SFINTENIA PRIVIRII MUCENICILOR SI MARTURISITORILOR DIN TEMNITELE COMUNISTE

 

Troparul Sfintei Cruci:

          Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Tropatul sfintilor mucenici si marturisitori din inchisorile comuniste:

          “Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au inspaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre”.

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai;

              Onorata adunare; Stimati invitati:

“Si, neincapand tot poporul sa se inchine, s-a rugat multimea ca macar sa o vada si sa fie binecuvantata. Si s-a suit, atunci, fericitul Macarie, partriarhul Ierusalimului, pe un amvon inalt si a ridicat cinstita Cruce a Domnului,binecuvantandu-i cu dansa” ( Proloagele Vol. 1 la ziua de 14 septembrie) ;

Tot asa si sfintii mucenici si marturisitori nemaiincapand in temnitele comuniste s-au rugat Lui Dumnezeu sa vada cer nou si pamant nou in tara lor si dupa ce au urcat Gogota neamului romanesc,Domnul Iisus Hristos i-a binecuvantat pe unii cu bucuria muceniciei, pe altii cu marturisirea adevaratei credinte incat jertfa si marturisirea acestor sfinti, poate constitui un inceput nou pentru fiecare dintre noi.

Crucea neamului romanesc este una singura este aceeasi, numai generatiile se schimba, ne-am nascut pe cruce si-am crescut pe cruce. Cuvantul care as dori sa-l asez la sufletul d-voastra prin lucrarea: “ Sfintenia privirii mucenicilor si marturisitorilor din temnitele comuniste” vrea sa scoata in evidenta trei aspecte:

–          Argumentul scripturistic care ne va conduce, daca mai era nevoie, spre sfintenia acestor mucenici si marturisitori (practic voi prezenta cateva raportari biblice cu un comentariu aparte asupra vietii acestor sfinti ai inchisorilor comuniste);

–          Chipul, statura duhovniceasca a acestor sfinti trebuie sa fie modele pentru generatiile tinere; privirea noastra in privirea lor, duhul nostru duhul lor;

–          Indiferent de orice forma de organizare unitatea trebuie sa fie mai intai in duh, adica lucrurile sa vina de la sine, nimic fortat nu-i bun, incat, sa ajungi prin felul tau de a fi sa te intelegi cu celalalt

 

 

din privire – spre esenta lucrurilor deoarece la rascrucea vremurilor un neam se tocmeste ca neam al Lui Dumnezeu.”Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii” ( Ioan,  Cap. 13 -35)

Oare nu asta indemna si Capitanul: “ Stati uniti

In masura in care omul este constient de scopul vietii sale adica mantuirea sufletului,de logica creatiei si de existenta lui Dumnezeu, astfel de oameni sunt pe drumul cel bun, pe “cararea imparatiei”am putea spune, pe cararea cea stramta s-au nevoit cu bucurie si acesti sfinti mucenici si marturisitori,pregustand din arvuna Invierii dar si din plangerea si scrasnirea iadului.

Exista o legatura stransa intre chip- privire si suflet;,literatura de specialitate, psihologia mai ales delimiteaza trasaturile profilului omului patimas, omului bolnav, omului insingurat incat pe drept se mai spune : “ fata spune viata “ sau“ ochii sunt oglinda sufletului” iar sufletul nu are pret de rascumparare spune psalmistul David, ca sa nu mai vorbim de dorul dupa chipul celor dragi, dupa privirea lor, dupa vorbele si duhul lor.

–Ce invataminte desprindem din analiza profilului moral, din privirea,aspiratiile si sensibilitatea sufleteasca a acestor marturisitori?

Pentru acest lucru vom face cateva raportari biblice:

  1. 1.      In Vechiul Testament in Cartea a II-a “ Iesirea” Cap. 33 versetele 18-23  Moise Ii cere Lui Dumnezeu: “ Arata-mi slava Ta” si Dumnezeu ii raspunde “ Fata  Mea insa nu vei putea s-o vezi,ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca”si sintetizand ii spune lui Moise sa se ascunda in scobitura unei stanci ca va pune mana peste el pana ce va trece iar cand a ridicat Dumnezeu  mana de peste el, Moise Ii vede doar spatele Lui Dumnezeu,

 

