ION COJA
De ce musulmanii sunt așa cum sunt?
Cu mulți ani în urmă am dat la TV peste un film despre revoluția din Mexic! Am prins numai jumătatea a doua. Nu știu titlul filmului… Era vorba în ce am văzut eu de un nou venit printre revoluționari, bănuit că este un trădător sau spion infiltrat printre revoluționari. Existau în acest sens mai multe dovezi, drept care revoluționarii din film se decid să-l ucidă pe intrus, pe ticălos!
Șeful lor are însă o idee ciudată: să-l supună pe suspect unei probe, probă total neașteptată! Drept care se pun cu toții la băut, inclusiv trădătorul, la sfârșit urmând să i se decidă soarta. După ce beau flăcăii zdravăn toată noaptea, șeful conchide: omul ăsta știe să bea! A băut cot la cot cu noi, nu s-a ferit de băutură… Asta înseamnă că nu poate să fie un ticălos, un spion sau un trădător!…
Replica m-a lăsat visător. Nicicum nu era replică de film mexican!… La sfârșit s-a dat genericul filmului și misterul s-a dezlegat: era o coproducție sovieto-mexicană, cu Serghei Bondarciuk regizor și scenarist!… Așadar, o replică rusească, tipică!… Tipică și pentru alte popoare care țin la mare cinste virtutea golirii de pahare! De butelci și de butoaie!
Această virtute nu o au toate popoarele! Iar popoarele islamice nici nu au voie, prin religie, prin Coran, să se atingă de vin și derivatele sale, mai alcoholice!
Cred că aici e „buba” islamismului! Punctul său nevralgic, care duce la denaturarea comportamentului! Un om care toată viața sa nu a băut niciodată, care nu a simțit plăcerea sau nevoia de a bea, nu este un om întreg, după umila mea părere! Îi lipsește o dimensiune metafizică pe care, e drept, mulți abstinenți reușesc s-o suplinească prin alte calități! Dar asta pentru că contextul este de normalitate. Normalitate de neimaginat fără degustarea de vin și alte licori, pe îndelete.
Nu insist asupra vinului, la ce este util și de bine făcător! Au făcut alții elogiul vinului, o întreagă literatură, de cea mai bună calitate, i-a fost închinată! N-am să repet eu acum ce au spus alții încă de pe vremea antichității greco-romane, adică încă din zorii istoriei!
Fac însă o legătură între cultura vinului și rasa albă, ariană. Ba chiar și cu creștinismul, la un nivel de generalizare foarte înalt, care îngăduie să constatăm și multe excepții, dar le trecem cu vederea în mod conștient. Și ne întoarcem la silogismul lui Bondarciuk, bazat pe o premiză căreia îi dăm toată crezarea, toată greutatea: Cine este băutor nu poate fi un ticălos! Lui Vasile îi place să bea! Deci Vasile este o persoană de încredere!
Și reciproca: Cine este băutor nu poate fi ticălos! Mehmet nu are voie să bea! Mehmet are toate șansele să o ia razna și să-l supere pe Allah!…
Cu alte cuvinte, aș zice că consumul de alcool, de vin, recomandat și de medici, atunci când lipsește cu dezăvârșire din dieta unui popor, a unei comunități, are consecințe inevitabile, deviind comportamentul uman, individual și colectiv! Alcoolul dezumanizeaă când lipsește cu desăvârșire în proporție de masă!…
Am încercat și eu să înțeleg comportamentul dezaxat al unor teroriști islamici. Cred că fiecare dintre noi s-a întrebat cum e posibil ca un număr atât de mare de rătăciți să se dedea la gesturile și faptele cu care musulmanii au oripilat întreaga planetă. Explicația nu poate fi una singură! Dar printre explicații, cred că trebuie reținută și aceasta: abstinența la vin, la alcool!
Băutura, când nu devine dependență maladivă, a stârnit momente de înălțare sufletească și de inspirație savantă la o mulțime de mari spirite ale culturii creștine (și nu numai! Vezi-l pe sublimul Li Tai Pe…). Plăcerea de a bea ține însă de moștenirea și tradiția ariană, a antichității greco-romane, mediteranee, europene! Nu mai vorbesc de traci și de dacii noștri!… Fabuloși! L-au inventat pe Dionysos, zeul cel mai uman din tot Pantheonul antic! Zeul chefului, al petrecerii până la uitarea de sine! Căci omul, ca să fie om, mai are nevoie și de asemenea recreații, când se dă la o parte din calea sa și se lasă purtat pe talazul dorurilor nemărturisite nimănui! În voia voii sale cea mai adâncă!… Eliberat de sub înlănțuirea logicii, a rațiunii stricte, asfixiante! Avem nevoie de supapa numită vin, petrecere, chef etc…
Plăcerea de a cinsti din pahare o leg și de un mod de viață sedentar, căci vița de vie nu poate fi cultivată de popoarele cu un mod de viața nomad. Iar statornicia într-un spațiu naște în om o sumedenie de virtuți străine nomadului!… Nomadul are mereu ceva de asuns și mai ales intențiile. Mimează onestitatea, căci modul său de viață l-a împins spre furt, spre jaf, chiar crimă. Până să se afle cine este făptașul, nomadul a ajuns departe și nu mai dă nimănui socoteală!… Iar vinul te predispune la sinceritate. In vino veritas… Și multora nu le convine să se afle adevărul despre ei înșiși! Și rămân cu păcatele nemărturisite, chinuindu-se și detestându-se fără să-și afle leacul la insomniile devastatoare…
Cele de mai sus nu pot fi luate în seamă decât ca o sugestie pentru o aprofundare de care nu mă simt în stare. Las altora subiectul spre a fi dezvoltat. Eu am numai această intuiție, sper și probabil corectă! Desigur, am și eu semnele mele că aș avea dreptate. Intră aici bunăoară însemnarea pe care o făcea un autor evreu, care și-a trăit primii ani de viață la Satu Mare, în perioada interbelică, când orașul găzduia trei comunități etnice distincte: evrei, maghiari, români. Când îl întrebai pe un tînâr evreu cu ce își ocupă timpul liber, acesta se lăuda cu cărțile luate de la biblioteca orașului, pe care le returna de cele mai multe ori necitite… Tineretul maghiar se ocupa cu vînătoarea… Un fel și acesta de a te simți puternic și pus pe fapte vitejești! Românul însă, dacă-l întrebai încotro așa grăbit, răspundea că prietenii săi au pus de-un chef și nu se face să piardă vreuna din fazele petrecerii!… (Vezi În viaţă sunt lucruri care nu se fac. Şi totuşi se fac…Peter Vardy în dialog cu Imre Toth, Humanitas, 2015.)
