 CD580 aprobate denitsoc@gmail.com 75.57.36.95 |
Daca Dacia ar fi fost inundata cu romani din urbea Romei, Ovidiu ar fi avut cu cine sa mai converseze, caci Moesia era deja parte a imperiului la vremea exilului, ori el se plange ca nu se putea intelege cu Moesii treco-daci. Limba latina/romana nu era impusa in imperiu, administratia avea traducatori, sunt documente in acest sens. Limba romana era romanizata(sic) inaite de cucerirea romana, este o limba indo-europeana si inca nu se studiaza bine acest aspect si se merge pe propaganda latinitatii lansate de greco-catolici la indicatiile pretioase ale papalitatii. |
*
Nota redacției – Implicarea papalității în povestea asta este complet eronată. Invocarea latinității noastre a avut rolul de a ne delimita de Rusia și de pan-ortodoxia promovată de aceasta! Bietul Grigore Ureche și alți cronicari care au afirmat simplu sau cu argumente serioase numai sub ascultarea Papei nu au fost! Romanitatea românească este susținută de la început și mereu, de către toți cărturarii neamului!
Sciția Minor era sub autoritatea unui rege odrys (*Udrusai) care făcea o treabă atât de proastă în apărarea provinciei în fața Geților din interior și din exterior care luau cu asalt constant malurile Dunării încât Romanii sunt nevoiți să intervină direct atunci când Geții reușesc să cucerească Troemis (anul 15) pentru un tărâmb foarte scurt. Un anume general Vestalis și unul Flaccus resping pe Geți.
Asta consemnează Ovidius Năsosul în cei nouă ani de exil (8 – 17 d.Hr.) până la moartea sa. Sciția Minor este integrată în provincia Moessia în anul 46 d.Hr., la 31 de ani după înființarea acesteia de către Tiberius (15 d.Hr.). Cuceririle romane se făceau pe etape și de multe ori se foloseau de regi vasali și state clientelare ca să controleze localnicii până când reușeau să introducă oamenii lor în toate cetățile mai puternice și colonii de romanofoni și traci asimilați în jur. În Tomis/Tomoi Ovidius notează în Tristele că mai mult de jumătate din toate casele erau ocupate de barbari, geți și probabil ceva sarmați. „Rău te îngrădești cu zidul, dar chiar și înăuntru / Duci frica unor barbari amestecați cu greci / Doar barbarii de-a valma cu noi își duc viața / mai mult de jumătate din case le au ei.”
Poetul nu ieșea de capul lui din cetate ca să învețe limba localnicilor și să le reciteze poeme în limba lor, ci o făcea în cetate și probabil cu puțină frică nedisimulată, de care probabil se amuzau Geții mai mult decât de graiul lui roman. Apoi taberele nu erau clar definite de-a lungul etniilor. Unii Geți luptau de o parte a taberei, alții de cealaltă.
Îmi vine-n minte un episod după cucerirea regatului lui Dapyx și măcelul care s-a întâmplat atunci, cum Crassus eliberează pe fratele regelui din captivitate. Nu se spune acest lucru, dar se gândea la pacificarea restului tribului fiindcă geto-dacii se ghidau după principiul agnatic de acces la domnie. (https://en.wikipedia.org/wiki/Agnatic_seniority)
Adică fratele de rege era cel mai important, nu urmașii direcți ai regelui defunct. Ce s-a reușit cu acest demers nu se știe, nici nu numele acestui frate nu s-a păstrat. (https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/povestea-regelui-get-dapyx-luptele-cu-romanii-campania-lui-crassus-taina-pesterii-keiris-si-asediul-genuclei-ii-galerie-foto-657200.html)
Dar să revin la Năsosul sau cum îl consemnează Cristian Cealara în Poveștile Mării Negre, Nasîn Vida, după un învățat turc care ar fi citit o piatră cu inscripție, probabil de la căpătuiul acestuia și după unele legende locale din anadalchioi (Constanța) și Mamaia-sat. Mi-aș fi imaginat un străromânesc *Vizu Năsune (vezi it.Nasone) sau *Bizu. (https://dexonline.ro/definitie/Bizu)
Legendele dobrogene consemnează mai multe personaje importante, inclusiv pe a Ap.Îndreian (Andrei) cu peștera și izvorul său sau niște autorități locale cu nume tracic, Cutuzone/Cutusone și Dura, probabil din cuprinsul Dobrogei sau imediat din Bărăgan, unde face o minune. Menționarea lor cred că ține de perioada când Andrei își desfășoară activitatea misionară printre traci și sciți, după anul 50.
Dapyx nu cred că este atestat în legende. Interiorul provinciei a fost mereu trecut de armate invadatoare care au cucerit și așezat comunitățile lor, începând de la Sciți și Sarmați până la Huni, Goți, Alani și Turci. Poate românii locali ar fi păstrat legendele, dar au dispărut odată cu ei după cucerirea otomană și colonizarea Dobrogei cu turci, tătari și turcomani (Pecenegi, Cumani, Uzi).