           Adica Dumnezeu se departa de Moise. Slava Lui Dumnezeu s-a aratat si in mucenici si marturisitori, ei au pastrat curat chipul Lui Dumnezeu in sufletul si constiinta lor, mai ales in fata uneltirilor satanei, pentru acest lucru au patimit si au stat “ascunsi” in inchisori zeci de ani .   Dumnezeu a pus mana Sa peste ei nu numai cat au fost intemnitati ci in toate zilele vietii lor si  nu a trecut prin dreptul lor, ca lui Moise ci , permanent celor vrednici Dumnezeu li s-a aratat fata catre fata, asemenea apostolilor pe Muntele Tabor la Schimbarea la fata a Domnului Nostru Iisus Hristos in toata slava Lui, asta deoarece in Vechiul Testament Dumnezeu nu era cunoscut ca Dumnezeu Treime; Tatal , Fiul si Sfantul Duh. Mai mult Dumnezeu vorbea cu Moise dar acesta nu-L vedea.

Sfintii mucenici si marturisitori au constientizat importanta lucrarii interioare pe masura miracolului existentei lor in acele conditii,ca ajutor dat de la Dumnezeu. Ca sa traiesti trebuia sa ai resurse interioare, lupta era fata catre fata cu cel rau si oamenii lui, ori te sfinteai ori te indraciai ca prag limita era disperarea si chiar sinuciderea.

Exista o icoana a Sfantului Arhanghel Mihail cu o privire care ne cauta pe fiecare dintre noi, cu o sabie intr-o mana si cu un scut in cealalta , cu un mers demn care vine cu fata spre noi ca un trimis al Lui Dumnezeu care pare sa vrea sa spuna : “Dreptatea este a mea ca sunt trimis de Dumnezeu”, este icoana Sfantului Arhanghel Mihail de la Vacaresti care l-a inspirit pe Capitan in intemeierea Miscarii Legionare, miscarea sociala, politica si religioasa cea mai complexa a poporului roman constituita dupa tiparul Evangheliei Lui Hristos.

 

 

 

 

 

 

  1. 2.      Tot  in Vechiul Testament Cartea a IV-a a Regilor Cap. 2 versetele 9-14, sintetizez,  Elisei ii cere Proorocului Ilie “ Duhul care este in tine sa fie indoit in mine” iar Sfantul Ilie ii raspunde ;” De ma vei vedea cand voi fi luat de la tine, va fi asa; iar de nu ma vei vedea, nu va fi”,si Elisei, sfasiindu-si hainile de pe el, il vede pe Sfantul Ilie cum se urca la cer in carul de foc,mantia lui Ilie cazand intre timp si o va lua Elisei.

 

Asemenea Sfantului Ilie Sfintii inchisorilor au avut curajul sa-L marturiseasca pe  Dumnezeu si sa-i mustre pe mai marii vremurilor pentru necredinta si nedreptatile lor; si ca si Elisei si-au rupt hainile de pe ei, adica s-au dezbracat de omul cel vechi si au imbracat camasa lui Hristos in zeghe; zeghe care le-a venit ca binecuvantare din cer si cu care au despartit duhurile acestei lumi oferind modele de iubire si repere morale, oprind curgerea pacatului  in Iordanul tarii. Sfintii in zeghe si-au slefuit duhul si comportamentul, puterea de iubire si de iertare, au inaintat filocalitic pe calea sfinteniei, adesea si-au omorat trupul indurand mucenicia care este cu mai multa durere decat mucenicia cea prin sabie, au mers dupa modelul patimirii marilor sfinti si s-au”invelit”cu haina invataturii Sfintilor parinti iar ca o caracteristica comuna a acestor marturisitori amintim: ca desi fiecare este unic prin felul lui de a fi, duhul lor este comun ;este indoit duhul la unul fata de altul in sensul ca te folosesti la fel in mantuirea sufletului indiferent pe cine il cercetezi ,totul este sa fii cu luare aminte la aratarea semnelor Lui Dumnezeu pentru ca asa cum pe neasteptate Ilie s-a urcat la cer si Elisei l-a vazut, tot asa acesti sfinti au stiut ,cand si cum sa se uite la Dumnezeu si pe neasteptate au inteles plinirea masurilor si au privit la esenta vietii au crezut nelimitat in Hristos.

Este demn de mentionat faptul ca pe cand Valeriu Gafencu venea de la Sfanta Biserica intr-o duminica , intrebat fiind unde ii este haina acesta raspunde : “ Am trimis-o inainte” adica in cer la Hristos si tot Valeriu Gafencu spune: “ Nu regret ca am imbracat camasa legionara ci regret ca nu am imbracat mai de demult camasa Lui Hristos”. Harul si Duhul vin de sus in jos, de la cel mai mare la cel mai mic, sfintenia incepe de jos in sus de la tine spre celalalt.

