înjurătură, fie, și mai rău, la violență fizică”. Aceasta este, în opinia sa, una dintre sursele agresivității de care ne lovim la fiecare pas în societatea actuală. „Faptul că în vocabularul majorității nu există suficiente formule de politețe care ar putea detensiona situațiile încordate e de vină”. Nu în ultimul rând, psihologul consideră că „pudoarea” de a folosi limba română în comunicare cu o persoană necunoscută este un alt exemplu de frustrare. „Deși au trecut mai bine de 20 de ani de la repunerea în drepturi a limbii române, mulți dintre cei care s-au născut în URSS mai au undeva în subconștient ideea absurdă că, adresându-te necunoscuților în limba rusă, demonstrezi un statut superior, de apropiat al sistemului, ceea ce e ridicol. Iar și mai ridicol este faptul că nu își dau seama de penibilul în care se situează”, spune Greceanîi.
În Republica Moldova, circa 80% din televiziunile difuzate prin cablu folosesc limba rusă. Subtitrarea programelor, atunci când ea există, este deficitară. Chiar și televiziunile care emit în limba română nu au renunțat la practica dublării filmelor străine în limba rusă, cu toate că o lege emisă în urmă cu mai mult de un an interzice această practică și impune utilizarea coloanei sonore originale a producțiilor difuzate. Frecvent, în cadrul programelor de limba română sunt prezentate luări de poziție în limba rusă, fără ca acestea să fie traduse în sincron sau subtitrate, ceea ce creează impresia că pentru moldoveni cunoașterea limbii ruse este obligatorie.
Sincronul în limba română a majorității programelor pentru copii (Minimax Ro, Cartoon Network) este realizat la Zone Studio, din Oradea. Actori ai Teatrului de Stat „Regina Maria”, din acest oraș sunt cei care dau voce românească eroilor de desene animate îndrăgiți de toți copiii din spațiul limbii române. Deși România preferă prin tradiție practica subtitrării cu text a filmelor, ceea ce plasează populația țării vecine în topul cunoscătorilor de limbi străine din Uniunea Europeană, difuzorii acestor programe au recurs la sincronizarea în limba națională având în vedere că se adresează unui segment de public care nu a deprins încă tainele alfabetului și ale cititului.
Sorin DUMITRESCU – Academia Română e pîndită de un grav impas axiologic
Text citit în Aula Academiei Române, în ziua de 24.06.2016, în şedinţa membrilor reuniţi, ai tuturor secţiilor.
Distinşi colegi,
Calea istoriei recente a statului român beneficiază de două stele polare: Biserica Ortodoxă Română (BOR) şi Academia Română (AR).
BOR şi AR – o ştie toată lumea – sînt cele două instituţii fundamentale ale României, cărora le revine uriaşa sarcină de a garanta, axiologic şi identitar, stabilitatea statală.
