In mijlocul „Tinutului…secuiesc” stătea ascunsă
o splendidă Cetate Dacică ,veche de peste două milenii!
…Arheologii spun că este una dintre cele mai mari din afara Munților Orăștiei, fiind înconjurată de mai multe terase fortificate cu ziduri puternice de piatră. Potrivit legendelor, cetatea ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, unde ar fi murit după înfrângerea suferită în luptele cu romanii, dar oamenii de știință nu pot confirma acest lucru.O mare parte dintre zidurile cetății au ieșit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii și a culcat pădurea la pământ. La rădăcinile copacilor seculari au apărut nu doar ziduri de piatră, ci și alte vestigii, cum ar fi bucăți de ceramică, monede și obiecte de cult, pe baza cărora specialiștii au stabilit că cetatea datează din secolele II-I i.d.Hristos. În urma săpăturilor făcute de arheologi au fost descoperite cinci terase fortificate cu ziduri din piatră de aproape doi metri, iar aceștia susțin că cetatea e foarte bine conservată și poate oferi detalii importante despre modul de organizare a defensivei dacice.
Cetatea a atras de-a lungul timpului și căutători de comori, pentru că în jurul ei s-au țesut nenumărate povești. Una dintre ele spune că undeva, printre zidurile cetății, dacii ar fi ascuns o comoară. Potrivit legendei, din șapte în șapte ani se deschide o poartă care arată drumul spre lada plină cu aur și care stă deschisă o noapte întreagă până la cântatul cocoșilor. Oamenii au pierdut socoteala anilor, iar comoara dacilor a rămas în continuare îngropată în pământ.
Potrivit altei legende, într-un loc din apropiere, denumit de localnici ”Valea Zânelor”, ar fi trăit cândva Ileana Cosânzeana, una dintre cele mai frumoase pământence care a inspirat personajul de poveste. Comoara ei va putea fi descoperită, potrivit legendei, doar într-o noaptea cu lună plină dinaintea zilei Sfântului Gheorghe și doar de către al șaptelea copil al unei familii…demonstrand,daca mai era nevoie, sanatoasa traditie la romani,a familiilor cu multi copii! Cei care au despărțit mitul de realitate , demonstrand ca zidurile nu sunt…maghiare,cum credea un cunoscut arheolog ungur – au concluzionat că „adevăratele” comori ale Covasnei nu sunt…doar apele minerale, mofetele și aerul puternic ionizat care ajută la vindecarea multor boli.
Imagini inline 1
An de an, în preajma Sântiliei si în Valea Zânelor are loc Nedeia mocănească, una dintre cele mai populare si mai vechi sărbători tradiționale ale românilor din mai toate zonele montane,ce readuce în actualitate obiceiurile și tradițiile seculare ale oierilor din Carpatii Romanesti cu „ecouri”, parca si de pe Columna lui Traian !!
Treptat, obiceiurile s-au mai schimbat, dar voineștenii ,sacelenii , branenii , ca si mocanii din Marginimea Sibiului, ori novacenii de langa Polovragi,bucovinenii din Nordul Carpatilor ,Simbra oilor din Tara Oasului,etc. continuă tradițiile stravechi pentru că sunt ale vestitilor crescători de oi , din tată în fiu.Sărbători,cum este ”Sântilia”,de exemplu, pastreaza si reconstituie întregul ritual al nunții tradiționale la romanii de odinioara , cu cerutul miresei, bărbieritul mirelui, hora miresei, ruperea colacului, descălțatul nașilor, trânta voinicilor și intrecerea intre acestia prin ridicatul bolovanului și taiatul busteanului,etc, prilejuri de a prezenta si turiștilor frumusețea portului, dansului și cântecului popular românesc din toate regiunile vechii Dacii !! Cea ce ,de fapt,este cel mai important!(sinteza, d.d.rujan)
Am impresia că istoricii au postulat ideea că acești geto-daci de la curbura interioară a Carpaților, ca și cei de pe versantul moldovenesc exterior, au fost caucoensii, iar țara lor era numită Caucalanda de gătre goții care se refugiază aici din fața hunilor.
Am încercat în repetate rânduri să traduc cumva acest etnonim și cred că am reușit într-o oarecare măsură să găsesc moștenirile noastre dacice corespunzătoare acestui *cauca.
