Foștii deținuți politici din România au fost la un pas de Premiul Nobel pentru Pace în 1994. (II)

 

 

 

    De ce evreii din SUA s-au opus candidaturii românești la Premiul Nobel pentu Pace?!

 

 

 

Așadar, în 1994, Comitetul de decernare a premiului Nobel pentru Pace a reținut în selecția finală și propunerea ca acest premiu să revină deținuților politici din România anilor de teroare comunistă – 1945-60. Am făcut această propunere oarecum pe neașteptate și pentru mine: în ianuarie 1994 toți senatorii primiserăm din partea Comitetului amintit invitația de a face propuneri la premiul Nobel pentru Pace. Părea o glumă ideea că am avea, careva dintre noi, de făcut o asemenea propunere. Numai de asta nu ne ardea nouă!… De aici glume printre senatori de tot felul!

Eu însă m-am întrebat ce propunere ar putea fi făcută? Există cineva în România demn să fie propus la această demnitate supremă?… Nu mi-a fost greu să-mi dau seama că niciuna dintre persoanele mie cunoscute nu ar putea fi propusă!… Mi-am adus aminte că de câteva ori au fost premiate instituții, organizații, iar nu persoane. Și așa am ajuns la organizația deținuților politici, categorie socială pentru care am avut întotdeauna o simpatie și o com-pasiune, o prețuire aparte. Și am priceput imediat că argumentele pro sunt foarte temeinice și convingătoare. Așa am ajuns la propunerea pe care nu am trimis-o pe adresa Comisiei, nu am apelat la poștă – ca să fiu mai exact, ci am dus-o personal la Ambasada Norvegiei!…

La ceva vreme după ce s-au anunțat laureații premiilor Nobel, am aflat povestea cu opoziția evreilor din SUA făcută candidaturii românești. A apărut la București un ins bizar, cu pretenția că ne va monitoriza pe toți românii care dau semne că ar fi anti-semiți. Pe numele său Maximilian Katz. Întrebând cine poate fi individul, am aflat că este un pușcăriabil, cu afaceri necurate pe la Otopeni, dar mai presus de toate este cel care a organizat în SUA loby-ul evreiesc care a intervenit la Oslo împotriva deținuților politici, nu cumva să li se facă onoarea la care îi propusesem eu, susținând, nemernicul de Katz, că marea majoritate a deținuților politici din România au fost legionari – ceea ce era adevărat, și că legionarii ăștia au ucis mii de evrei! Ceea ce era complet fals! Știam bine că legionarii nu omorîseră niciun evreu!…

La un moment dat ne-am nimerit la același eveniment, o lansare de carte! M-am dus spre ticălos să intru cu el în vorbă și să-i cer socoteală. N-am apucat, a șters-o din incintă când a văzut că mă îndrept spre el!…

Din păcate nu eram suficient de informat asupra chestiunii. Nu dădusem importanță atunci în 1994 unui detaliu: cine primise premiul Nobel pentru Pace? Am văzut că nu-l primiseră deținuții „mei” și-mi fusese de ajuns.

Azi, scriind pe acest subiect, am intrat pe Google să văd cine a fost preferat eroilor propuși de mine. Și aflu că în acel an au fost premiați criminalii – cum i-au numit mulți pe dumnealor Itzak Rabin, Shimon Perez și Yasser Arafat. Iată ce am citit despre fiecare:

 

       Itzak Rabin-Premiul Nobel pentru pace in anul 1994

Rabin a primit aceasta distinctie in acel an odata cu Shimon Perez si Yasser Arafat. Controversele nu au incetata sa apara, in principal pentru ca Rabin in timp ce se afla in serviciul militar israelian a ordonat expulzarea tuturor arabilor din teritoriile ocupate de Israel in timpul Razboiului din 1948. In timpul mandatului sau de Ministru al Apararii Itzak Rabin a fost responsabil de reprimarea sangeroasa a palestinienilor in timpul primei Intifade. Criticii sai au dezvaluit si faptul ca Rabin a continuat sa autorizeze construirea de locuinte israeliene in teritoriile ocupate in ciuda Acordului de Pace care interzicea acest lucru.

 

    Shimon Perez-Premiul Nobel pentru pace in 1994

Acest politician israelian a fost responsabil de programul de dezvoltare al arsenalului nuclear al Israelului, tot el a fost acuzat si de masacrul din Qana. Acest masacru a avut loc in anul 1996, atunci cand armata israliana a bombardat un sat in care se aflau 800 de civili libanezi neinarmati, in mare parte copii, femei si batrani care se refugiasera aici tocmai pentru a scapa de luptele din apropiere. Din cei 800 de oameni un numar de 106 au fost ucisi si 116 raniti, de asemenea, patru soldati fijieni din cadrul Fijian United Nations Interrim Force din Liban au fost grav raniti.

 

   Yasser Arafat- Premiul Nobel pentru pace in anul 1994

Desi a castigat aceasta distinctie alaturi de fostii sai dusmani de o viata: Shimon Perez si Itzak Rabin, Arafat a fost acuzat de criticii sai ca timp de zeci de ani nu a fost altceva decat un conducator terorist. Astfel in ciuda eforturilor de pace intreprinse de acesta, Kare Kristiansen, un norvegian membru al Comitetului Nobel, a semnat in anul 1994 un protest in care reclama decernarea premiului Nobel pentru pace lui Yasser Arafat pe care nu s-a sfiit sa-l catalogheze drept un terorist notoriu.

 

E oare cazul să introduc în ecuație și aceste informații, pentru a explica de ce evreii (desigur, unii evrei) din SUA și Canada, poate și alții, s-au opus candidaturii românilor? Acum, dacă știu că aveau și evreii candidații lor, pot oare deduce că nu din dușmănie ne-au făcut-o?! Ci din sentimentul de solidaritate cu criminalii lor, atât de caracteristic pentru evrei?!…

Pentru unii evrei!, desigur!

 

Ion Coja

 

23 martie 2015