Dar prin puterea creativă de excepţie a personalităţilor care o compun – acum şi în trecut – AR îi revine în mod special transmiterea modelelor formative pe care le produce de-a lungul vremii o axiologie identitară în act. Potrivit regulamentului AR, excepţia personalităţii academice este dată de valoarea contributivă a creativităţii sale şi, implicit, a operei. Citez: „unicul criteriu de primire în AR este caracterul de excepţie al contribuţiei candidatului… într-un cuvînt excelenţa în creaţie”. Nimeni nu explică însă la ce fel de contribuţie se referă regulamentul. Cel mai adesea se consideră, că pentru arte ca şi pentru cercetarea ştiinţifică, ar fi de ajuns ingeniozitatea mentală a autorului, caracterul „inspirat” al lucrării, splendoarea abilităţilor ei ştiinţifice sau artistice, talentul originalităţii sau gradul de înnoire tematică şi modală care, toate la un loc, ar reprezenta, valoarea contributivă. Experienţa dovedeşte că aceste calităţi native nu pot fi votate de jurii decît subiectiv, după cum unul sau altul din membrii juriului se încîntă sau se plictiseşte…
De aici decurg în mod inerent o seamă întreagă de erori de apreciere, care uneori ajung să pună la îndoială însăşi justeţea şi corectitudinea selecţiilor. Iată de ce, pentru a aprecia corect o operă sau o candidatură, este neapărat nevoie de un reper; un reper valoric autoritar şi maximal, în funcţie de care, poate fi rapid stabilită, destul de precis şi de obiectiv, valoarea contributivă. Or, adevărata valoare contributivă a unei opere artistice sau ştiinţifice nu poate fi decît fără precedentul în lume a exprimării ei , care de la sine pune capăt selecţiei subiective, votată superficial: candidaturi, opere, premii, distincţii ocazionale etc. Fără precedentul unei imagini, a unei viziuni ştiinţifice sau a unei cercetări poate să nu convină, unuia sau altuia, dar nimeni nu le va putea nega obiectivitatea valorii contributive. Dacă criteriile exclusiv subiective impun automat VOTUL secret, selecţia, prin raportarea la un reper autoritar (fără precedentul în lume ), cere, ca şi în cazul juraţilor, ca stabilirea valorii contributive a unei opera sau a unei candidaturi, să se facă în biroul de secţie al AR., în regim deschis şi prin decizie comună a majorităţii. AR nu ar trebuii să întîrzie explicarea şi familiarizarea publicul tării cu criteriul solid al fără precedentului în lume, prin însăşi selecţia de personalităţi şi de lucrări pe care şi le asumă. Astfel contribuie încă odată şi nemijlocit la modificarea standardelor gustului public, şi implicit la potenţarea cotelor spirituale ale naţiunii.
Însă ceea ce deprimă este încăpăţînarea cu care continuăm, la indicaţia conducerii secţiilor, să facem, selectarea membrilor onorifici, corespondenţi şi titulari, servindu-ne de criterii subiective, periferice şi extrem de indulgente. Asta pe banii, şi aşa destui de puţini ai AR! Fără precedentul unei opera este foarte puţin luat în seamă de juriile secţiilor. Primirea în AR se rezumă, majoritar, la „talentaţi” şi la aplombul estetic al acestora, adică la valori laice modeste, care pretutindeni fac inflaţie.
Şi ca şi cum la noi acestea n-ar fi fost de ajuns, inflaţia axiologică coexistă adesea cu dăinuirea unor nenorocite peceţi lăsate de vechea aşezare politică a ţării.
Bunăoară, cui datorăm acele inepte prevederi regulamentare care, mimînd ordinea valorilor, insultă în serie întreg corpul membrilor AR: potrivit acestora, „onorificii” nu pot participa la selecţia „corespondenţilor” iar „corespondenţii” nu sînt vrednici nici ei să voteze „titularii”! O birocraţie ierarhică smintită, care se cere grabnic abolită, înainte ca AR, în mod justificat să intre în gura presei!
Potrivit aceloraşi habitusuri trist împămîntenite, posibili „onorifici postum” ca HORIA BERNEA, PAUL NEAGU, AUREL STROE, VASILE GORDUZ, EMIL BOTTA sînt sortiţi să aştepte decenii la rînd în subterana culturii, momentul confirmării valorii lor academice. Din păcate, aceste nenorocite sechele ale mentalităţii totalitare se află la rîndul lor în conjuncţie cu presiunile academiilor şi academioarelor nou înfiinţate şi zdravăn finanţate, care împresoară şi tind treptat să anuleze, prin uşurătate şi sufocare, prestigiul secular al AR.
Distinşi colegi,
toate semnalele arată că AR este pîndită de un grav impas axiologic şi de o scădere a eficacităţii publice. Bruiată abundent de clonele academice pomenite mai sus, credem că se impun două acţiuni urgente: obţinerea grabnică de fonduri necesare recuperării în justiţie a importantului patrimoniu moştenit şi ridicarea imediată a ştachetei de selecţie a cererilor de intrare în AR, în aşa fel încît aceasta să fie treptat gazda de necontestat a adevăratei elite intelectuale a României. Acea elită, căreia, din pricini binecuvîntate, îi lipseşte răgazul şi ideea de a face presiuni pentru a intra pe orice cale în posesia unui mult rîvnit rang academic.