Cheful, adică băuta cu prietenii, prilej de glume și vorbe în dodii, când fiecare se simte și se dă cu un cap mai deștept, dar și prilej de a verifica dacă ții la băutură – o virtute sine qua non a bărbăției la români. Cheful modelează sufletul omului, îl eliberează de grijile care îi împovărează gândurile, le lasă să zburde naive și generoase, uitând de interese, de calculele meschine ale eficienței, ale reușitei, dându-ți măsura efemerității tale… Melancolia condiției de ființă trecătoare în eternitatea lumii…
Viața este scurtă! N-o putem lungi! Atunci, fraților, s-o facem lată!… Și-o facem lată de câte ori se poate!
Aceasta este soluția românească la interogațiile stârnite în om de conștiința morții implacabile. Acest răspuns, acest reazem sufletesc care este petrecerea cu vin, muzică și femei – când se nimeresc toate trei, nu te simți om pe pâmânt, ci în rai! Românul știe să coboare raiul pe pământ! Și harul acesta se pare că-l au și ceilalți creștini! Este un atribut al rasei? Al Europei? Al Europei de sud-est mai ales?… Al balcanicilor?…
Al constănțenilor cu siguranță!
Cheful la români! Iată un subiect pentru zece doctorate!… Cheful, acest concept românesc cum l-au catalogat mulți străini, consună cu conceptul celălalt cu care se laudă tot românul: omenia!… Să fii om de omenie și băiat de chef! Iată idealul traco-daco-geto-vlah! Într-un cuvînt, idealul românesc!
*
Ca ultim argument, recurgem și la clasici! Începem cu Eminescu!
Umbra lui Istrate Dabija – Voievod
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Mihai Eminescu
Cum trece-n lume toată slava
Ca şi un vis, ca spuma undei!
Sus, în cetate la Suceava,
Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate lună.
Din vechi icoane numai pete,
Sub mine-aud un glas ce sună,
Un glas adânc, zicând: „Mi-e sete.”.
Şi văd ieşind o umbră albă.
Moşneag bătrân, purtând coroană,
Pe pieptul lui o sfântă salbă
Pe umeri largi o scumpă blană,
Ea mâna-ntinde blând: – N-ai grijă,
Ce zic nu trece la izvod.
Eu sunt vestitul domn Dabijă,
Sunt moş Istrate-voievod.
– Măria-voastră va să-ndemne
Pe neamul nostru în trecut?
Ci el cu mâna face semne
Că nu-nţeleg ce el a vrut.
– Măria-voastră-nsetoşează
De sânge negru şi hain?
El capu-şi clatină, oftează:
– De vin, copilul meu, de vin.
Când eram vodă la Moldova
Hălăduiam pe la Cotnari.
Vierii toţi îmi ştiau slova
Ş-aveam şi grivne-n buzunar.
Pe vinul greu ca untdelemnul
Am dat mulţi galbeni venetici;
Aici lipseşte tot îndemnul.
În lume mult, nimic aici.
La voi în lumea ceealaltă,
Fiind cu milă şi dirept,
M-a pus cu sfinţii laolaltă
Şi-n rai mă duseră de-a drept.
Dar cum mai pune sfântul Petre
La rău canon pe-un biet creştin!
Când cer să beau, zice: Cumetre,
Noi n-avem cimpoieri şi vin
Şi totuşi domn fusesem darnic
Şi bun de inimă cu toţi.
De câte ori l-al meu păharnic
Umplut-am cupa numai zloţi!
Că ce sunt recile mademuri,
Ce aur, pietre şi sidef
Pe lângă vinul copt de vremuri
Pe lângă-un haz, pe lângă-un chef.
Împresurat-am eu şi Beciul
Cu oaste bună şi strânsuri;
Soroca, Vrancea şi Tigheciul
Trimis-au mii viteze guri
Să certe craii cu mânie
Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace
Să-mi duc Moldova-n bătălie
Cu mii de mii de poloboace.
Atunci când turcii, agarenii
Mureau în iureş cu halai,
Oştirea noastră, moldovenii
Se prăpădeau într-un gulai.
Şi zimbrul cel cu trei luceferi
Lucea voios pe orice cort.
Precum ne-am dus, venirăm teferi
Şi toţi cu chef şi nime mort.
Nici vin cu apă n-am să mestec,
Nici dau un ban pe toată fala.
De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu îmi fierbe oala.
Când calcă ţara hantatarii,
Eu bucuros la lupte merg,
Când între ei se bat magarii
În fundul pivniţei alerg.
Se certe ungurii şi leşii
Ce-mi pasă mie? La Cotnari
Eu chefuiam cu cimpoieşii,
Cu măscărici şi lăutari;
Şi sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca şi bea
Iar eu ziceam: să bem, prietini,
Să bem, pânʼ nu vom mai putea.
