D-le Vinereanu,
sa inteleg ca dv situati formarea poporului roman numai in nordul Dunarii? Pentru ca numai asa puteti considera retragerea lui Aurelian drept o stavila a romanizarii.
Dar ce ne facem cu Dacia Ripensis (actualul Timoc, plin de romani) si cu Dacia Mediterranea, cu Constantin si cu Iustinian, cu ceilalti imparati traco-daci, toti din sudul Dunarii? Ce ne facem cu aromanii, cu Asanestii?
Adevarul e ca romanii s-au format in nordul si in sudul Dunarii. Celor din sud retragerea lui Aurelian nu le-a stopat romanizarea ci le-a amplificat-o prin sporirea numarului de romani cu cei refugiati din nord. Iar legatura dintre sudul si nordul Dunarii nu a fost niciodata sistata, astfel ca romanizarea s-a prelungit cu secole bune.
La ce ar mai fi construit Constantin podul peste Dunare daca nu ar fi fost in nord o populatie cu elemente romane? La ce ar fi fortificat Iustinian cetatile din nordul fluviului daca nu ar fi avut acolo popor romanizat?
Sf. Paulin de Nola in poemele dedicate lui Niceta de Remesiana scria: “Te duci la dacii boreici, cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana”. Asta nu este exprimarea explicita a procesului de romanizare? Si suntem la anul 400, mult dupa retragerea lui Aurelian.
Nota redacției. Punem pe prima pagină acest coemntariu semnat cu pseudonimul KOSON. Sunt aproape emoționat de frumusețea formulei propuse de Sf. Paulin de Nola: „ Dacii boreici (adică de la Miază-Noapte), cei care cântă laudă lui Hristos cu inimă romană!”
Ar merita să treacă în manualele școlare acest citat.
Da, sunt multe lucruri privitoare la istoria noastră care nu se cunosc îndestul! Marele istoric Panaitescu spunea că romanitatea și romanizarea noastră este capitolul cel mai puțin cercetat de istorici!…
„La ce ar fi fortificat Iustinian cetatile din nordul fluviului daca nu ar fi avut acolo popor romanizat?” (KOSON)
…
La ce și-au făcut americanii cea mai mare ambasadă din lume la Bagdad, în fostul minister al petrolului, dacă nu ar fi avut acolo…?
Iar românii vor cânta mai târziu laudă lui Dumnezeu cu inimă slavă. Nu-mi spune mare lucru acele cuvinte ale sf.Paulin (cine o fi el!) dacă nu primesc detalii ca numele neamurilor care acceptau creștinismul în limba romană, care se opuneau violent, nume de șefi locali care împărtășeau credința și patronează lăcașuri, alții care se opuneau violent. Detest tipul ăsta de informații sumare.
Dacă nu știi cine a fost Sf.Paulin de Nola, te intersezi cine a fost și nu te grăbești să postezi aiurea în tramvai!
Am citit „curriculum vitae” al acestui roman din Galia înainte de a scrie comentariul, dar câte poți cunoaște despre cineva din scurta istorie a vieții sale? N-am citit nimic din opera lui și probabil n-aș căuta s-o citesc. Nu mă pasionează religia și morala creștină la fel de mult ca istoria și lingvistica.
Ce vreau să punctez e faptul că lipsesc complet informațiile detaliate despre primirea creștinismului la daci și daco-romani, deci haideți să nu ne „mândrim” cu două trei cuvinte aruncate în vânt de câțiva scriitori antici.
Până la urmă, „creștinismul” românilor a fost un melanj pestriț de păgânism și creștinism popular. Aveam oieri care se închinau bradului (dendrolatrie), obiceiuri și ritualuri care îmbunau stihiile atmosferice și apărau de animalele sălbatice, personaje mitoogice cu nume creștinat dar caracter eminamente păgân, ba chiar ritualuri speciale și confrerii masculine și feminine dedicate fertilității. Aproape toate mitologiile antice își găsesc într-un fel exprimarea la români conform lui Mihai Coman (Studii de mitologie). E semnul unui conservatorism definitoriu unei societăți patriarhale vechi.
Concluzia e că am stat cu picioarele în două luntre, nici creștini pe de-a întregul, nici complet păgâni. Cei mai mulți scriitori medievali aveau puține lucruri de laudă pentru prostimea valahă. Ne numeau superstițioși și barbari, prea aplecați spre vrăji și descântece, cu gura spurcată de la vârste fragede, adică în general necivilizați. În mare am rămas la fel, ba chiar găsim să atingem noi culmi. Nu suntem un caz special, bineînțeles, dar nici nu avem multe motive de laudă.
Buhuuu, dacii boreici cântă laudă lui Dumnezeu cu inimă romană. În același timp mai năvăleau la vecini și le dădeau în cap, mai făceau o vrajă și luau câțiva robi.