 

  1. 3.          Proorocul David spune in psalmi:

 

“Cel ce a sadit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveste? (Psalmul 93);

“Vazut-au toate marginile pamantului mantuire Dumnezeului nostru” ( Psalmul 97);

“De la fata Ta judecata mea sa iasa, ochii mei sa vada cele drepte “ (psalmul 16 );

“Cauta, auzi-ma, Doamne, Dumnezeul meu, lumineaza ochii mei, ca nu cumva sa adorm intru moarte” ( Psalmul 12 ).

 “ Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin “ ( Psalmul 15).

 

 

 

 

Unul din punctele de vedere  impartasit de acesti sfinti este ca totul  se vede la Dumnezeu,totul este proniator si nimic intamplator. Asemenea lui David care a fost prigonit de regale Saul si chiar a vrut sa-l ucida in repetate randuri, nu a putut Saul sa-l urasca pe David cat l-a iubit David pe Saul ca rege al sau; tot asa nu au reusit nici tortionarii regimului comunist sa-i extermine pe sfintii mucenici si marturisitori, cat au reusit sfintii inchisorilor sa indeplineasca porunca din Evanghelie:” iubiti pe vrajmasii vostrii”.Regimul de la Aiud ,Gherla, Pitesti, Ramnicu Sarat, Tg. Ocna etc. a fost unul de exterminare si toate planurile diabolice din inchisorile noastre cu detinuti politici pana la urma au fost demascate. Oricat de loviti si de torturati au fost acestia, ei se rugau pe ascuns sa vada cele drepte ale Lui Dumnezeu, nu judecau fara sa nu cerceteze in amanuntime , se rugau sa nu cada intru moartea compromisului reeducarii si oricat de greu si de imposibil parea totul, vedeau voia Lui Dumnezeu in toate, fie ca traiau fie ca mureau, totul era sa nu te clatini in credinta ta dar pentru acest lucru a fost nevoie de o cernere cumplita. Iata ce spune Ioan Ianolide, un sfant marturisitor in “ Intoarcerea la Hristos”: “ Vorbim din plinul vietii in Hristos, din adancul celei mai cumplite prigoniri, din experienta daruirii pana la jertfa.Am cunoscut oameni care au realizat plinul uman, sfintenia, mucenicia-dar printr-o cernere crunta” de fapt titlul :” Intoarcerea la Hristos “vrea sa sugereze ca numai cu Hristos putem birui pana la marginile lumii, sfintii inchisorilor, au fost paziti in timpul cernerii precum David in lupta cu dusmanii lui Israel, primii se rugau neincetat, al doilea, David, rostea psalmi in mijlocul luptei.

 

  1. 4.      In Noul Testament in Faptele Sfintilor Apostoli  Cap.9 versetele 3-23 cunoscuta ca si “Chemarea lui Saul” din care sintetizam: in drumul spre Damasc Saul este invaluit de o lumina orbitoare si cade cu fata la pamant auzind un glas din cer : “ Saule, Saule de ce Ma prigonesti” ?,la care Saul intreaba : “ Cine esti Doamne” ? , “ Eu sunt Iisus, pe Care

tu Il prigonesti” si s-a ridicat Saul de la pamant si desi avea ochii deschisi , nu vedea nimic ca  in final Saul din prigonitor devine apostolul neamurilor.

In atotcunoasterea Lui Dumnezeu Saul de la inceput a fost un vas ales al  Lui Dumnezeu dar l-a asteptat sa-i vorbesca la momentul potrivit si sa-i arate slava Sa .Odata cu schimbarea atitudinii fata de Hristos Saul avea sa se numeasca Pavel si sfintii din inchisorile comuniste s-au sfintit pe calea Damascului care este Scara virtutilor si a Golgotei neamului romanesc, ei nu mai aveau nume, erau doar numere. Ana Pauker intrebata fiind de Occident: “ Aveti detinuti politici pe care nu-i tratati corespunzator” ea le raspunde : “ Noi nu avem detinuti politici, noi avem detinuti pe care ii pazim de furia poporului. Ei intre ei se tortureaza ca sa compromita imaginea partidului nostru comunist”. Cu alte cuvinte acesti sfinti ai inchisorilor trebuiau sa apara ca dusmani ai poporului si le trebuiau un tap ispasitor, “un Saul de-al lor”( Turcanu si grupul lui)  care sa-i prigoneasca, adica sa-i faca sa se lepede de Hristos si sa-si denunte aproapele sau. Asa a fost gandita si reeducarea; raul sa fie facut cu mana unora cu scopul de a se arunca vina asupra altora si sa fie calcat in picioare chipul Lui Hristos.Semnul ca unii dintre detinuti se transformasera in” Saul” era dat de glasul constiintei fiecaruia, care era de fapt glasul Lui Hristos :

 

 

– “Crestine , crestine de ce-ti prigonesti fratele tau de suferinta , ca IL prigonesti pe Dumnezeul tau”?  