Dacă venea să rătăcească
Vrun învăţat arheolog,
Vorbind în limba păsărească,
Nu m-arătam ca să mă rog.
Dar ţie-ţi place doina, hora,
Îţi place-al viţei dulce rod,
Tu povesteşte tuturora
De moş Istrate-voievod.
Le spune sfatul meu s-asculte
S-urmeze vechiul obicei,
Să verse dintre cupe multe
Şi la pământ vo două-trei.
Căci are-n sân Moldova noastră
Viteze inimi de creştin;
Tineri, în veselia voastră,
Stropiţi-le duios cu vin!
Şi în Moldova mea cea dulce
Orânduit-am cu prisos:
Ca butea plină să o culce
Cea goală iar cu gura-n jos.
Şi astfel sta Moldova toată
Cu susu-n jos ce era treaz.
Odihna multu-i lăudată
La cel chefliu, la cel viteaz.
Când de mănuşa lungii sabii
Mă răzimam să nu mă clatin,
Cântau cu toţi pe Basarabii,
Pe domnii neamului Muşatin,
Pânʼ ce-ncheiau în gura mare
Cu Ştefan, Ştefan domnul sfânt
Ce nici din ceriuri seamăn n-are
Cum n-are samăn pe pământ!
Moldova cu stejari şi cetini
Ascunde inimi mari de domn,
Să bem cu toţi, să bem, prietini,
Să le vărsăm şi lor în somn.
Pânʼ la al zilei blând luceafăr
Să bem ca buni şi vechi tovarăşi;
Şi toţi cu chef, nici unul teafăr,
Şi cum sfârşim să-ncepem iarăşi.
Răpiţi paharele cu palma,
Iar pe pahar se strângă pumn
Şi să cântăm cu toţi de-a valma
Diac tomnatic şi alumn;
Cântăm adânc un De profundis.
Perrenis humus erit rex.
Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?
S-au dus pe veci! Bibamus Ex.
*
*
Să-i facem rând lângă bădița Mihai și răspopitului Nică a lui Ștefan a Petrei.
Iată un mic fragment din disputa Împăratului Roșu cu ceata de cheflii a lui Harap Alb:
– Îndată vi s-a aduce și demâncare și băutură, zise împăratul, numai de-ați putea dovedi cât vă voiu da eu; că, de nu-ți fi mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine, nu vă pară lucru de șagă!
- Să ne dați cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise Setilă, că din mâncare și băutură, lasʼ dacă ne-a întrece cineva; numai la treabă nu ne punem cu toți nebunii.”
Auzi la ei: „ numai la muncă nu ne punem cu toți nebunii!…
Ion Coja
Buriaș, 31 iulie 2016
Autoportret
de Omar Khayam
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă:curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi?Şi sunt ceea ce sunt!
Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese.
Cu-o mînă ţin Coranul şi cupa cu cealaltă.
Sunt cînd de partea legii, cînd muşc din fruct oprit.
Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtuţile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia.
Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.
Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”.
Absența alcoolului nu-i face pe musulmani ceea ce sunt azi, ci dogma lor. Adevăratul islam este cel practicat de așa zișii teroriști. Nimic din ce fac aceștia nu este străin de acțiunile și învățăturile lui Mohamed.
Cugetarea a III-a – Despre cei lacomi și înșelați
Muntele e mai mare decât furnicarul, puterea lui Dumnezeu e mai mare decât puterile war
oamenilor – oricine o poate recunoaşte cu seninătate. Dar când tălpile oamenilor şi copitele cailor ridică praful de pe caldarâm, mulţi orbesc, şi, din pricina groazei, socotesc puterea omenească mai presus de puterea lui Dumnezeu. Pierd din vedere muntele şi se poticnesc de furnicar, ba i se şi închină. Asta s’a întâmplat şi cu Sârbii, care după bătălia de la Kósovo s’au turcit. Înaintea lor au trădat Crucea mulţi Bulgari, Greci şi Ellini, intrând sub Semilună în oastea lui Murat, împotriva steagului Sârbesc cu cruce. Însă Lázăr, cel mai slăvit om cu acest nume din istoria lumii, nu s’a poticnit de furnicarul puterii turceşti şi nu a pierdut din vedere muntele puterii lui Dumnezeu, ci s’a hotărât să primească împreună cu poporul său toate loviturile oamenilor, ca să primească de la Dumnezeu toate răsplăţile. S’au poticnit mulţi domni Sârbi la Miazăzi şi la Apus. Ei au uitat mustrarea lui Hristos: „Luaţi seamă şi păziţi-vă de lăcomie,” lăcomindu-se la bogăţii, la plăceri şi la toate amăgirile lumii acesteia; şi-au rupt crucile de prin case, şi-au înfăşurat turbanul împrejurul capului, au trecut la Islam şi au început să se închine prin geamii. Şi-au prelungit astfel pentru scurtă vreme viaţa pământească, dar şi-au pierdut obrazul pentru totdeauna. Nu s’au ruşinat de sângele lui Lázăr vărsat la Kósovo, ci au pornit pe drumul turciţilor Bulgari, Greci şi Ellini. Turcii au reprezentat Răsăritul în Balcani câtă vreme au stăpânit Balcanii, iar turciţii reprezintă Răsăritul după plecarea Turcilor. Cu acest Răsărit lacom şi aspru, cu mahomedanismul, o erezie Iudeo-Creştină, Balcanii ortodocşi nu mai pot fi la fel. Balcanii trebuie să rămână mai presus de un astfel de Răsărit. Răscoala