PS: nu comentez aiurea în tramvai, nici nu scriu pe genunchi și aș aprecia puțină deferență, măcar din principiu. Nu ne cunoaștem și eu aș putea fi mai în vârstă ca dumneata.
Sau poate vreți să-mi vedeți poza și să constatați că nu-mi curg mucii în gură!
Nu fac parte din tagma celor care vă căpușează blogul cu prostii. De fapt intru de câteva ori pe an și nu-mi place mare parte din ce scrieți, dar asta e, înțeleg că nu puteți mulțumi pe toți.
Şi ce vă miră ? Unii stau în schituri şi se roagă zi şi noapte – alţii sunt chemaţi la DNA ptr. furt şpagă, corupţie.
Unii cântau laudă Mântuitorului, alţii jefuiau.Nimic nou !
Educaţia e un proces ce se reia de la zero ptr. fiecare generaţie.Inclusiv educaţia religioasă.
Sesizam organele in drept ca d-lui Ion Cotoran sa i se interzica iesirea din tara. D-sa detine o carte scrisa de imparatul Traian despre razboaiele cu dacii, carte pe care toate marile biblioteci (Alexandrina, Congresului, Oxford, Cambridge, Harvard etc) vor sa o achizitioneze.
Cum dl Ion Cotoran refuza sa dea explicatii despre acest valoros document, exista presupunerea ca d-sa a fost racolat de oculta mondiala care vrea sa distruga toate documentele despre daci.
Vad ca in toate discutiile astea nu se ia in calcul un aspect: folclorul !
Am un prieten, foarte bun muzician, care printre altele imi exemplifica datini pastrate in folclorul popular care nu sunt crestine, vin din negura timpurilor pagane. Poate ca facand un studiu comparativ cu datini din folclorul italian si de aiurea (cel putin la cei de aceeasi ginta latina cu noi) s-ar putea trage niste concluzii !
In afara de elementul lingvistic, care e cel mai la indemana pentru a fi cercetat, ar trebui studiat un pic si fondul datinilor mostenite in folclor si apoi facuta comparatia cu alte „rude” de-ale noastre.
Nu sunt de specialitate e doar o idee, care ar putea sa aduca ceva lumina in problema.
O alta ar fi studiul genetic (stiu ca s-au facut astfel de studii dar sunt foarte costisitoare), poate ca unii din vest deja au niste rezultate, am fost deja catalogati, dar probabil ca adevarul e ascuns.
Ciudat mai e un aspect, ca noi nu avem bani ca sa intretinem si sa cercetam siturile arheologice existente, daramite sa mai descoerim altele noi, dar bulgarii in schimb trateaza problema obiectiv si stiintific.
Noi ne cramponam de intrebari filozofice gen oul si gaina, pentru ca vrem sa aratam lumii ca suntem mai cu motz ca nu suntem totusi asa cum ne caracterizeaza strainii.
Cred ca mai degraba ar trebui sa ne intrebam care sunt cauzele pentru care din pacate zicala „Da-i Doamne romanului mintea de pe urma” nu poate fi facuta istorie si uitata ! Ne incapatanam cu obstinatie sa-i demonstram adevarul !
„ Dacii boreici (adică de la Miază-Noapte), cei care cântă laudă lui Hristos cu inimă romană!”Ar merita să treacă în manualele școlare acest citat.
Şi ce-ar demonstra ? Că la 400 e.n, dacii erau daci, chiar dacă ei cântau religios cu o anume inimă, fie ea şi romană..Mare brânză !
Păi dacă lumina creştină venea de la romani (Constantinopol,Roma) cu ce inimă vroiaţi să cânte dacii ?
Începe să-mi placă tot mai mult citatul.Aşa este, la 400 e.n., dacii erau daci, mi se pare formidabil documentul.
Cu inimă romană, adică vor fi ţinut slujbele în limba latină, cântau şi grecii şi germanii, spaniolii, celelalte popoare creştinate mai mult ori mai puţin.Asta nu le schimba cu nimic substanţa etnică : daci, greci, germani, spanioli…
Mulţumesc, domnule profesor !Să fie pus citatul în manualle!
da. de la Constantinopol a venit lumina crestina. Roma era inca pagana. fondarea orasului Constantinopol in 330, mutarea centrului administrativ, a institutiilor imperiului catre rasarit, unde crestinismul prinde radacini mult mai adanci, are si aceasta cauza.
