De ziua Imnului! De ziua noastră!
Pot spune că în viața mea Imnul de stat al României de azi a însemnat foarte mult… Face parte din biografia mea…
Când am luat cunoștință de existența lui am aflat că este un text interzis, un cântec pe care n-ai voie să-l cânți!… Asta se întâmpla în jurul anului 1950, în timpul așa numitului „obsedantul deceniu”, denumire eufemistică, dată chiar de cei care au făcut din deceniul 1950-60 perioada cea mai urîtă din Istoria României, până la acea dată… În multe privințe, anii ce au urmat după 1990 concurează cu „obsedantul deceniu” la eticheta de perioada cea mai nefastă din Istoria României…
Atunci însă, în plină epocă cominternistă – am spus kominternistă, nu comunistă!, tot ce era interzis se știa că are valoare, că merită cunoscut, însușit și cultivat… Astfel că atunci când am dat peste acest text, publicat în voluminoasa și curajoasa Antologie a poeziei românești, în 1954, am citit și răs-citit textul cu mare ardoare. M-am mirat că apărea sub titlul, atât de modest, Un răsunet… Așa se intitulează, în versiunea originală, sublimul text: Un răsunet. De Andrei Mureșan.
În 1956, venind frate-meu în vacanța de iarnă de la Cluj, am aflat mai multe detalii despre alt subiect interzis: existența în munții României a unor formațiuni para-militare de „partizani”! La Cluj, erau mulți studenți proveniți din satele de sub munte, mai ales din zona Făgărașului, care le povesteau colegilor momente din epopeea rezistenței românești anti-comuniste!… Printre altele, frate-meu m-a învățat cum să umblu pe unde scurte și să găsesc postul de radio al partizanilor din munți, „România Viitoare” se numea, dacă-mi aduc bine aminte. Postul își începea emisiunea cu prima strofă din Deșteaptă-te, Române… Atunci am auzit-o prima oară cântată melodia imnului. Și pentru mine a rămas legată de partizanii din munți…
În vara aceluiași an 1956, mergând cu tabăra de pionieri la Sibiu, am făcut și două excursii în Făgăraș, la cabanele Bâlea și la Suru. Fiecare cabană găzduia o formațiune militară, de soldați în termen, de la care am aflat că păzeau cabana de partizani… În realitate scotoceau împrejurimile după ei…
Mi-e greu să reconstitui ce a fost în capul meu, dar m-am pomenit într-o bună dimineață că mă depărtez de cabană, pe o cărare mai nesigură și mă apuc să fluier melodia imnului… Nu mai țin minte dacă am rostit și cuvintele… Speranța mea a fost că mă aude vreun partizan și mi se arată!… Țin bine minte unul din motive: să mă laud, când mă întorc la Constanța, că am întâlnit un partizan din munți… La Constanța circulau povești fantastice despre vitejia acelor partizani la concurență cu isprăvile partizanilor sovietici, despre care citeam în manuale…
Vreau astfel să zic că în anii aceia, atât de grei pentru neamul românesc, cuvintele imnului național, interzise, erau rostite spre a ne îmbărbăta, pentru a ne afirma identitatea de români, speranța că Țara va fi din nou a noastră.
În toamna aceluiași an s-a produs o reformă a învățământului, s-a părăsit modelul sovietic, adoptat cu vinovată slugărnicie de Ana Pauker în persoană, și s-a revenit la modelul românesc. Printre altele, s-au reintrodus orele de limbă latină și uniformele de liceeni, separația clase umaniste și clase moderne. Noutatea: clase mixte…
Am dat pe undeva de un manual de limba latină interbelic. Conținea și traducerea în latină a mai multor poezii clasice românești. Printre care și Deexcitate, romane! Adică Deșteaptă-te, române! N-am pregetat și m-am apucat s-o învăț pe dinafară, iar după aceea o recitam colegilor fără nicio teamă că recit un text interzis!… Au fost oameni care au fost condamnați pentru ideile lor politice în acei ani, iar la unii a contat ca acuzație faptul că au colportat cântecul care azi ne este imn național!
