r.gogu@gmail.com 108.231.169.110
DE CE ARDE FRANȚA Nu este deloc o noutate să observăm că multe dintre națiunile europene se confruntă cu dificultăți în acest moment. Inflația, șomajul, crizele bugetare și costurile ridicate ale energiei își pun amprenta. Multe guverne se confruntă, de asemenea, cu o criză de credibilitate, deoarece iau măsuri extreme și antidemocratice pentru a respinge „extrema dreaptă” – și, procedând astfel, se paralizează, atât prin diviziuni interne, cât și printr-o conducere slabă. Mai MULT, națiunile europene au luat colectiv niște decizii dezastruoase de politică externă; au mizat complet pe sprijinul și apărarea Ucrainei, nu au făcut nimic pentru a se opune crimelor israeliene împotriva umanității în Palestina și nu au făcut nimic pentru a se opune războiului ilegal și lipsit de etică din partea SUA și Israel împotriva Iranului; pierd pe toate cele trei fronturi, simultan. Dintre toate națiunile aflate în criză în acest moment, niciuna nu se află într-o situație mai proastă decât Franța. Revoltele la nivel național sunt în știri în fiecare zi, iar guvernul, până acum, s-a dovedit complet incapabil de a oferi un răspuns adecvat. Acoperirea și analiza știrilor sunt abominabile; Nimeni nu a oferit mai mult decât cea mai banală evaluare a situației („săli de clasă aglomerate”, „programe sociale subfinanțate”, „cost ridicat al vieții” etc.). O abordare evidentă pentru a înțelege de ce Franța se află într-o situație atât de proastă este analiza demografiei sociale subiacente. Chiar și cea mai scurtă investigație în acest sens este edificatoare. Aș lansa ipoteza că stabilitatea socială sau tulburările unei națiuni occidentale sunt o funcție a prezenței factorilor demografici non-occidentali – sau, în termeni simpli, o funcție a numărului de persoane de origine etnică non-occidentală. Cel puțin în ultimul secol, trei grupuri demografice non-occidentale au fost istoric în centrul dezordinii sociale din Europa: evreii, negrii și musulmanii. Dacă facem o evaluare chiar și superficială a acestor trei etnii, constatăm că trei națiuni au cele mai mari populații: Germania, Regatul Unit și Franța. (Exclud din această analiză micronațiunile europene precum Monaco și Andorra și exclud Rusia, Ucraina și Turcia, care, după anumite măsuri, sunt „europene”.) Pe de o parte, acest lucru nu este surprinzător, deoarece acestea sunt cele mai mari trei națiuni ca populație totală și, prin urmare, ar fi de așteptat ca acestea să aibă un număr mare din toate grupurile minoritare. Totuși, un număr mare de persoane are un efect de masă, mai ales atunci când sunt situate în cadrul unei singure națiuni. Acesta este un concept bine stabilit, care poartă diverse denumiri, inclusiv „teoria masei critice”, „teoria aglomerării” și se regăsește în mai multe aspecte ale filosofiei sociale. Drept urmare, Ungaria, de exemplu, are mai mulți evrei ca procent decât Germania, dar evreii maghiari nu posedă capitalul social sau energia colectivă pe care o au grupul mai mare de evrei germani. Și Suedia are un procent mai mare de musulmani (8%) decât Germania sau Regatul Unit, dar numărul lor mic produce un efect general mai mic. Estimările mele pentru fiecare etnie sunt următoarele; Acolo unde am găsit un interval dat, am folosit cifrele mai mari, presupunând că numerele „oficiale” sunt aproape sigur subestimate: Evrei: Germania 170.000 Negri: Germania 1.000.000 Musulmani: Faptul imediat evident este că Franța, într-o măsură de departe, are în mod clar cele mai multe dintre toate aceste trei etnii problematice – de fapt, cele mai multe dintre toate națiunile europene. Din nou, acest lucru nu este evident, mai ales având în vedere că Franța are cea mai mică populație dintre cele trei națiuni citate aici. Aceste cifre sunt prezentate mai jos, mai întâi pentru negri și musulmani, apoi pentru evrei: Conform tezei mele conform căreia aceste grupuri etnice au fost în mod tradițional cele mai problematice din Europa, ar trebui să ne așteptăm, având în vedere aceste cifre, ca Franța să sufere de cele mai mari discordii și cele mai mari tulburări sociale – și, într-adevăr, acesta pare a fi cazul acum. Aceasta nu este o evoluție nouă; problemele