Text primit de la Nicu Cohen
Pamflet adresat ministrului plenipotentiar al Reich-ului German la Bucuresti . Se zice ca era un maniac , un asasin si astfel s-a pus in slujba unui regim care semana cu el. Dupa 23 August 44 , fost avertizat de colonelul Borcescu sa evacueze cladirea Legatiei germane , insa fara nici un avertisment i-i trage un glont in cap secretarei sale Ella Petersen care la orice numai la astfel de tratament nu se astepta , dupa care se impusca si el …
*
BAROANE de TUDOR ARGHEZI – Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943
Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială.
Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi!
*
Ăsta e un pamflet al lui Arghezi, de-o mediocritate şi de-o grosolănie care-l scot în afara genului.
Se pune întrebarea: oare ce-a stârnit mânia aprigă a poetului, de-a ajuns să scrie o asemenea porcărie? Ei bine, gurile rele spun că o anumită purtare din cale-afară de impetuoasă a lui von Killinger faţă de tânăra şi şarmanta Mitzura e pricina. Dar, nefiind de faţă, nu bag mâna-n foc!
Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
Deci baronul imputea apa Oltului si nu mirosea pana la Giurgiu sau Oltenita, aflate in josul Dunarii, pe unde curge apa Oltului dupa varsarea in Dunare, ci pana la Calafat, la 170 de kilometri in susul apei, de la varsarea Oltului in Dunare. Imputite picoare trebuie sa mai fi avut baronul nostru, ca sa imputa apa in directie contrara curgerii apei. Iar Arghezi se arata atat de rafinat, incat ca sa-i pricepi subtilitatile, ai nevoie sa consulti harta Romaniei.