Ascultați cum sună pe latinește imnul nostru național, atât cât mai țin eu minte traducerea sa în limbă strămoșilor:
Deexcitate romane, e somno mortali
Ad quem te aduncaverunt barbari tui tirani
Nunc vel nunquam crea tibi aliam sortem
Ad quem se inclinent etiam tui crudelli hostes
Nunc vel nunquam demus testimonium in lumine
Quod in his manibus magis curit sanguis romanus
Et quod in nostris pectoribus servamus cum gloria deplena
Triumphantes in luctis unum nomen Trajani!
Presbiteri cum cruce in frontem, nam ostia este christiana… Etc., etc…
Rog să fiu iertat că am vorbit atât de mult despre mine. Am făcut-o ca să exemplific faptul că de un text atât de important aproape fiecare dintre noi are amintiri personale…
De altfel, de la 1848 încoace, adică de când a fost scris textul și pus pe muzică, toată suflarea românească are amintiri cu acest imn. N-a existat moment important, de cumpănă sau de izbândă, la care românii să nu simtă nevoia să îngâne sublimul text ori să-l facă să răsune din toți rărunchii.
Mai sunt și alte cântece cu care românul și-a manifestat sentimentele patriotice, iubirea de neam și de glie, încrederea în menirea noastră pe acest pământ: Hora Unirii, Trei culori, Treceți batalioane române Carpații, Limba noastră, Noi suntem români… Românul are cu ce cântece să-și facă plăcută petrecerea sa prin această viață… Dar este lucru sigur că dintre toate aceste cântece, Deșteaptă-te , Române! întrunește în cel mai înalt grad aspirațiile, grijile și bucuriile tuturor românilor, dând glas mai presus de orice satisfacției și mândriei de a ne fi născut în această țară, la sînul limbii noastre cea fără de pereche de frumoasăși de armonioasă.
În primele zile ale lui 1990 s-a decis ca acesta să fie noul imn al României, nou, dar vechi în același timp. Oficializarea sa ca imn național a părut lucrul cel mai firesc… Mi-aduc aminte că pe 23 decembrie 1989, sub gloanțe propriu zis, un român de mare ispravă, anonim, a scris cu vopsea pe zidul Universității, întregul text al imnului. Cu mult înainte de a se lua decizia oficială, în vestitul CPUN… Aș fi bucuros să aflu cine a fost autorul acestui gest memorabil. Numele său merită să fie de toată lumea cinstit. A avut rolul său fast la acel moment!…
Apoi s-a produs inevitabilul: voci stridente, pițigăiate sau hodorogite care au contestat această decizie, pe motive care mai de care mai estetizante, mai literare. Sau muzicale: gama minoră în care răsună …Răsunetul! Nepotrivită, zice-se, cu solemnitatea și grandilocvența unui imn național…
Au amuțit de la sine aceste voci prizărite, cârtitoare. Nu le-a luat nimeni în seamă, ca și discuțiile privind ziua națională, stabilită cu aceeași ocazie la 1 Decembrie… Slavă Domnului, mai sunt și alte zile faste în istoria noastră, demne să le considerăm zile de satisfacție și glorie națională. Personal aș pune alături de 1 Decembrie ziua de 27 Martie, căci dacă la 1 Decembrie 1918 s-a desăvârșit Unirea cea Mare, nu putem trece cu vederea cum, când și cine a declanșat procesul Unirii: anume la Chișinău, în Sfatul Țării, la 27 martie 1918, în pofida unor mari presiuni și amenințri, românii din Basarabia și o bună parte dintre minoritarii etnici au decis Unirea cu Țara…
1 Decembrie 1918, adică Unirea, a început la Chișinău. E bine să ținem atent socoteala acestor izbânzi românești…
Dar povestea cea mai frumoasă legată de imnul nostru național este alta, cel puțin pentru mine: anume, în ziua de 14 iunie 1889, Mihai Eminescu, aflat într-o stare de sănătate bună, a fost vizitat la spital de unul dintre cei mai buni prieteni. Din vorbă în vorbă, Eminescu deduce că prietenul său nu cunoștea prea bine poezia lui Andrei Mureșan, nici melodia imnului. Și plimbându-se amândoi prin curtea spitalului, Eminescu se apucă să-i recite rar, didactic, textul imnului de azi… I l-a și cântat… Considerând că orice bun român trebuie să poarte cu sine cuvintele înălțătorului poem.