Trebuie pusă stavilă urgent arivismului cultural.
În fine, am lăsat dinadins la urmă dezastrul, aflat în plină desfăşurare, al colonizării în act a culturii identitare a României. În aceste zile, vînzătorii de pămînt românesc, veritabili vînzători de ţară, sînt dublaţi de intelectualii vînzători şi ei de valori, adevăraţi uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, colonizarea axiologică se execută într-ascuns, la adăpostul vacarmului politic ,generat de scenariul public al pedepsirii corupţilor. Ca urmare, colonizatorul poate umbla liniştit la tabloul de siguranţe ale sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. „Grupurile Soroş” din România au fost special instruite şi finanţate pentru a numi şi implementa în posturile de conducere ale principalelor instituţii responsabile cu orientarea culturii spirituale, de persoane şi simpatizanţi, devotaţi „cauzei Soroş”!
MNAC, MŢR, ICR-urile, Uniunile de creaţie, Ministerul Culturii, ca să nu pomenim decît o mică parte, au devenit, peste noapte, adevărate centre de colonizare abuzivă, încît puţin lipseşte ca în curînd să ne trezim chiar şi cu un „Patriarh Soroş”! Pentru naţiunea română fenomenul colonizării reprezintă astăzi un „secret al lui Polichinelle”! Am putut asista de curînd la mazilirea şanselor electorale a unuia din liderii politici proeminenţi, operată, în timp record, doar de zarva cîtorva fundaţii fidele „cauzei Soroş! „Lumea a tăcut şi tace mîlc! Mi-ar fi greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator, ar fi rămas necunoscut actualei conduceri AR. Atunci de ce se tace? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de ctitorii AR, o obligă să i-a urgent atitudine publică. Altminteri riscăm să ne trezim împresuraţi cu modificări care, treptat vor reuşii să facă din AR o instituţie dezamorsată axiologic şi identitar, de nerecunoscut. Să nu fie!
Profit de împrejurare, pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului şi actualei conduceri, să-şi exercite grabnic nobilele atribuţii pentru care a fost creată.
m.c. Acad., Dr. Prof. Univ., Sorin Dumitrescu, pictor,
Preşedintele Fundaţiei Anastasia, ONG de interes public.
http://convorbiri-literare.ro/?p=6577
OFF topic:
hahahahah: cand tribul lui Iuda se tradeaza si se cearta intre ei pe romaneste, pe averile Romaniei si ale romanilor:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Ponta+l-a+tradat+pe+Tariceanu+la+DNA+a+recunoscut+ca+l-a+intalni
Ponta l-a trădat pe Tăriceanu la DNA; a recunoscut că l-a întâlnit pe Tal Silberstein acasă la el
Publicat 16:12 26.08.16
Distribuie:
inShare
submit to reddit
Victor Ponta a declarat la DNA că, după ce a devenit prim-ministru, l-a întâlnit pe Tal Silberstein, consultant politic și colaborator al RMGC, prin intermedierea lui Călin Popescu Tăriceanu, cel care afirmase în fața procurorilor DNA că nu l-a prezentat pe consultantul politic și altor politicieni, după cum a dezvăluit ziarul Adevărul.
Călin Popescu Tăriceanu a fost inițial doar martor în dosarul restituirii lui Paul al României (născut Lambrino) a unor terenuri, în care sunt inculpați pentru retrocedare frauduloasă, între alții, Dan Andronic, patronul EvZ, Remus Truică, fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, precum și nepotul lui Carol al II lea dintr-o căsătorie nerecunoscută.