ţăranilor Sârbi împotriva Turcilor de sub Kócea, Karagheórghe şi Míloş este cea mai minunată dovadă că poporul Sârb a vrut să se slobozească de Răsăritul mahomedan. S’a înfăţişat cu credinţă şi tărie, suindu-se mai presus de Răsărit. Purtând stindardul Crucii, răsculaţii Sârbi au intrat într’o luptă inegală împotriva flamurei cu semilună. Având credinţă în Hristos, Cel mai puternic decât Mahomed, şi în Crucea lui Hristos, un semn mai puternic decât semiluna, ei au biruit Asia Islamică. Au înălţat, astfel, Balcanii Dreptslăvitori mai presus de Răsăritul mahomedan. Însă abia ce s’au slobozit de Răsărit, că au căzut în robia Apusului. Ţăranii Şumadiei au fost înşelaţi de către Sârbii occidentalizaţi, de către fraţii lor de sânge din Austria. Aceşti Sârbi occidentalizaţi au intrat în Şumadia eliberată şi au început să făurească legi şi aşezăminte asemenea protestanţilor şi romano-catolicilor – iar acestea sânt două erezii Creştine ale Apusului. Au început să pună rânduieli după modelul ereticilor Apuseni în inima pământului Sârbesc. Pentru că erau cărturari şi învăţaţi, răsculaţii neştiutori de carte i-au preţuit şi le-au dat puterea. Dar cnejii răsculaţi s’au înşelat cumplit. Fraţii lor din Austria erau vasele ponosite ale Ortodoxiei, spoite cu poleială protestantă şi romano-catolică, Apuseană. Ei au fost nefericiţii înaintemergători ai înrâuririi Apusene asupra Serbiei. Ei au deschis Apusului toate porţile şi toate căile, făcând ca proaspăt-slobozitele raiale turceşti să ajungă raiale ale Apusului cel stricat. Şaptezeci de ani după năpasta de la Kósovo, Serbia a fost pe deplin subjugată de ereticii Răsăriteni; şaptezeci de ani după cea de-a Doua Răscoală, Serbia eliberată a căzut în deplina robie a ereticilor Apuseni. E vorba de o robie ideatică: duhovnicească, intelectuală, morală, politică şi culturală. Şi cneazul Míloş, şi Liubiţa, ba chiar şi Vúcici, şi-au dat seama de primejdia „germanizării,” dar nu i s’au putut împotrivi. Au strigat şi au ameninţat, dar n’au putut întări o linie de apărare ce fusese străpunsă. Cneazul Alexándru s’a supus influenţei Apusului silit şi întristat; cneazul Mihaílo – de bunăvoie, iar regele Mílan – din toată inima şi sufletul. Turcii i-au predat cneazului Mihaílo cheile cetăţilor, iar cneazul Mihaílo a început să predea Apusului cheile neatârnării duhovniceşti Sârbeşti. Ultimii Obrénovici şi Karagheórghevici au desăvârşit această predare. Iar Apusul ţine încă în mâinile saleacele chei, şi stăpâneşte asupra Serbiei. Cine s’a răzvrătit împotriva acestei predări de bună voie în mâinile Apusului? Biserica Ortodoxă, cu norodul său de ţărani. De-a lungul întregului veac al XIX-lea, preoţii Sârbi au strigat şi-au scris: „Apusul cel stricat! Apusul cel stricat! Să ne apărăm de Apusul cel stricat!” Cinste preoţimii Sârbeşti! Cinste ţăranilor Sârbi! Ruşine domnilor Sârbi fără de cap. Ruşine şi acelor cârmuitori Sârbi care, în numele Apusului, au dispreţuit Biserica Sârbească a Sfântului Sávva şi norodul de ţărani Sârbi. Însă, după faptă şi răsplată – sfârşitul lor mărturiseşte mânia lui Dumnezeu şi mânia Sfântului Sávva asupra lor. Citiţi şi ascultaţi despre groaznicul sfârşit al cârmuitorilor Sârbi ce au urmat după cneazul Míloş şi înfricoşaţi-vă de mânia Domnului! Multe au avut de îndurat preoţii şi ţăranii Sârbi din pricina hotărârii lor neclintite împotriva Apusului eretic! Preoţii au fost batjocoriţi ca „rusofili” şi „înapoiaţi,” iar ţăranii Sârbi ca „turme neluminate” şi „ţărani proşti” – şi asta nu atât de către cei „germanizaţi,” de către acei Sârbi spoiţi din Austria, cât de fiii Şumadiei şcoliţi în Apus. Cei dintâi au fost ca nişte flori pe lângă aceştia din urmă. Ei au fost gloata înverşunată şi hoarda athee a agenţilor „culturii,” „iluminării” şi „progresului” Apusean. Noii Turciţi au fost mai primejdioşi decât vechii Turciţi. Ei s’au lepădat de tot ce este Sârbesc ca fiind Turcesc, iar tot ceea ce e Turcesc au dispreţuit ca fiind Asiatic. Dar, de fapt, n’au ştiut cu adevărat nici ceea ce e Sârbesc, nici ceea ce e Turcesc ori Asiatic. „Comis-voiajori” fără de minte ai neguţătorilor Apuseni! Trădători mai mari şi mai înspăimântători decât Vuk Bránkovici!
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Mai presus de Răsărit și de Apus”, în traducere din limba sârbă de Pr. Alexandru Cotoraci, Ed. Predania, București, 2008, http://www.predania.ro)
https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/01/24/cugetarea-a-iii-a-despre-cei-lacomi-si-inselati/
numai la muncă nu ne punem cu toți nebunii!”Decat sa muncesti degeaba mai bine stai degeaba….
decat munca pentru straini, mai bine stam degeaba.