A intervenit însă nefericitul incident care a dus la la moartea poetului după câteva ore… Se poate spune așadar că Eminescu a murit recitând poezia lui Andrei Mureșan… Recitând-o și comentând-o!
Deci ce știm despre ultimele ore de viață conștientă a lui Eminescu este că Eminescu le-a dedicat premonitoriu textului care azi ne este imn național! Adică ne este program politic în eternitate! Girat și asumat de Mihai Eminescu! Ce coincidență teribilă! Cum oare să nu fie cel mai potrivit imn pentru neamul românesc, dacă acest text a însemnat atât de mult pentru cel mai român dintre români?!
Câteva cuvinte și despre imnul național al românilor de peste Prut. Este iarăși un cântec drag tuturor românilor. Mă refer la text în primul rând. Inspirat a fost Alexei Mateevici când l-a scris, inspirat au fost și cei care l-au ridicat la demnitatea de imn național. Un imn național, de stat, care aduce omagiu de recunoștință graiului matern, național, nu știu dacă mai există în lumea toată. Dar cred că nicăieri nu se potrivea mai bine ca la români, la români în general vorbind, dar mai ales la cei din Basarabia sau Republica Moldova, cum vreți să spuneți… Căci limba română, caz rarisim, a fost un element activ printre elementele din care se consituie ființa noastră națională. Limba română a făcut istorie, a fost, în dezbaterile politice, argumentul decisiv al continuității noastre ca neam vechi, pe un teritoriu care ne este baștină de mii de ani! Ca români, oriunde am fi trăitori, pe malurile Oltului sau ale Nistrului, ale Tisei sau ale Dunării, avem datorii de recunoștință față de limba noastră strămoșească, limba vechilor cazanii… Limba română, graiul pe care moldovenii nu au vrut cu niciun chip să-l părăsească, să-l abandoneze, ci mulți dintre ei și-au dat viața pentru ca graiul strămoșesc să răsune în casa, în familia lor, limba română a fost factorul cel mai puternic de rezistență națională la tentativele de rusificare, de deznaționalizare întreprinse de marea și atotputernica Rusie!… S-a dovedit neputincioasă însă în fața legământului nescris care funcționează din veac între români și limba noastră!…
Mai fac o precizare: citind atent textul integral al poeziei Limba noastră a lui Mateevici descoperi o aluzie discretă la poezia lui Andrei Mureșanu, ca și la altă cunoscută poezie a lui Octavian Goga. Cu alte cuvinte, imnul care se cântă la Chișinău face trimitere la imnul care se cântă la Bucurști. Alexi Mateevici cunoștea bine textul lui Andrei Mureșanu, astfel că putem spune despre cele două texte, care sunt imn național pentru români, că sunt literalmente texte înfrățite.
Ion Coja
Suparati de pesimismul textului, niste „modernisti” propun recent schimbarea textului Imnului national „Desteapta-te , Romane”… Cat de lipsit de minte si de inima poate fi cineva care propune schimbarea … istoriei, pana la urma!Doamne fereste!
Nici eu nu vreau sa supar, sa n-o iau in freza, vorba lui Nick, dar nu despre „modernizare” si „modernisti” e vorba ….
„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,”
Poporul roman se afla INCA in somnul cel de moarte? …de la Andrei Muresanu zicere?