 

Asa cum nici Saul, cu toate ca s-a ridicat de la pamant nu a vazut imediat chiar daca i s-au deschis ochii pana nu a venit Anania, un om al lui Dumnezeu, care si-a pus mainile asupra lui,atunci solzi grosi au cazut din ochii lui Saul spune textul biblic si acesta a vazut: Saul a vazut lumina lui Hristos, acum putea sa-L vada pe Hristos fara sa-l orbeasca, Toate temnitele comuniste erau pline de “ Sauli” si de “Paveli”, unii au cazut, dar ce este de remarcat este ca intotdeauna au existat cate un “ Anania “ care le “ punea mainile pe ochi la ceilalti si le cadeau “solzii rosii”rezistand astfel furiei satanice a sistemului, fara a invinui pe cineva. Acesti sfinti ai inchisorilor comuniste au fost vase alese de Dumnezeu, au iubit neconditionat pe aproapele sau. Asa au fost Sfantul Valeriu Gafencu, Sfantul Marturisitor Ilie Lacatusu, Sfantul Preacuvios Parinte Iustin Parvu, Sfantul Marturisitor Parinte Arsenie Papacioc. Marturisitorii Virgil Maxim, Ioan Ianolide si multi,multi altii.

  1. 5.      In Noul Testament Evanghelia dupa Luca Cap.15, versetele 11-32 aflam pilda fiului risipitor pe care cred ca o stim o mare parte dintre noi.

Interesant este ca fii risipitori sunt multi, intoarcerea fiului risipitor este insa una singura si plina de invataminte.Cu siguranta Dumnezeu –Tatal stia ce avea sa i se intample  fiului risipitor dar I-a respectat alegerea si dreptul ce i se cuvenea.De ce , cum de si-a venit in sine fiul risipitor? Pentru ca si-a gasit timp sa-si arunce privirea asupra propriei sale constiinte .Asa au facut si sfintii mucenici. Un alt lucru demn de semnalat este acela ca prin smerenie si cainta fiul risipitor a imprumutat am putea spune din vederea plina de iubire a lui Dumnezeu-Tatal , adevatata mostenire ce o obtine fiul risipitor de la Dumnezeu-Tatal este invesnicirea vederii ; pe cand pe fiul cel mare, privire il tradeaza ca nu a cunoscut umilinta ,cainta, smerenia, dorul dupa casa Tatalui, dorul dupa sfintenie.Tot asa sfintii inchisorilor trebuiau sa fie risipiti in cele mai monstruoase si diabolice pacate, pana ce aveau sa fie una cu animalele, sau chiar mai rau decat acestea dar totusi si-au gasit timp pe ascuns sa-si vina in fire,castigand mantuirea sufletului “pe furis” imprumutand parca din bunatatea, sfintenia, dragostea si vederea Lui Dumnezeu- Tatal din parabola, caindu-se si rugandu-se cu lacrimi de sange la chipul Mantuitorului rastignit pe cruce care ii incuraja spunandu-le: “ Indrazniti Eu am biruit lumea”.

  1. 6.      Tot in Noul Testament Evanghelia dupa Ioan Cap. 9 versetele 1-40, pericopa care mai este   cunoscuta si ca ‘ Vindecara orbului din nastere”din care sintetizam:

Un orb din nastere Il intalneste pe Iisus si-I cere ceea ce I-am fi cerut oricare dintre noi: Sa vada !, orbul este dus la mai marii sinagogii si intr-un fel le tine lectii fariseilor de cum acuma vede si inainte nu vedea ,culminand cu acea remarca : “ Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui”?,orbul este batjocorit si scos afara din sinagoga,apoi face marturisirea de credinta in fata Lui Hristos si iata cum se termina aceasta pericopa evanghelica: “Si au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?