se prepară acolo de peste un secol. Colonizarea intensivă atât a Africii de Nord, cât și a celei subsahariene a început pentru Franța în anii 1830 și a continuat până în secolul al XX-lea; coloniile sunt cunoscute, din punct de vedere istoric, ca fiind factorul motor inițial al imigrației non-occidentale. Cât despre evrei, aceștia au început să inunde țară din jurul anului 1700, numărul acestora ajungând la aproape 100.000 până la sfârșitul anilor 1800; în această perioadă critici precum Eduard Drumont au putut scrie opera sa de referință, Franța evreiască (1886), argumentând pentru o corupție la scară largă a societății franceze deja la acea dată. Drumont susținea, de fapt, că evreii dețineau puțin peste jumătate din toată averea Franței, în ciuda faptului că reprezentau o minoritate de 0,2% – o situație uimitoare. În orice caz, aceste condiții și-au pus evident amprenta. Conform analizei mele, Franța se află astăzi într-o stare aproape terminală. A avea cât mai mult din oricare dintre aceste trei minorități este deja destul de rău, dar ca o singură națiune să aibă cât mai mult din toate cele trei este catastrofal pe termen lung. Conform tezei mele, Franța nu are nicio speranță de stabilitate socială; declinul continuu este inevitabil până când nu își va reduce radical numărul tuturor celor trei grupuri. În condițiile actuale, cu alegeri prezidențiale care vor avea loc peste șase luni, se pare că Marine Le Pen este probabil să devină președinte. Dacă aș fi consilierul ei, aș sugera o cale radicală de acțiune: elaborarea unui plan pentru a reduce toate cele trei grupuri cu 90% în termen de patru ani. Acest lucru ar duce cu siguranță la o renaștere miraculoasă a Franței, iar Le Pen însăși ar fi aclamată ca o adevărată eroină națională – un Charles Martel și o Ioana d’Arc laolaltă. În cele din urmă, observ fără comentarii că SUA are populații mari formate din toate cele trei minorități nefericite: 6 milioane de musulmani, 7 milioane de evrei și 53 de milioane de negri. Îl las pe cititor să compare aceste cifre cu Franța și să evalueze perspectivele de viitor ale Americii. * |
|---|
Principalele mecanisme de implicare externă
• Amplificarea protestelor de către Rusia: Rețelele rusești folosesc ferme de troli și conturi automatizate pentru a distribui mesaje ostile, videoclipuri manipulatoare și știri false despre violențele jandarmilor. Scopul Moscovei este de a adânci faliile sociale, de a slăbi poziția președintelui Emmanuel Macron și de a distrage atenția de la conflictele geopolitice globale.
• Manipularea mișcărilor de tineret de către China: Serviciile de securitate au identificat campanii online provenite din China (alături de Rusia și Iran) care vizează direct protestele liceenilor și studenților din Franța. Acestea livrează narațiuni anti-sistem și anti-occidentale adaptate pentru publicul tânăr.
• Coordonarea prin platforme sociale: Investigațiile UE vizează în mod specific platformele de mesagerie și rețelele sociale folosite ca vectori principali pentru organizarea rapidă a protestelor violente și radicalizarea participanților.
https://www.libertatea.ro/stiri/ue-investigheaza-rolul-retelelor-rusesti-in-cazul-violentelor-de-la-protestele-din-franta-si-alte-tari-europene-pq2z2bc
https://www.digi24.ro/stiri/externe/cum-influenteaza-rusia-si-iranul-criza-din-franta-dezinformare-agitatori-si-tacerea-lui-macron-4001699
Nene’, daca citezi din „Libertatea”, e clar. E ca si cum l-ai cita pe shorosh 🤦♂️
Stirea provine de la Financial Times (FT) si nu e reprodusa doar de Libertatea.
„Financial Times: UE investighează propaganda pro-Kremlin în cazul revoltelor din Franţa. Autorităţile de reglementare examinează rolul platformelor sociale în răspândirea dezinformării şi a discursurilor de ură legate de violenţe şi jafuri.
https://www.news.ro/externe/financial-times-ue-investigheaza-propaganda-pro-kremlin-cazul-revoltelor-franta-autoritatile-reglementare-examineaza-rolul-platformelor-sociale-raspandirea-dezinformarii-discursurilor-ura-legate-1922400421002026101222866524
Iar publicatia britanica Financial Times nu este a lui Soros. „The Financial Times is owned by Nikkei Inc., a Japanese media and publishing group”.