Primul care a analizat islamul a fost Dimitrie Cantemir in lucrarea sa monumentala Sistemul sau intocmirea religiei muhamedane. Scrisa de unul dintre cei mai eruditi savanti care a avut acces la scrieri musulmane in limba turca, araba si persana (cunoscute de Cantemir ) la fata locului, in Istanbul, lucrarea lui a fost prima analiza a derapajelor si contradictiilor evidente din Coran. Acesta este in viziunea lui Cantemir o religie mincinoasa, perfida, practic o adunatura de povesti caraghioase. Poate cel mai mult il irita totala supunere a individului fata de Coran si lipsa de temei, de ratiune a faptului ca cei care nu urmeaza calea Coranului nu trebuie sa aiba nimic. Apoi mai sunt si excesele prevazute in islam total neacceptate pentru un om educat asa cum era Cantemir.
Revenind la islam trebuie spus ca acesta se imparte in sunism si siism si fiecare are mai multe „naturi”. De ex islamul sunit al Imperiului otoman in perioada acestuia de glorie era unul de natura sufi care punea accentul pe contemplare, pe misticism si mai putin pe rigiditatea Coranului, este permisiv inclusiv cu alcoolul si mancarurile impure (carnea de porc). Islamul din Balcani si Anatolia mai pastreaza amprenta sufismului in timp ce sunismul unei secte obscure wahabite aparut in Arabia Saudita imediat dupa Primul Razboi Mondial si care s-a raspandit ca o plaga este la polul opus prin aplicarea cu strictete a shariei si interpretarea extrema a Coranului. In schimb siismul din Persia a fost si este total diferit . Este suficient sa citim versurile lui Omar Khayyam privitoare la bautura si la vin sa ne dam seama pe accentul pus pe contempare ori sa spunem ca Asa grait-a Zarathustra a lui Nietzsche a fost tradusa in persana in regimurile ayotollahilor
Cu tot riscul, imi voi permite sa va spun ca sunteti intr-o mare eroare. Enorma. Nu doresc sa iau aparararea nimanui, si nu sunt un iubitor sau admirator al islamului, dar nu acesta este adevarul. In primul rand toata demonizarea aceasta a islamismului, a lumii arabe, in general este creatie vestica 100%, incluzand, filmele cu orori, turnate cu ajutor din israelian, si toate minciunile, isis…toate sunt operatiuni de denigrare si portretizare a acestei lumi, ca fiind una barbara, intoleranta, de o salbsticie feroce. Cui foloseste aceasta? Arabilor in nici un caz. Am stat 6 luni in Siria si alte 6 luni in Iordania, si am ramas complet socat de multe lucruri si sensibilitati in momentul in care patrunzi intr-o oarecare zona de prietenie. Au o poezie scrisa, care este minunata si profunda, au cantece. Au un respect deosebit pentru crestinism, am avut discutii pe aceasta tema in Siria, plus o importanta comunitate crestina, biserici…Au prezervat inclusiv in mijlocul desertului situl de la Dura Europos, frescele originale le-au dus la muzeul din Damasc, descoperiri de o importanta covarsitoare pentru lumea crestina. Acelasi lucru facut in Iordania, in Madaba, sau muntele Nebo. Si mai e ceva. Ei beau alcool. Beau tarie, facuta din anason. Care se cumpara de la magazinul de bauturi alcoolice, eu personal imbatandu-ma, cu ei. Irak-ul era in acewasi situatie si sub aceleasi auspicii. Liban, nordul Africii. Arabia Saudita si Qatar-ul apartin altor familii, care detin puterea sub legi mai stricte, dar nu departe de situatiile de mai sus. As dori sa adaug ca sunt crestin ortodox, care imi iubesc tara precum si Sfanta noastra biserica.
dar nu consuma vin. de ce? pentru ca de la bun inceput, prin aceasta mahomedanismul a fost montat impotriva crestinismului, care foloseste vinul in cadrul liturgic.
da. asa este cu mahomedanii de rand te poti intelege atita timp cat nu sant radicalizati. dar insasi coranul lor radicalizeaza, invatatura ratacita, inventata din start ca si coada de topor impotriva crestinismului, de acum 1300 de ani, pentru a varsa sange de crestin, pentru a ocupa prin sabie pamant crestin : Asia Mica, Siria, Ierusalimul, Spania, Egiptul, Grecia, Bulgaria, Constantinopolul…au jefuit, au siluit, au rapit copii crestini, statele majoritar mahomedane din Europa din Balcani Albania,Bosnia, Kosovo sant formate in ultimii 400-500 de ani din fosti crestini convertiti cu sabia la mahomedanism….cu toate acestea au existat si perioade in care crestinii respirau mai usurati, adica atunci cand mahomedanii nu erau radicalizati de un sultan, „luminat” de binevoitori…..asa cum s-a intamplat in ultimii ani cand sant demonizati voit, si folositi ca si cozi de topor impotriva crestinilor, sant mult mai provocati si folositi ca si steag fals ca un lucru bine facut….acum, pentru ca civilizatia crestina europeana este subminata din interior, prin lupii la oi ….mahomedanii au inventat „hirja” (la sfatul „binevoitorilor”)- adica ocuparea pamantului crestin sub pretextul imigratiei si construiesc moschei pe pamant crestin fapt nepermis in trecut cand popoarele crestine europene erau conduse de patrioti, si nu de lupi….
De aceea pericolul din zilele noastre e mult mai mare, devreme ce el vine din interiorul popoarelor crestine europene ocupate de lupi, care provoaca si manuiesc coada de topor numita mahomedanism, cu maiestrie vicleana, cum nu s-a mai intamplat in istorie, in trecut, cand provocau si manuiau coada de topor numai din interiorul mahomedanismului.
Trebuie sa recunosc ca am scris dintr-un anumit punct de vedere mai superficial, neluand in considerare aspecte profunde legate de partea religioasa si influenta sa. Intre timp am cateva referinte si carti, surse de incredere, pe care chiar in acest moment le parcurg. Multumesc pentru raspuns.