 

O lume incape in privirea unui om dupa cum in inima impietrita a unui om nu incape nici cea mai evidenta realitate decat orbirea insasi, acesti sfinti mucenici trebuiau sa ramana orbi ca si cum nici n-ar fi existat dar s-au potrivit masurile vremii cu lucrarile Lui Dumnezeu, asa de minunat a lucrat Dumnezeu cu ei incat s-a vazut cine sunt ucenicii Lui Hristos si cine sunt orbii vremurilor noastre. Tagaduirea minunii facuta de Hristos se aseamana cu tagaduirea recunoasterii sfinteniei acestor mucenici si a faptului ca Hristos a lucrat in ei, Hristos le-a uns ochii cu tina din pamantul Golgotei patimirii si ingroparii Sale si  le-a dat acestor sfinti sa vada  in duh si-n adevar. Marturisirea lui Hristos a fost proba de rezistenta, motivul de prigoana de orbire a unora si de invesnicire a altora. Intr-un fel mai marii sinagogii adeveresc ce spune psalmistul: “Se cunoaste Domnul cand face judecata! intru faptele mainilor lui s-a prins pacatosul “( Psalmul 9 ), adica desi vedeau evidenta minunii, se impiedecau in litera legii iar unii farisei sfarsesc prin a spune de fapt o mare problema a zilelor noastre; frica de marturisire sau marturisirea in parte.. “Oare si noi suntem orbi”?

Tocmai in aceasta consta si paradoxul canonizarii acestor sfinti ai inchisorilor ca desi stim bine ca Hristos a lucrat prin ei, tagaduirea  muceniciei si sfinteniei lor, ne duce intr-o situatie fara de iesire: ori nu mai stim unde este Hristos asemenea orbului care le spune fariseilor: “Tocmai in aceasta sta minunea, ca voi nu stiti de unde este, si El mi-a deschis ochii”,ori sfarsim prin a spune ca fariseii:”Oare si noi suntem orbi” ?- adica ne facem ca nu vedem, ne opunem evidentei lucrarii Duhului Sfant. In cele din urma orbul din pericopa evanghelica a fost urat de mai marii sinagogii, adeverindu-se cuvintele Mantuitorului:”Din pricina numelui Meu veti fi urati, si in lume necazuri veti avea” la fel si cu sfintii inchisorilor comuniste din pricina dragostei aratate Lui Hristos au fost prigoniti. Sa luam aminte.

Tot aici la Evanghelia “ Orbului din nastere”mentionam poezia marturisitorului Radu Gyr “ Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”, ridica-ti privirea Gheorghe, ridica-ti privirea Ioane am putea spune dar cu intelepciune, fara rautate, fara instigare ci cu responsabilitate fata de greutatea si zaduful zilelor noastre, dealtfel o poezie actuala pentru care Radu Gyr a fost condamnat pe viata iar cat priveste frumusetea poeziei lui Radu Gyr se potriveste psalmul: “Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit” ( Psalmul 44).

7.   In Noul Testament Evanghelia dupa Luca Cap. 19  versetele 1-8, citim pericopa evanghelica care mai este cunoscuta  ca  “a lui Zaheu vamesul”din care sintetizam:

Un vames pe nume Zaheu cauta sa-l vada pe Iisus dar fiind mic de statura s-a suit intr-un dud si L-a asteptat pe Domnul Iisus Hristos, caci pe acolo avea sa treaca. Mantuitorul l-a privit si i-a spus sa coboare ca va cina in casa lui. Zaheu face o marturisire prin care isi asigura mantuirea si devine unul dintre apostoli.

In decursul istoriei noastre si noi am avut ”Zaheii nostrii” care s-au urcat in “ dudul tarii”dar care nu au privit spre Dumnezeu ci spre intunericul de dinafara; asa a venit fiara rosie la putere “in tara marului de aur”. De ce s-a oprit Iisus si a privit spre Zaheu?    Deoarece a vazut disponibilitatea lui Zaheu pentru Evanghelie, dorinta lui de a-L cauta si de a se intalni cu Hristos; bogatia inca nu se lipise de inima acestuia.Tot asa sfintii inchisorilor care au fost bogatia si floarea intelectuala a tarii s-au urcat

 