În dosar, Tăriceanu declarase că nu a păstrat legătura cu Tal Silberstein și Dan Andronic (care i-au oferit consultanță cât a fost prim-ministru) după 2008. De asemenea, Tăriceanu mai afirmase și că nu l-a prezentat pe Silberstein altor politicieni, în condițiile în care consultantul citat a avut contracte și cu RMGC, compania care concesionase zăcămintele aurifere de la Roșia Montană, dar care nu a primit din partea autorităților române aviz de exploatare.
Acum, șeful Senatului este judecat pentru mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului. Din documentele aflate pe rol la Curtea Supremă, așa cum arată ziarul Adevărul, reiese că Tăriceanu și Silberstein au fost interceptați, iar în perioada 2012-2013 președintele ALDE i-a intermediat celui citat întâlniri cu premierul în funcție, Victor Ponta.
Roșia Montană, unul dintre subiectele discutate de Ponta și Silberstein
Din declarațiile acordate justiției de către Ponta, reiese că unul dintre subiectele de discuție pe care le-a avut cu Tal Silberstein, intermediate de Călin Popescu Tăriceanu, a fost și Roșia Montană.
”Da, a încercat să-mi prezinte avantajele statului român din acest proiect. Nu m-a influențat însă în niciun fel cu analizele politice pe care le-a făcut în ce privește deciziile politice legate de acest proiect”, a arătat Ponta, care a precizat că Silberstein reprezenta acționarii proiectului Roșia Montană.
În perioada menționată, Victor Ponta, în calitate de prim-ministru, a cerut Parlamentului să decidă dacă RMGC capătă permisiunea de a exploata aurul de la Roșia Montană.
La rândul său, Călin Popescu Tăriceanu afirma, la Digi24, în septembrie 2013, că nu are elemente care să indice că există presiuni în subiectul legat de RMGC.
„Cred că proiectul trebuie privit cu luciditate și obiectivitate. Când eram premier, proiectul era prezent, însă atunci, pentru că erau investiții consistente, nu exista niciun fel de grabă care să justifice demararea proiectului, pe care îl consider cu o valoare adăugată mai degrabă scăzută. Nu am crezut că e nevoie să presez. Erau și considerente politice de ordin extern. Relațiile de bună vecinătate cu Ungaria, ea manifesta griji ce trebuiau rezolvate în modul cel mai corect”, spunea Tăriceanu la 1 septembrie 2013, în cadrul emisiunii ”Kilometrul zero” de la Digi24, un moment în care aveau loc proteste de stradă ale opozanților exploatării aurului de la Roșia Montană.
„Între timp proiectul a avansat și acum avem considerente ce trebuie avute în vedere. Unele sunt de natură pur economică. Trebuie văzut care sunt beneficiile noastre. Guvernul a renegociat condițiile inițiale într-un mod mai favorabil pentru statul român. Al doilea element e legat de mediu: în ce măsură proiectul afectează mediul, care sunt riscurile. Acum tehnologiile au avansat, sunt foarte sigure. Al treilea aspect este cel arheologic. Nu am toate elementele ca să mă pot pronunța pe aceste capitole. Plecând de la varianta că riscurile sunt absolut controlate, merită făcut sau nu? Eu spun că acum, că nu mai sunt investiții și locuri de muncă, acesta trebuie să fie un criteriu”, a explicat Călin Popescu Tăriceanu în aceeași emisiune.
„Nu am elemente care să indice că sunt presiuni. Nu am văzut partizanți fervenți ai proiectului. Am văzut și în PNL persoane care își exprimă rezerve sau opoziția. Cred că e normal să existe o dezbatere cât mai largă”, a adăugat el.
„Din câte pot să înțeleg, Victor Ponta vrea să implice Parlamentul în dezbatere și decizia finală să îi revină Parlamentului. Mai trece apă pe Dunăre până ajungem să votăm proiectul în Parlament”, a subliniat Tăriceanu, în studiourile Digi24, în septembrie 2013..