Sfântul Ioan Damaschin despre islam
Posted by admin
sf_ioan_damaschinExistă, de asemenea, superstiția Ismaeliților care pînă în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atît Agareni cît și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și sarazini/saracini, care este derivat din Sarras kenoi, sau lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: “Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment pînă în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria erezie. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișînd o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa apoi a dat-o lor ca un obiect de venerație.
El spune că există un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, care nu a fost nici creat, nici născut. [102] El spune că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, dar este o creatură și un servitor, și că El a fost născut, fără sămînță, de Maria sora lui Moise și a lui Aaron. [103] Pentru că, spune el, Cuvântul și Dumnezeu și Duhul au intrat în Maria și ea l-a născut pe Iisus, care a fost un profet și slujitor al lui Dumnezeu. Și el spune că evreii au vrut să-L răstignească pentru încălcarea legii, și că au confiscat umbra lui și răstignit-o. Dar Hristos Însuși nu a fost crucificat, spune el, nici nu a murit, pentru că Dumnezeu din iubire pentru El L-a luat cu Sine în cer. [104] Și el spune acest lucru, că atunci când Hristos S-a înălțat la cer Dumnezeu L-a întrebat: “O, Iisuse, ai zis:” Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu “?”. Și Iisus, spune el, a răspuns: “Fie-Ți milă de mine, Doamne. Tu știi că nu am spus acest lucru și că nu am dispreț să fiu servitorul tău. Dar oamenii păcătoși au scris că am făcut această declarație, și-au mințit despre mine și au căzut în eroare “Și Dumnezeu a răspuns și a zis:”Știu că n-ai spus acest cuvânt “[105] Există multe alte lucruri extraordinar de ridicole în această carte ,cu care se mândrește că a fost trimisă la el de Dumnezeu. Dar când întrebăm: “Și cine poate depune mărturie că Dumnezeu i-a dat aceasta carte lui? Și care dintre profeți a prezis că un astfel de profet se va ridica “-? ei se pierd și nu știu ce să răspundă. Și remarcăm că Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, cu Dumnezeu apărînd în fața tuturor oamenilor în nor și foc, și întuneric, și furtuna. Și noi spunem că toți profeții de la Moise încoace au prezis venirea lui Hristos și cum Hristos-Dumnezeu (și Fiul lui Dumnezeu întrupat) a fost să vină și să fie răstignit și să moară și apoi să învieze și cum El o să fie judecător al celor vii și al celor morți. Apoi când noi spunem: “Cum se face că această profet al vostru nu a venit în același fel, avînd alte mărturii despre el de la alți profeți anteriori lui? Și cum se face că Dumnezeu nu a făcut în fața voastră prezentarea acestui om și a carții la care vă referiți, așa cum a dat Legea lui Moise, în prezența oamenilor și a muntelui fumegînd, ca să aveți de asemenea certitudinea și siguranța legii din aceea carte ? “- ei răspund că Dumnezeu face ce vrea. “Acest lucru,” spunem, “noi îl știm, dar ne întrebăm cum a coborît cartea la profetul tău.” Apoi ei răspund că această carte a venit la el în timp ce el dormea. Apoi în glumă le spunem că, atâta timp cât el a primit cartea în somn și nu a simțit de fapt ce se intampla, populara zicala i se potrivește : Visele mă amețesc/mă învîrtesc/mă chinuiesc [106]
Când am întreba din nou: “Cum se face că atunci când poruncește în această carte a voastră să nu se facă nimic sau să se primească ceva fără de martori, voi nu-l întrebați :” În primul rând să ne arăți prin ce mărturii sau martori se arată că ești profet și că ai venit de la Dumnezeu și să ne arăți și care sînt Scripturile care mărturisesc despre tine ” – aceștia sunt rușinați și să rămîn tăcuți. [Apoi continuăm:] “Deși nu este posibil să te căsătorești cu o soție fără martori, sau să poți cumpara sau dobândi o proprietate; sau nu primiți vreun un măgar și nici nu puteți poseda orice animal de povară fără martori; și cu toate că posedați atât soții cît și bunuri sau măgari și așa mai departe prin intermediul martorilor, dar în ceea ce privește credința și scripturile voastre pe care le dețineți acestea sunt luate fără de martori. Pentru că cine va dat voua această credănță și învățătură nu are nici o garantie din nici o sursă, și nici nu există cineva cunoscut care să fi mărturisit despre el înainte de a veni. Dimpotrivă, el a primit cartea aceea în timp ce el dormea. ”