 

de bunavoie in dudul Golgotei neamului nostru, adica pe crucea patimirii, pentru ca ardea inima in ei de a se intalni cu Hristos ca Luca si Cleopa  in calatoria spre Emaus.Acest sfinti au raspuns chemarii lui Dumnezeu asemenea lui Zaheu la apostolat , stiau dinainte ca-L vor intalni pe Hristos in drumul vietii lor  numai ca Iisus a randuit ca locul acela sa fie in celula chemandu-i pe acesti sfinti sa coboare din ‘dudul lumii” ca si griji in casa sufletului lor “ caci astazi in casa ta trebuie sa raman “ spune  textul biblic.Marturisirea acestor sfinti de a accepta in toate voia Lui Dumnezeu si de a intoarce impatrit iubirea daca au napastuit pe cineva  cu ceva  fac din acesti mucenici si marturisitori apostoli ai neamului romanesc. De fapt Zaheu se spovedea Lui Iisus si recunoasterea a fost pe masura el fiind un om bun la suflet a primit impatrit bunatate de la Hristos la fel putem spune si despre sfintii mucenici si marturisitori erau “painea Lui Dumnezeu” cum ar spune romanul iar Dumnezeu este “ Painea vietii”.Nu dupa murmurul multimii a privit Dumnezeu la acesti sfinti mucenici ci dupa sinceritatea cautarii lor, a luptei acestora cu pacatele din  sufletele lor si la puterea lor de jertfa si de iubire.

8.  In Noul Testament Evanghelia dupa Ioan Cap.20  versetele 24-29 intalnim pericopa evanghelica care mai este cunoscuta “ a lui Toma “ citita la “ Duminica Tomii”.din care la fel sintetizam:

“ Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor,si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” spune Toma la opt zile dupa Invierea Domnului Nostru Iisus Hristos.

Cu alte cuvinte apostolul Toma vrea sa vada si sa se convinga de urmele patimirii  Lui Iisus pe cruce. Concluzia la care ajunge Toma are o dubla semnificatie; pe de o parte se convinge  de existenta semnelor respective cu mana sa, dar pe de alta parte Domnul Iisus Hristos ii vindeca semnul de necredinta, de indoiala din sufletul lui,o pornire sufleteasca foarte subtire spun Sfintii parinti.In final Toma Ii spune Mantuitorului: “Domnul meu si Dumnezeul meu”.ca expresie a convingerii sale depline asupra faptului in cauza.

Credem ca nu este cazul sa dovedim semnele patimirii sfintilor din inchisori, cine se indoieste de acest lucru are o insensibilitate sufleteasca sau chiar mai mult.

Alt aspect este demn de remarcat:procesul de reeducare gandit diabolic avea ca o forma de dovada pentru organele securitatii din acea vreme ca scopul reeducarii a fost atins adica ca ai devenit un”om nou” nu numai prin semnarea unei simple declaratii prin care te deziceai  de Dumnezeu si erai liber,ci trebuia sa le dovedesti noua ta convingere pe colegii tai de suferinta,practic se dezlantuia Iadul neincrederii intre detinuti. De fapt trebuia sa “joci rolul lui Toma “in sensul ca trebuia sa devii credibil cu noua ta constiinta proband convingerea pe un coleg de celula de cele mai multe ori chiar cel mai bun prieten.Cu alte cuvinte unul sporea  in necredinta lui Toma si celalalt se rastignea mereu asemenea Mantuitorului pe cruce, de nu mai era loc pe trupul sau de recunoastere a semnelor patimirii acestuia, si asta deoarece pe anchetatori nu-i interesa pe atat de mult declaratia data ci mai degraba ii interesa daca ceea ce-ai declarat este cu adevarat o convingere din interiorul sufletului tau –ce credeai tu in strafundul sufletului tau ii interesa cel mai mult, si acolo sa nu fie deloc : “ Domnul meu si

 

 

Dumnezeul meu.” Situatia degenera in tortura si anchete repetate, disperare, sinucideri, tradari,compromisuri ca abandon al luptei pentru mantuire.

9.  In Noul Testament Evanghelia dupa Marcu Cap.14 versetele 32-50 textul biblic mai este cunoscut ca “  Rugaciunea din gradina Ghetsimani”din care la fel sintetizam:

          Inainte de patima Sa Domnul Iisus Hristos se roaga de trei ori Lui Dumnezeu Tatal cu lacrimi de sange si spune Evanghelia “departeaza paharul acesta de la Mine .Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu”, timp in care apostolii Petru , Iacov si Ioan adorm de fiecare data.La sosirea vanzatorului Iuda cu ai sai, Domnul Hristos ii scoala pe apostoli ca sa le iasa in intampinarea lui Iuda, Mantuitorul raspunzand la chemarea numelui Sau. De ce Iuda Il saruta pe Mantuitorul numai pe un obraz? Pe de o parte acesta era semnul ca sa-L recunoasca soldatii pe Iisus, pe de alta parte sarutarea numai pe un obraz este expresia fatarniciei, a iubirii cu interes spun unii comentatori.Iuda L-a sarutat pe Mantuitorul numai pe un obraz deoarece nu l-a putut privi in ochi pe Domnul Nostru Iisus Hristos, era preocupat de patima sa, iubirea de arginti. Daca l-ar fi privit pe Mantuitorul in ochi spun Sfintii parinti.Iuda s-ar fiputut pocai asa cum s-a cait Petru pentru lepadarile sale, si astfel Iuda nu si-ar mai fi pus capat zilelor chiar daca Mantuitorul avea sa mearga pe acelasi drum in Patima Sa.