„În care te-adânciră barbarii de tirani!”
Se intelege ca tot „adanciti” suntem?
Dealtfel, textul e frumos, doar muzica e prea tanguitoare, probabil este doar o simpla chestie de gust ….
Noi tot aici
de Andrei Cirunga
Trec primăveri cu flori la subsuoară,
în struguri mustul toamnelor şi-l suie,
se cern zăpezi a nu ştiu câta oară,
noi tot aici, noi tot bătuţi în cuie.
Ne cresc orfani copiii pe coclauri,
nevestele ca fânul se usucă,
răsar din mame stânjenei şi lauri,
noi tot aici, noi tot cu dor de ducă.
Parcă n-am fost în lume niciodată,
Duminicile parcă ne-au uitat şi ele,
prietenii prin cârciumi se îmbată –
noi tot aici, noi tot între zăbrele.
Căţui de nuferi ard în rugăciune,
pe sub salcâmii înfloriţi trec fete,
bâtrâne viori întineresc sub strune,
noi tot aici, noi tot în baionete.
Ţiţeiul nostru spumegă în sonde,
scot munţii saci de aur la lumină,
cresc cozonaci pe câmpurile blonde –
noi tot aici, noi tot pe rogojină.
Împărăţii cât şapte ţări într-una
se clatină, pândite de cenuşe,
stăpâni ai lumii au muşcat ţărâna,
noi tot aici, noi tot între cătuşe.
Cu alte poze vine-abecedarul
iar geografia alte hărţi aduce,
istorii noi aşterne cronicarul –
noi tot aici, noi tot bătuţi pe cruce.
Noi tot aici, cu rădăcini amare,
Parcă născuţi din ghinde şi blesteme –
Noi tot aici, noi tot în aşteptare,
Să prindă visul trup – şi să ne cheme.
https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2015/07/29/poezia-temnitelor-andrei-cirunga-noi-tot-aici-ne-cresc-orfani-copiii-pe-coclauri-nevestele-ca-fanul-se-usuca-rasar-din-mame-stanjenei-si-lauri-noi-tot-aici-noi-tot-cu-dor-de-duca/
Cine sunt conducatorii noii banci a grupului BRICS ? Noua ordine mondiala se deghizeaza in „alternativa” umanitatii !
Motto: „La vremuri noi, venim tot NOI!”
Inca de la inceput, atunci cand grupul BRICS abia se contura, m-am bucurat ca exista inca speranta unei redresari pe cale financiara a umanitatii. An dupa an, am urmarit cu interes diversele evolutii pe aceasta tema, si care erau toate pline de optimism… Dar, evolutiile recente pe acest palier m-au facut sa vad adevarul crud, asa cum este el… si odata cu asta am inteles ca realitatea nu este asa cum o vrem noi… ba chiar uluitor de diferita fata de cum ne este ea portretizata abil prin manipularea noastra necontenita!
Conducatorii noii banci BRICS sunt aceeasi promotori ai Noii Ordini Mondiale
In timp ce examinam presa non-occidentala despre recenta intalnire pe
teme economico-financiare, Forumul Economic International de la St.
Petersburg din Rusia, intalnire care a trecut aproape complet ne-observata (mai degraba complet ignorata) de catre mass-media occidentala, mi-a atras atentia un articol semnat de un reporter grec intitulat „Prim-ministrul grec Tsipras s-a intalnit cu seful Gazprom si cu delegatia BRICS in St.Petersburg”. Articolul contine un fragment extrem de interesant care mi-a atras atentia in mod deosebit :
„Tsipras s-a intalnit de asemenea si cu reprezentantii noii banci de dezvoltare a tarilor BRICS, care si-au exprimat puternicul lor interes
pentru cooperarea cu Grecia. Primul ministru grec a fost insotit de
ministrul Reconstructiei, Mediului si Energiei, Panagiotis Lafazanis, in
timp ce din delegatia BRICS a participat seful bancii, Kundapur Vaman
Kamath, impreuna cu Directorul Executiv al Fondului Monetar International care este si noul Vice-Presedinte al bancii BRICS Paulo Nogueira Batista, si cu Ministrul Finantelor din Rusia Sergei Storchak si seful bancii de stat a Rusiei Vnesheconombank (VEB), Vladimir Dmitriev.”