Mai mult, ei ne numesc Heteriști (Sfantul Ioan se refera aici la acuzatia de triteism sau politeism n.n.) sau Asociatori (mushrikun, asociator, un cuvant cu caracter peiorativ folosit de musulmani contra crestinilor vrand sa arate ca se asociaza un Dumnezeu unui alt Dumnezeu – n.n.), deoarece, spun ei, noi introducem un asociat al lui Dumnezeu declarînd ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Noi le spunem în replică: “Profeții și Scripturile ne-au spus acestea nouă și voi declarați constant că acceptați Profeții. Deci, dacă noi declarăm în mod eronat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, profeții sunt cei care ne-au învățat acest lucru și ne-au transmis acest lucru. Dar unii dintre ei spun că este o interpretare greșită a proorocirilor de catre noi, iar altii spun ca evreii ne urau și ne-au înșelat scriind în numele Profeților, ca astfel sa ratacim. Și din nou le spunem: “Atâta timp cît spuneți că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duh, de ce ne acuzați că sîntem Heteriști? Pentru că cuvântul și duhul sunt nedespărțite de cel în care are își au în mod natural existența. Prin urmare dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în Dumnezeu, atunci este evident că și El este Dumnezeu. Dar dacă totuși El este în afara lui Dumnezeu atunci, în conformitate cu tine, Dumnezeu este fără cuvânt și fără duh. Prin urmare, prin evitarea introducerii unui asociat cu Dumnezeu voi l-ați mutilat pe Dumnezeu. Ar fi mult mai bine pentru tine să spui că El are un asociat decât să-L mutilezi, ca si cum ai avea de a face cu o piatră sau cu o bucată de lemn sau orice alt obiect neînsuflețit. Astfel, vorbești mincinos când ne numești Heteriști ; am putea replica numindu-vă Mutilatori ai lui Dumnezeu. ”
Ei ne acuză de asemenea că sîntem idolatri, pentru că noi venerăm crucea, pe care ei o detestă. Dar noi le răspundem: “? Atunci cum se face că voi înșivă vă frecați de o piatră la voi în Ka’ba [107] și o sărutați și o să îmbrățișați” Unii dintre ei spun că Avraam a avut relații cu Agar pe aceea piatră, iar alții spun că el și-a legat cămila de piatră, când a fost să-l sacrifice pe Isaac. Iar noi le răspundem: “Din moment ce Scriptura spune că muntele era împădurit și avea arbori din care Avraam să taie lemne pentru jertfă și l-a pus pe Isaac să care acele lemne, [108] iar apoi plecînd a lăsat în urmă măgarii cu doi tineri ca să-i păzească, de ce vorbiți numai prostii ? Căci acel loc nu este nici plin de copaci și nici nu există trecere pentru măgari. “Și ei sunt jenați dar încă susțin că piatra este a lui Avraam. Atunci le spunem: “Fie deci a lui Avraam așa cum spuneți voi și susțineți prostește. Dar dacă Avraam a avut relații cu o femeie pe ea sau a legat o cămilă la piatra aceea cum de nu vă este rușine să o sărutați, dar ne învinovățiți pe noi că ne închinăm crucii lui Hristos, prin care puterea demonilor și înșelăciunea diavolului a fost distrusă. “Această piatră despre care ei vorbesc este de fapt un cap al Afroditei la care odinioară se închinau și pe care au numit-o Khabar. Chiar și acum, în prezent, urmele de sculptură din piatră sunt vizibile observatorilor atenți.
Așa cum a fost povestit, acest Mohammed a scris multe cărți ridicole, iar fiecareia dintre ele i-a pus un titlu. De exemplu, există cartea „Despre femeie”, [109], în care el face clar prevederi legale pentru luarea a patru soții și, dacă este posibil, chiar și o mie de concubine – sau atît de multe cât poate fiecare întreține, pe lângă cele patru soții inițiale. De asemenea, el a făcut ca să fie legal ca să-ți poți lăsa nevasta oricînd s-ar putea dori, și cînd va dori o alta pentru a o lua de soție să se poată lua în același fel. Mohammed a avut un prieten pe nume Zeid. Acesta avea o soție foarte frumoasă, de care Mohammed s-a îndrăgostit. Odată, când ședeau împreună, Mohammed i-a spus: “Oh, apropo, Dumnezeu mi-a poruncit să-ți iau soția .” Celălalt a răspuns: “Tu ești un apostol. Fă cum ți-a spus Dumnezeu și ia pe soția mea “.Dar mai degrabă, pentru a spune povestea de la început, el a spus :” Dumnezeu mi-a dat porunca ca să o lași pe soția ta. Și el a lăsat-o . Apoi câteva zile mai târziu el a spus: “Acum Dumnezeu mi-a poruncit să ți-o iau “Apoi, după ce a luat-o și a comis adulter cu ea, a făcut această lege:” Lasă-l pe cel care își va lăsa nevasta. Și dacă, după ce a lăsat-o, el ar trebui să se întoarcă la ea, altul să se însoare cu ea. Pentru că nu este îngăduit ca să o ia dacă nu a fost căsătorită cu un altul . Mai mult, dacă un frate își va lăsa soția lui, fratele lui să se căsătorească cu ea, dacă el dorește. “[110] În aceeași carte el dă precepte precum aceasta:” Muncește pămîntul pe care ți l-a dat Dumnezeu și înfrumusețează-l. Și fă acest lucru într-o asemenea manieră “[111] – Nu repetăm aici toate lucrurile obscene pe care le-a zis și le-a făcut.