„Lucrurile au evoluat enorm în ceea ce privește situația economică, proiectul în sine. Atunci proiectul stârnea numeroase critici. Joi la reuniunea BP al PNL s-a discutat o oră și jumătate despre acest subiect. Am spus că nu vreau să intervin pe subeict, nu mi se pare atât de grav, erau altele mai importante. Nu am avut senzația că există un entuziasm, dar nici o radicalizare a pozițiilor contra. Noi am făcut o discuție civilizată, bazată pe argumente. Nu există o unanimitate”, mai afirma actualul șef al Senatului în 2013.
off topic:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/OLANDA+MOSCHEI+CORAN+INTERZICERE
Olanda | Propunere de închidere a moscheilor și interzicerea Coranului
Publicat 16:46 26.08.16
Partidul olandez de extremă dreapta PVV, condus de xenofobul Geert Wilders și care se află în fruntea sondajelor de opinie înaintea alegerilor generale din martie 2017, propune închiderea tuturor moscheilor și interzicerea Coranului, transmite vineri EFE, citată de Agerpres.
Partidul a publicat un program electoral pe o singură pagină pe perioada 2017-2021, intitulat „Olanda este din nou a noastră”, în care figurează 11 puncte prioritare, majoritatea dintre ele centrându-se pe ceea ce Wilders numește „deislamizarea” țării.
În cazul în care va câștiga alegerile din martie 2017 sau va face parte dintr-un guvern de coaliție, PVV dorește să închidă toate centrele pentru refugiați, toate moscheile și toate școlile islamice și să interzică Coranul, potrivit programului difuzat de postul public de televiziune NOS.
Printre cele 11 puncte ale programului său electoral, Wilders dorește „să-i închidă preventiv” pe musulmanii radicali, să le retragă dubla cetățenie și să-i expulzeze din țară pe delincvenți și să împiedice întoarcerea în Olanda a combatanților care au călătorit în Siria pentru a se alătura grupării teroriste Stat Islamic (SI).
PVV nu dorește să mai intre în țară și alți solicitanți de azil sau migranți din țările musulmane, motiv pentru care vrea „să închidă frontierele”. Partidul antiimigrație mai militează – așa cum a făcut-o în nenumărate rânduri în trecut – și pentru ieșirea Olandei din Uniunea Europeană, urmând exemplul Marii Britanii, și pentru promovarea democrației directe prin organizarea de referendumuri cu forță juridică obligatorie.
Pe plan economic, Wilders propune revenirea la vârsta de pensionare de 65 de ani, în loc de 67 de ani, și limitarea cheltuielilor destinate ajutoarelor pentru dezvoltare, turbinelor eoliene, artei și inovației. În schimb, politicianul olandez dorește creșterea cheltuielilor destinate poliției, forțelor armate și azilelor de bătrâni.
Controversatul lider al PVV susține că Olanda nu trebuie „să mai finanțeze lumea și persoanele pe care nu le dorim aici”, potrivit NOS. Într-un mesaj adresat olandezilor, Wilders insistă că „Olanda trebuie să fie din nou a noastră” și pune la dispoziția potențialilor săi alegători o adresă de e-mail unde să comenteze programul său electoral.
Sondajele de opinie arată că PVV va fi partidul cel mai votat la scrutinul de anul viitor, dar analiștii consideră că este puțin probabil ca formațiunea să fie invitată să facă parte dintr-un guvern deoarece majoritatea forțelor politice au anunțat că nu agreează o coaliție cu Wilders, potrivit portalului de știri DutchNews.
Ponta lider PRU https://stopnorway.wordpress.com/2016/08/26/ultima-ora-ponta-s-a-inscris-in-formatiunea-ultra-nationalista-partidul-romania-unita-si-tinteste-electoratul-ppdd-14-procente-din-2012/
ultima ora: PONTA S-A INSCRIS IN PARTIDUL ROMANIA UNITA, si vrea cu Bogdan Diaconu sa dea de pamant cu Basescu, si sa tinteasca electoratul PPDD 14 procente.
Merkel sa dea banii datorati romanilor!!
Traiasca REGELE MIHAI! Traiasca Romania! https://www.youtube.com/watch?v=HfSZYEuibCw