Starea sufletului la acesti sfinti mucenici si marturisitori in rugaciunile lor, deseori s-a asemanat cu starea Mantuitorului din noaptea din gradina Ghetsimani.Carateristica comuna la acesti sfinti a fost intensitatea rugaciunii si a pocaintei; Sfantul Valeriu Gafencu si alti marturisitori au atins  starea de nepatimirea sufleteasca si de iubire neconditionata prin preocuparea sufletului lor, in ceas de noapte si nu numai pentru rugaciunea inimii .

O alta imagine ce se desprinde  este frica si teama de fortele intunericului acelui regim de exterminare prin tortura, foamete, frig, munca pana la epuizarea fizica, lipsa odihnei si dezinformarea     Dar pasajul evanghelic mentionat mai sus ne mai reda si un alt aspect:In neamul nostru din  12 in 12 tot a aparut cate un Iuda, sfintii inchisorilor de fiecare data le-au iesit in intampinarea acestora demni si cuviinciosi poate, poate acestia se pocaiesc. Deasemenea s-au procupat si de starea celor care “dorm”, asemenea lui Petru,Iacov si Ioan care un ceas nu au putut priveghea; macar un ceas de-am fi uniti am face din tara asta o gradina, l-am face pe” Iuda “din jurul nostru sa ne sarute pe ambii obraji, cu adevarat am constientiza patimile Lui Hristos de pe cruce traindu-le  alaturi cu El.

Mai este un aspect scripturistic extraordinar: Domnul Nostru Iisus Hristos in rugaciunea Sa cu lacrimi de sange din gradina Ghetsimani s-a pregatit pentru patima si rastignirea Sa, nu si-a aruncat o data privirea la crucea ,piroanele sau sulita din coasta Sa pe care stia ca vor urma, ca om se temea ca Dumnezeu privea spre Tatal si cu fata plina de sudoarea rugaciunii a privit spre paharul suferintei dat de Dumezeu Tatal spre a-l bea, pahar ce preinchipuie aratarea dragostei Lui Dumnezeu Fiul fata de Dumnezeu Tatal pentru rascumpararea lui Adam si a intreg neamului omenesc. Tot asa si sfintii mucenici  si marturisitori din temnitele comuniste au baut paharul suferintei randuit  de Dumnezeu neamului romanesc pentru stergerea pacatelor si Invierea sa, pentru a ne salva din latura si umbra mortii; s-au temut ca oameni iar ca fii ai Lui Dumnezeu s-au indumnezeit pentru ca nu au cazut din Har.

 

 

Asta au facut sfintii inchisorilor comuniste s-au multumit cu putin,au facut din noapte zi, au invatat sa taca si mai mult sa se roage si-au sfintit viata de aici de pe pamant deoarece si-au facut voia lor totuna cu voia lui Dumnezeu.

       Aceste raportari la textele scripturistice pentru sfintii mucenici si marturisitori din temnitele comuniste conduc spre sfintenia acestora si nu spre o cersire a canonizarii lor, asta deoarece pe viitor exista pericolul prezentarii denaturate, deformate a fertfei lor miza fiind paradoxal- calaul sa devina erou dar Dumnezeu are grija de sfintii Sai din veac in veac.Sa luam aminte!

10.  Cateva referiri asupra privirii unor sfinti mucenici si marturisitori :

Sfantul Valeriu Gafencu– Se spune ca daca te uitai in privirea lui se raspandea un duh de pace , de liniste, era Pacea Lui Hristos dupa Invierea Sa.