Apoi, este cartea Cămila lui Dumnezeu. [112] În această carte Mohammed spune că a existat o cămilă trimisa de Dumnezeu și că ea a baut un râu întreg și apoi nu a mai putut trece printre doi munți, pentru că nu mai încăpea printre ei. Erau oameni în acel loc, spune el, și ei beau apa într-o zi, iar cămila bea apa în ziua următoare. Mai mult, prin consumul de apa cămila furniza oamenilor hrană, pentru că ea le dădea lapte în loc de apa. Apoi, pentru că acești oameni erau răi, s-au ridicat, spune el, și-au ucis cămila. Cu toate acestea, ea avea un pui de cămilă care, spune el, atunci când cămila-mama a murit, puiul de cămilă a fost chemat de Dumnezeu la El. Apoi noi le spunem: “De unde a venit cămila asta? Și ei spun că a fost de la Dumnezeu. Atunci noi spunem: “A existat o altă cămilă care a fost împreună cu ea?” Și ei zic că: “Nu” .Atunci,” spunem noi, “cum a fost o născută? Pentru că vedem că această cămilă a voastră este fără tată și fără mamă și fără spiță de neam, și că cea care a născut a suferit rău. Nici nu este evident cine a crescut-o. Și, de asemenea, această mică cămilă a fost și luată. Deci, de ce profetul vostru, care ziceți că a vorbit cu Dumnezeu , nu află unde a fost cămila la păscut și cine i-a luat laptele muls ei ? Sau ea poate, la fel ca mama ei, s-a întâlnit cu oameni răi și a fost și ea omorîtă ? Ori poate ea a intrat în paradis deja, astfel încât să puteți avea acel râul de lapte de care vorbiți atît de prostește ? Pentru că spuneți că voi aveți trei râuri care curg în paradis – unul de apă, unul de vin și unul de lapte. Dacă cămila, înainte-mergătorul vostru, este în afara paradisului, este evident că ea s-a uscat de foame și sete, sau alții beneficiază de laptele ei – așa că profetul vostru doar se lauda că ar fi vorbit cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu i-a dezvăluit misterul cămilei. Dar dacă ea este în paradis și ea bea încă apă, voi vă veți usca în mijlocul paradisului din cauza lipsei de apă. Și dacă nu mai există apă, pentru că cămila va fi băut-o toată de sete ,atunci voi veți bea vin din râul de vin care curge prin paradis și apoi vă veți intoxica de atît de mult vin pur băut încît vă veți prăbuși inconștienți și veți adormi. Apoi, suferind de un cap greu după somnul provocat de starea de betie, veți rata plăcerile paradisului. Cum de nu și-a dat seama atunci profetul vostru ca acestea s-ar putea întîmpla cu voi în paradisul plăcerilor? El nu a avut nici o idee la ce vă va conduce această cămilă, iar voi nici măcar nu l-ați întrebat, când v-a povestit visele lui pe tema celor trei râuri. Noi vă asigurăm clar că această cămilă minunată a voastră v-a precedat sufletele voastre de măgari acolo unde voi ,de asemenea ,ca niște fiare sunteți destinați să mergeți. Și acolo este întunericul cel mai din afară și pedeapsă veșnică, focul cel nestins, viermi neadormiți și demonii infernului. ”
Și din nou, în cartea Vițelei-Junincii, [114] el spune alte lucruri stupide și ridicole, care, din cauza numărului lor mare, cred că trebuie să fi trecut așa . El a dat o lege ca ei să fie circumciși și femeile de asemenea, și le-a ordonat să nu țină Sabatul și nu să fie botezați.
Și, în timp ce le-a ordonat să mănânce unele din lucrurile interzise de lege de altele le-a ordonat să se abțină. El a interzis absolut consumul de vin.
Note de final
99. Cf. Gen. 16,8. Sozomen, de asemenea, spune că ei se trăgeau din Agar, dar s-au numit urmași ai lui Sara pentru a ascunde originea lor servilă și umilă (Istoria bisericească 6,38, PG 67.1412AB).
100.În arabă kabirun înseamnă “mare”, fie în mărime fie în demnitate. Herodot menționează cultul arab al “Aphroditei Cerești”, dar spune că arabii au numit-o Alilat (Herodot 1.131)
101. Acesta poate fi călugărul nestorian Bahira (George sau Serghie), care s-a întâlnit cu băiatul Mohammed la Bostra în Siria și a afirmat că recunoaște în el semnul unui profet.
102. Coran, Sura 112.103. Sura 19; 4.169.
104. Sura 4.156.
105. Sura 5.Il6tf.
106. Manuscrisele nu au zicala, dar Lequien sugereaza asta din Platon.
107. Ka’ba, denumită “Casa lui Dumnezeu”, se presupune că a fost construită de Avraam cu ajutorul lui Ismael. Ea ocupă locul cel mai sacru în Moscheea de la Mecca. Încorporată în perete, este piatra la care se face aici referire, celebra Piatră Neagră care este, evident, o relicvă a idolatriei pre-islamice arabe.
108. Gen. 22,6.
109. Coran, Sura 4.
110. Cf. Sura 2225ff.
111. Sura 2.223.
112. Nu se află în Coran.
113. Sura 5.114,115.
114. Sura 2.
| Scrieri, Sf. Ioan Damaschin, Părinții Bisericii, vol. 37
(Washington, DC: Universitatea Catolică America Press, 1958), pp 153-160.
Theologie patristica
http://www.apologeticum.ro/2015/09/sfantul-ioan-damaschin-despre-islam/
in care vedem ca interzicerea consumului de vin duce la ratacire, dupa cum spune Sf Ioan Damaschin, adica la lacomie si in final la ratarea placerilor paradisului, inclusiv a celor „70 de fecioare” pentru care acum tot din ratacire demonica,varsa sange nevinovat, ca si cozi de topor impotriva crestinilor, inca de la inceputul ratacirii, din secolul al 7-lea dupa Hristos.
In anul 628 dupa ce a eliberat Ierusalimul de persani imparatul Heraclius a facut un pelerinaj pe jos de la Edessa la Ierusalim. Aici a primit scrisoarea in araba, prin intermediul guvernatorului din Bostra, a lui Mahomed. Acesta fiind analfabet a dictat-o varului sau, Ibn Abbas numit si talmaciul, care nestiind limbile oficiale : latina, greaca ori persana a redactat-o in araba. In aceasta scrisoare Mahomed, autointitulat profetul lui Dumnezeu , ii cerea imparatului sa accepte islamul ca rasplata ii va fi dubla pe lumea asta si ca nu exista alt dumnezeu decat Allah. Imparatul a crezut initial ca are de a face cu un ” profet” al unei etezii crestine . Se spune ca initial si Sf.Ioan Damaschinul pana sa le citeasca coranul i-aconsiderat tot niste eretici crestini.
Mahomed a redactat Coranul timp de 20 de ani si acesta a fost dictat ucenicilor si circulau mai multe variante. Abia dupa 22 de ani de la moartea lui, in vremea Califului Othman se sistematizeaza coranul si se adopta o forma agreata de califi, celelalte variante fiind distruse, dar abia la inceputul sec XX se definitiveaza forma actuala.
Minunat eseu! Brava dom’ Profesor! Se vede că sunteţi viţă de român de la buturugă.