(https://books.google.ro/books?id=NplPAAAAcAAJ&pg=PT4&lpg=PT4&dq=%CE%94%CE%B1%CF%80%CF%85%CE%BE&source=bl&ots=IZ799F7Egp&sig=ACfU3U32cz0AVrGxyuT7x4gLbwgfgbh_cQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiG04ShrZ34AhUzSvEDHUUGBoIQ6AF6BAgFEAM#v=onepage&q=%CE%94%CE%B1%CF%80%CF%85%CE%BE&f=false)
(https://revistapontica.files.wordpress.com/2009/06/pontica-40-pag-137-225.pdf)
Mă gândeam în trecut dacă putem lega Keiris de cier (răboj), dar probabil că este mult mai simplu de reconstruit *kewir- (cf. frig.daos ”lup” din *dawos ”sugrumător”) după sanscr. kévaṭa/kḗvaṭa ”peșteră”, gr. kaiádās/kaiátās (IE *kaiw- ”pit, hole”)
https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+820&root=config
https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CE%B1%CE%B9%E1%BD%B1%CE%B4%CE%B1%CF%82
Legat de Dapyx probabil ar fi demn de menționat verbul albanez ”dap” și o zicală amuzantă care are o variantă românească ușor diferită, dar exprimă sentimentul meu când aud ”argumentele” protocroniștilor:
goja llap e dora dap ”gura trăncăne și mâna lovește”
dap, v. hit, slap
Posibil să fie coradical cu două rădăcini IE reconstruite, una dintre ele dând și alb.dorbëri (”herd of cows”; var.dorbëria, *dēp-ro-?) coradical de asemenea cu Arm.tuar/duar ”cattle” (PIE *dīpəro-) și P.Germ. *tībrą ”offering, sacrifice”.
https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+379&root=config
https://en.wiktionary.org/wiki/daps#Latin
https://en.wiktionary.org/wiki/dorb%C3%ABri
A doua ipoteză personală se leagă de zoonime antice: Βέβρυξ, fem. Βέβρυσσα (=breb), βαίβυξ *βαίβυσσα (=babiță/pelican; alb. babzi f. greed glutonny; avarice. -tur, adj. greedy, avariciouse).
https://lsj.gr/wiki/%CE%92%CE%AD%CE%B2%CF%81%CF%85%CE%BE
δαπυξ (viezure) – *δαπυσσα?
Deci Dapyx ar putea fi un nume de animal getic. Aș fi optat pentru bursuc/viezure doar pentru rad.*adep- ‘(animal) fat’. Citiți acest link: https://www.academia.edu/6877984/The_Albanian_Name_for_Badger
Ori că este animalul gras, a cărui grăsime avea câteva întrebuințări în medicina empirică românească (vz dâplă, dâplit, lat.adeps ”grăsime de animal”, Arm.atok‘ adj. ‘full, fat, abundant, fertile’, Roshani aδawog ‘piece of lard’ < Iran. *adap-ačī-), ori că era un ”hoț” de cereale, probabil că nu vom desluși prea curând acest nume scurt. Vz. Oset.davyn (davîn) ”a fura” (*dāb-) din link-ul de mai sus (*dhebh-, dhebh-eu- ”to harm; to damage, shorten, deceive”)
Nu-i clar nici dacă Dapyx avea sau nu o vocală lungă *ā, dar aberez deja. Ce vreau să spun cu toată poliloghia asta sau ce concluzie se trage privind conviețuirea de câteva secole între traco-daci și romani. Poetului Ovidius i-au trebuit doar câțiva ani ca să învețe limba localnicilor din jur, majoritari în Tomis, și compune versuri în dialectul local și metrica antică greco-latină, iar voi credeți că tracii angajați în armată câte douăzeci de ani sau mai mult și după imersiunea asta în universul romanic nu se întorceau acasă ca niște vorbitori nativi? Chiar și mai puțin de atât e suficient pentru a-ți însuși o limbă nouă. Pentru femeile și copii geto-dacilor ar fi fost și mai ușor să învețe latina.
Sunt unguri în enclava aia din HarCov care din 1989 până azi n-au catadicsit a mai învăța limba română, dar asta e alegerea lor. Poate au impresia că vor rămâne acolo izolați pentru totdeauna. Existau asemenea enclave în vestul Europei, legale și tribale, care au întârziat romanizarea, dar până la urmă s-a produs oricum. În Dacia n-a existat așa ceva.
Faptul ca Ovidiu nu avea cu cine sa converseze, era de fapt semn ca el si getii de la Tomis vorbeau limbi neinteligibile intre ele. Dupa cum relateaza poetul, chiar si atunci cand intreba despre lucruri elementare (de vreun loc, lucru folosit in viata de zi cu zi samd). Mai mult, la un moment dat spune ca ar fi ajuns sa invete limba „barbarilor” si ca ar fi scris chiar niste poeme in aceasta limba. Nerelatand in nici un fel insa vreo revelatie subita, ca acele versuri le-a scris tot intr-un soi de latina, fara a sesiza asemenari de care cumva nu si-a dat seama pina atunci.
Cu siguranță Ovidiu și geții vorbeau limbi diferite deci neinteligibile. Limbile chiar dacă sînt din aceeași grupă nu sînt inteligibile între ele. Eu am văzut englezi care nu pricep nimic din germană și nemți care nu pricep nimic din engleză.
Putem face urm exercițiu: intrăm pe YouTube și căutăm dialecte italiene. Ascultăm ce spuin italienii în dialect. Eu nu am priceput nimic, deși știu ceva italiană, adică la nivel de conversație. Românii care pricep ceva italiană, spaniolă, franceză, pot asta pt că au auzit de multe ori limbile respective. Dacă încearcă să priceapă un român care nu a mai auzit aceste limbi, el nu va înțelege nimic.