Ati citit bine: directorul executiv al FMI este si noul vice-presedinte al bancii BRICS!
Dar asta nu e totul (desi ar trebui sa fie suficient pentru a vedea ca
realitatea este cu totul alta decat suntem incurajati sa credem).
Conform site-ului FMI, „Comitetul executiv [al FMI] este responsabil pentru intreaga activitate zilnica a FMI, si este compus din 24 de directori care sunt numiti sau alesi de tarile membre sau de grupuri ale tarilor membre, si care sunt condusi de Directorul Administrativ ce are rang de Presedinte. Comitetul se intalneste de cateva ori pe saptamana”.
Unul dintre acesti directori este Paulo Nogueira Batista, ce a fost ales pe 11 iunie 2015 ca Vice-Presedinte al bancii BRICS !
Dar sa vedem CV-ul acestui domn: a absolvit in 1977 Universitatea catolica Pontificala din Rio de Janeiro ce este afiliata la Ordinul Iezuitilor (!), iar in 1978 a obtinut o diploma de Master in economie la Universitatea din Londra ce este condusa de casa Regala engleza.
Articolul publicat de oficiosul BRICS ofera un alt amanunt important :
„Prima intrunire a comitetului guvernatorilor bancii [BRICS] se va desfasura la inceputul lunii iulie 2015 in timpul Forumului din Rusia, ocazie cu care vor fi prezentati presedintele si vice-presedintii bancii. Zhu Xian, vice-presedinte al Bancii Mondiale a fost ales de China ca unul din cei patru vice-presedinti [ai bancii BRICS]”.
Deja se intrevede o regula, din moment ce un alt „specialist” financiar
din garda occidentala, vice-presedinte al Bancii Mondiale, este ales de
China pe post de vice-presedinte al noii banci BRICS!
In media occidentala a aparut doar informatia ca Tsipras s-a intalnit cu
Putin, in schimb nu s-a scris nici-un rand despre intalnirea sa cu
seful bancii BRICS, Kundapur Vaman Kamath, care – surpiza! – participa
in fiecare an la Forumul Economic de la Davos (organizatie occidentala
unde se discuta probleme economice si financiare)… Interesanta aceasta
„trecere cu vederea” din partea intregii mass-medii occidentale, nu-i
asa?
Cred ca deja avem un raspuns la intrebarea fireasca „Cine va conduce noua si proaspata banca BRICS ce promite numai lucruri frumoase?” : aceeasi oameni care se perinda pe la Forumul Economic Mondial de la Davos, care efectiv fac treaba murdara prin FMI si Banca Mondiala si care sunt indoctrinati de Iezuitii Vaticanului si stabilimentul Londonez…
In timp ce media alternativa este inundata de articole elogioase la adresa grupului BRICS, si care toate se pot incadra sub umbrela sloganului „Noua banca a BRICS – o schimbare in care putem sa credem!”, descoperim cu stupoare ca realitatea este cu totul alta decat suntem manipulati sa credem: Noua Ordine Mondiala si-a mai crescut inca un tentacul cu care vrea sa continue sugrumarea umanitatii sub deghizarea unei „alternative” la vechile si odioasele structuri financiare occidentale (FMI si Banca Mondiala)!
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/07/26/cine-sunt-conducatorii-noii-banci-a-grupului-brics-noua-ordine-mondiala-se-deghizeaza-in-alternativa-umanitatii/
Nu vreau sa supar ,sa n-o iau in freza ,dar cine a facut traducerea asta nu prea stia latina .