De când am dat peste alb.kafkë (țeastă, craniu. Proto-Albanian *kaukā), coradical cu lit.kaukole (craniu), eram sigur că o să găsesc și corespondentul său dacic în Română și am dat de el săptămâna trecută (dar și acum un an, fără să-mi dau seama de importanța sa. vezi link-ul de mai jos). Acoperă o paletă mai largă de sensuri, uneori identice cu cele albaneze.
https://en.wiktionary.org/wiki/kafk%C3%AB
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A15275/pdf
Citez din cartea ”Soluții și sugestii etimologice” (pag.58 și pag.146), de Dumitru Loșonți: caucă (țeastă) (”Câmp BH: NALR-Criș. I 7/134” = Noului Atlas Lingvistic Romîn, satul Câmp, jud. Bihor) și reg.scaucă (pl.scăuci) ‘scoică’ (INEU AR:ALR II 2504/64).
Deși dă un coradical albanez, cu multiple sensuri, unele comune cu ale noastre, nu remarcă originea lor dacică, ci propune un ipotetic lat.*cauca (coradical cu lat.cavus).
”alb.kafka (hirnschädel, gehäuse der schnecken, muschelthiere und schildkröten)” = cranium, braincase, skull, shell of snails, shellfish and turtles = țeastă, craniu; scoica unor melci, crustaceu și broaște țestoase.
”a dezgăuca, desgăoca (var. descăucá; ‘derivat cu pref. dez- de la gaucă, găucă’) = (Mărginimea Sibiului, Valea Sebeșului și împrejurimi) 1. a îndepărta coaja verde de pe nucă (Gura Râului, Sibiu) 2. a dezghioca fasolea 3. a da jos pănușile de pe știulete, a desfăca (Poplaca, Șugag).”
Conform aceluiași Loșonți, într-un dicționar manuscris românesc din sec.XVII, apar următoarele: ”dezgauc (‘desfac’), se descaucă și dezgăucare (‘dezgăucare, când se descaucă mugurul’)”.
Acceptă o formă primară *cauca, din care ies toate, inclusiv dezgăoca și dezghioca. Hașdeu este primul care observă corect acest lucru și respinge astfel existența unui ”l” etimologic (din ghioc) conform Lat. cochlea. Deci nu provine din acesta, dar nu spune dacă Hașdeu remarcă originea sa auohtonă.
Radicalul originar este *kew-, *kow- “to bend, bow, curve, vault” , care dă mai multe derivate indo-europene: eng.high (înalt; germ.hoch), huge (uriaș; poate și rom.coge), alb.kungë (altar), lit. kaugia (căpiţă); poate chiar și lat.caucus (rom.cauc = linguroi, căuș; vas de scos apă; acoperămînt de cap, înalt, rotund). Mai e un sens regional pentru cauc de “prost, idiot“, dar probabil se leagă direct de caucă (țeastă, craniu) ca derivat semantic, la fel cum entopicul barc are și un corespondent ard. barcă (femeie proastă, cu capul gol).
Ca etimologie trimite spre ”Loșonți TRFR 143-144” (< lat. *cauca), probabil o altă lucrarea de-a sa.
Separat de acestea, putem doar specula cum se traducea acel *cauca dacic. Eu cred că aveam și dezvoltări similare limbilor germanice (zero-grade), dar e posibil să fi numit niște văi sau defilelee din munți, nu neapărat munți sau măguri (cf. reg.cucă).
Vf.Omu ar putea fi numit “Cauca“ la o adică.
PS: în link-ul de mai sus apar câteva sinonime interesante pentru craniu, unele unicat în Română și aproape niciunul nu-i consemnat în dicționare de sinonime:
– “castă (în: casta capului) craniu (sau cu un sens apropiat)“ (vezi cosstoboci/coisstoboci – alb.toski).
– crenară (crenara capului) – vezi și alb.krye (cap, top), i kreut
(head, uppermost, fore, leading) sau rom. crună (alb.krua).
– golf (craniu) – probabil coradical cu sl.glava (cap) și corespondenții săi albanezi și baltici.
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/golva
Altele: școibă, scoibură, coapsă, căciulie, hârb, boacă, mozuc (coradical probabil cu reg.muzan la Ion Nania, nu ukr.mozok).
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:G2FrgfwhTgcJ:studii.crifst.ro/doc/2010/2010_29.pdf+&cd=19&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro
Inca o mirabunda la care nu am visat!