          Parintele Arsenie Boca- Privirea sa te magnetiza, trecea prin tine, iti citea sufletul. Aici discutam de marturisitorul Parintele Arsenie Boca, care a fost anchetat de securitate si in detentie la Canal de marturisirea credintei in randul poporului, adesea el spunea: “Mai intai inlaturati bolsevismul din sufletele voastre”. Sunt voci care pun la indoiala sfintenia Parintelui Arsenie Boca din mai multe cauze dar credem ca un parinte de statura Parintelui Arsenie Boca nu poate fi judecat decat de Dumnezeu sau de un om de aceeasi statura duhovniceasca ca si el; interesant ar fi  de prezentat de catre aceste voci cum la  un parinte despre care spunem ca ar fi fost in inselare Harul Duhului Sfant a lucrat prin minunile savarsite de acesta atat in viata sa cat si dupa trecerea la cele vesnice ?  Dovada stau marturiile.

Parintele Sofian Boghiu– Si vocea si privirea lui exprima rugaciunea inimii.

Parintele Arsenie Papacioc– Privirea sa parca este atintita spre “ Pendulul lui Foucault”simti cum    pamantul se invarte , iti trezeste mintea.

        Sfantul Preacuvios Parintele Iustin Parvu– Parca duce in privirea sa toata durerea acestui neam  era destul sa-l vezi si te regaseai, avea darul citirii gandurilor si a inainte vederi;  

       Marturisitorul Mircea Vulcanescu– Noblete sufleteasca si inalta tinuta morala, privea la esenta lucrurilor;

        Marturisitorul Virgil Maxim- Privire implinita a unei generatii catre orizontul unei cauze.

11. Invocarea ajutorului Maicii Domnului in rugaciunile ridicate de sfintii mucenici si marturisitori din temnitele comuniste

            Sfantul Dimitrie al Rostovului spune ca Maica Domnului este fiica pentru Dumnezeu Tatal, mama pentru Dumnezeu Fiul si fecioara pentru Dumnezeu Sfantul Duh. Pentru sfintii inchisorilor comuniste Maica Domnului a fost totul , mijlocitoare, scut, acoperamant, scapare din situatii limita.In icoana sfintilor de la Aiud Maica Domnului este reprezentata cu mainile intinse catre Fiul Sau rugandu-L parca pentru mucenici si marturisitori, in timp ce acestia stau uniti sub acoperamantul Maici Domnului

 

 

ca niste copii. Icoana pictata de sfantul Parinte Arsenie Boca “ Maica Domnului cu pruncul Iisus in zeghe” aflata la biserica ‘Sfantul Elefterie “ din Bucuresti pruncul Iisus in zeghe intinde mainile catre noi oferindu-ne gingasia si curatenia copiilor ca semn al sfinteniei acestor sfinti mucenici si marturisitori.

La Ierusalim exista o icoana a Maicii Domnului cu pruncul Iisus unicat in lume: Maica Domnului ca o mama intinde mainile catre pruncul Iisus iar Acesta este reprezentat ca un copilas de cativa ani in picioare cu mainile intinse catre mama Lui, Maica Domnului. Tot asa si jertfa sfintilor din inchisorile comuniste este unicat in lume,Maica Domnului le-a fost ca o mama, i-a luat sub grija Sa. Exista la Sfantul Mormant din Ierusalim, la muzeu o icoana cu Maica Domnului care clipeste pe masura credintei tale tot asa si o icoana  a Domnului Nostru Iisus Hristos de la Biserica din Bethleem pictata pe un pilon in care Mantuitorul clipeste.

Sunt marturii ca la Sfantul Marturisitor Ilie Lacatusu i s-au vazut ochii deschizandu-se, aparand in vis la unele persoane. Tot asa sunt marturii ca la inmormantarea Sfantului Preacuvios Parinte Iustin Parvu i s-au intredeschis ochii acestuia si ar fi izvorat mir dintr-un ochi al acestuia, ca sa nu mai vorbim de minunile si aratarile in vis a Sfantului Parinte Arsenie Boca mucenic dealtfel. Iata ce sfinti mucenici si marturisitori avem.

12.  Incheierea

Sa nadajduim ca jertfa sfintilor mucenici si marturisitori din temnitele comuniste nu va ramane fara raspuns in fata Lui Dumnezeu ci cu puterea cinstitei Cruci, cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor Sai, sa stam bine in credinta noastra stramoseasca, sa stam cu frica fata de Dumnezeu si fata de marturisirea Lui si sa luam aminte la jertfa Domnului Nostru Iisus Hristos, la soarta tarii si a neamului nostru  astfel lucrand la a noastra mantuire sa fim vrednici de a vedea  si noi Crucea Lui Hristos ca sa putem marturisi la vremea randuita:

 

 

“ Slava Lui Dumnezeu pentru toate”

 

AMIN.

 

 

Material alcatuit si prezentat de Prof. VICTOR  BIBIRE