” Deexcitate romane „……hmmm…..nu credeti ca mai corect este – ” redemptio romane „…
Numai capul de jos se „excitate „…(adica se scoala ,asa se traduce in romana )…..capul de sus se „redemptio” , adica devine mai destept sau are si sensul de a se elibera din robie.
Andrei Muresanu–-Andrei Mureșanu s-a născut în orașul Bistrița în familia unui „arendaș. „.Tatăl, Teodor, ținea în arendă, la Bistrița, o moară unde se pregatea dubala pentru argăsit piei de animale ………. meserie tipica a evreilor din mediul rural ( am cunoscut personal unul ) …pe .fratele lui il chema Iacob .. Muresan….hmm
..https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C8%99anu…..
În anul 1825 a fost primit ca elev la școala normală săsească ( dar plina de evrei ,era la moda evreii sa mearga la scoala germana ) din Bistrița, iar peste câțiva ani a trecut la liceul piariștilor..ooo ….Ordinul Piarist (în latină Ordo Clericorum Regularium Pauperum Matris Dei Scholarum Piarum) este un ordin călugăresc romano-catolic… fondat de către Sf. Iosif de Calazanz (Giuseppe Calasanzio, la origine José de Calasanz)…evreu maranos in serviciul iezuitilor …controlati de sionisti din umbra )…………….ce s-o mai lungesc Andrei Muresan a fost evreu , nationalist roman fara indoiala ,dar de sange evreiesc ,nu-i nimic rau in asta ….dar e bine de stiut.
.
Aţi citit-o domn’ profesor pe asta:
http://www.activenews.ro/stiri-social/E-oficial-protocolul-a-fost-semnat-Vom-avea-mega-moschee-in-Bucuresti.-Patriarhia-Romana-nu-va-putea-construi-o-biserica-ortodoxa-la-Istanbul-123051
La urmă zice că:”La schimb cu terenul oferit prin hotărâre de guvern pentru ridicarea unei moschei, Patriarhia Română va putea deschide la Istanbul un cămin pentru pelerini, deoarece LEGISLAŢIA NU PERMITE construirea unei biserici ortodoxe acolo.”
Deci ioc biserică ortodoxă românească în Turcia.
Dacă e adevărat atunci am ajuns să se dea bucăţi mari din ţară (11 000 de metri pătraţi în Bucureşti,totuşi!) pe fix un ….Asta dacă nu punem la socoteală găzduirea lui Ponta în Turcia pe perioada adăpostirii de prigoana DNA-ului.
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
Este un troc între Ponta şi Preafericitul.
Patriarhia avea nevoie de un cămin de pelerini acolo(loc de escală).
Aşa cum PreaSfinţia Sa l-a servit în duminica turului II , neignorând ordinul pe unitate şi ţinând faimoasa predică în care a strecurat aserţiunea care să ne facă mai comestibila „surpriza pregătită” („De multe ori ne vine in ajutor un strain pe care nu l-am vazut vreodata
sau de la care niciodata nu am asteptat un ajutor. Prin aceasta,
Evanghelia de astazi ne arata, asadar, ca fiecare om din lumea aceasta,
indiferent de etnie, stare sociala sau varsta, are o valoare eterna si
unica. In istoria poporului roman, ca
raspuns la rugaciunile sale pentru a dobandi libertatea si unitatea
nationala, adesea Dumnezeu a lucrat chiar si prin oameni straini de
neamul nostru. De pilda, Romania Mare s-a realizat mai ales si prin
conducatori ai Romaniei ca regele Ferdinand si regina Maria, care nu
aveau deloc sange romanesc in venele lor. Cand Dumnezeu voieste
ca sa se ridice si sa ajute un popor, lucreaza prin cine voieste El,
cand voieste si cum voieste, ca noi sa invatam ca nu numai cei de un
neam cu noi sau rude apropiate pot sa ne ajute, ci, adesea, chiar si
oameni straini de neamul nostru, dar care il iubesc si vor sa il ajute”), tot aşa a sărit şi Ponta în ajutorul pelerinilor români pentru minimizarea costurilor.
Cred ca turcii trebuiau sa-si schimbe legea in raport cu lacomia si nerusinarea indescriptibila de a deschide o capela contra celei mai mari moschei din Europa peste bietii romani extraordinar de saraci si fara drept la cuvant caci totul s-a facut fara un autentic referendum national pentru asa o decizie de proportii exacerbate – moschee virtuala, caci n-au inca destui musulmani in Bucuresti pentru asa harabaie de lacash de cult!
Stiati de modul in care francezii tocmai au schimbat legea emigratiei( acum in vacanta, caci multi sunt plecati sau ocupati cu focurile secetei , asa ca noi cu violurile ……). marind tzunamiul ce va sa vina peste Italia si peste Franta , si implicit peste romani?
Cei ce dorm azi, vor pricepe maine abea – adica prea tarziu – despre cine si ce va sa invadeze Romania pentru a se efectua dislocarea poporului roman, asa cum este ea planuita in subteran!
Stiati ca englezoaicele au trecut cu zecile de mii la islamism ?
Mai studiati domnule problema in loc sa-i dati inainte cu voia Domnului: de cele mai multe ori Domnul trebuie si ajutat ca sa te ajute!
Minunile nu curg catu-i ziulica de mare!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
„Deșteaptă-te, române”, „Doina” și „Limba noastră” sunt marile imnuri românești care nu se vor învechi niciodată având în vedere că situația noastră a rămas la fel; aceste trei poezii care deschid ochii românilor au fost interzise de asupritorii și ocupanții străini, pt. ele conaționalii noștri au fost aruncați în închisoare, bătuți și omorâți, iar astăzi îi deranjează teribil pe noii stăpâni „democrați” ai României. De câte ori nu s-a cerut cu toate argumentele iudeo-democrate și europeniste să fie scos „Deșteaptă-te, române” ca imn național(după ce o grămadă de poezii patriotice au fost eliminate din programa școlară)? Mai rău e halul în care a fost batjocorit de străini, ca în 1989 când s-a afișat steagul găurit(=România fără Harghita-Covasna-Mureș) și în 2014 când același steag a fost însoțit de lozinca „Ne-am luat țara înapoi”(adică nemții și ungurii s-au făcut din nou stăpâni peste Ardeal).
Sincer sa fiu, mie nu-mi place deloc imnul mai ales ca nu produce nicio „desteptare”, ba din contra !!!
Se impune o noua compozitie, cu alt suflu. Dar cine sa-l faca si cum ar putea un palavrament sa aprobe ?
Steagul gaurit, fara stema cu bogatiile tarii, simbolizeaza MAREA CIORDEALA, precum si TEAPA din Piata „revolutiei” langa care s-a amplasat o dihanie patrupeda, de culoare pinky a carei simbolistica este CIUNGA.
…mesteci ciunga,
mesteci ciunga,
ia mai multa sa-ti ajunga,
sa ai multa ciunga-n gura,
sa ai ciunga-n par si-n fes,
….continuati si dvs. ca nu mai am inspiratie ….
http://www.cotidianul.ro/monumentul-gumei-de-mestecat-in-piata-revolutiei-foto-262149/
Evident că democrația, pluralismul și societatea deschisă nu permit nici o manifestare a culturii și identității naționale; e nepermis un strigăt de luptă al unui popor vechi împilat de ocupanții străini și tratat mai rău ca animalele, ceea ce se întâmplă și azi, pus pe un cântec religios românesc. România de azi până va fi desființată de Institutul Elie Wiesel, va avea un imn adecvat ca „Omorâți valahii opincari!”(Lorand Daday) sau „În groapă cu omuleții patibulari!”(Horia Patapievici), pe muzica în care nici o notă să nu pută a valah.