„cu inima romana” – bizantinii ca mostenitori ai imperiului roman, au pastrat titulatura imperiului pina la caderea imperiului in 1453 : Basileia ton Romaion-imparatia Romanilor.
marturie a faptului ca dacii au primit crestinismul de la rasarit(si nu din apus, de la Roma, asa cum ne impune propaganda imperialismului iudeomasonic occidental) chiar de la inceput : Viata sfantului Apostol Andronic (din cei 70) :
Sf Apostol Andronic a propovaduit si in Tara Crisurilor
Sf Ap Andronic a propovaduit si in partile Bihorului. In sec I dupa Hristos alaturi de alti apostoli pune bazele crestinismului in mai multe zone ale lumii printre care si la sud de Dunare si in Campia Panonica unde a stat o perioada mai lunga ca episcop. In aceasta perioada a propovaduit si in vestul Romaniei pana la M-tii Apuseni. Biserica il praznuieste la 17 Mai.
Sf Ap Andronic face parte din cei 70 de apostoli, asemenea lui Pavel cu care era si rudenie. Andronic a primit credinta crestina inainte de unchiul sau Pavel iar in calatoriile sale misionare l-a insotit in foarte multe locuri, umbland astfel in intreaga Asie si Europa. Propovaduind la sud de Dunare impreuna cu Ap Pavel si alti ucenici ai acestuia, Sf Andronic impreuna cu Sf Ap Epenet intemeiaza o episcopie ortodoxa la Sirmium (azi Moravita in Serbia). In episcopiile intemeiate au hirotonit preoti si episcopi care au propovaduit si in nordul Dunarii, in Dacia. Dupa plecarea din Sirmium se desparte de ceilalti apostoli si urca spre nord impreuna cu Sf Iunia, ajutatoarea sa, pana in Campia Panoniei unde infiinteaza o episcopie. Ramane o perioada ca episcop al acestei cetati propovaduind evanghelia la popoarele pe care le-a gasit aici, inclusiv la dacii liberi din tribul predavensilor care populau si locul dintre cele trei crisuri (Negru, Alb si Repede – dupa denumirile de azi). Impreuna cu Sf Iunia a reusit sa increstineze multi dintre inchinatorii la idoli din aceste tinuturi.
Dupa ce a propovaduit in aceste locuri a mers in Imperiul Roman unde crestinii erau prigoniti. Imparatul Traian, un inversunat prigonitor al crestinilor, era politeist. In timpul domniei acestuia, Andronic ajunge in Evghenia unde primeste mucenicescul sfarsit impreuna cu Iunia si alti propovaduitori ai crestinismului. Trupurile lor au fost aruncate in camp pentru a fi mancate de fiare iar crestinii le-au ingropat cu cinste noaptea in ascuns. In locul unde au fost ingropati se savarseau tamaduiri si minuni, multi demonizati se izbaveau. Dupa incetarea prigoanei in Imperiul Roman arhiereul cetatii Evgheniei, impreuna cu clerul si poporul, au dezgropat trupurile mucenicilor si au vazut ca acestea erau neputrezite si izvorau miros de mir. Sfintele lor moaste au fost aduse in biserica din Evghenia unde le-au asezat cu mare cinste. Despre patimirea Sf Ap Andronic si a Sf Iunia, mentioneaza si Ap Pavel in epistola catre Romani: „Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au primit pe Hristos” (16:7).
Trecerea prin aceste locuri a unui apostol arata ca invatatura crestina a fost primita de catre stramosii nostri direct de la ucenicii Mantuitorului, poporul roman nefiind increstinat de alte popoare care au venit ulterior sfintilor apostoli pe aceste meleaguri. Se cunosc cele trei cetati de pe malul Dunarii – Histria, Tomis si Calatis unde sfantul apostol Andrei a infiintat episcopii. Aici, impreuna cu Apostolul Filip, a hirotonit preoti si episcopi care au propovaduit crestinismul mai departe pe cuprinsul intregii Dacii. De asemenea episcopii si preotii hirotoniti de Sf Pavel si ucenicii sai la sud de Dunare au propovaduit evanghelia in nordul Dunarii. Acesta a fost inceputul increstinarii si formarii poporului roman, cu cateva decenii inainte de cotropirea romana. Atat latinii cat si slavii putem spune ca au avut un rol important in raspandirea crestinismului insa nu au fost cei care au pus bazele credintei crestine pe teritoriul locuit de stramosii nostri. Cu alte cuvinte credinta noastra are radacini apostolice (direct de la sfintii apostoli) si nu a fost implementata prin intermediul sau sub influenta altor popoare care s-au intersectat cu noi de-a lungul istoriei.
Ieromonah Eftimie Mitra
Bibliografie
„Vietile Sfintilor” pe Mai si Februarie, Editate de Man Sihastria, 2005
„Istoria Bisericii Ortodoxe Romane”, de Mircea Pacurariu, Sibiu 2007
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/05/sf-apostol-andronic-propovaduit-si-in.html
„Te duci la dacii boreici, cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana” – bun, deci la anul 400, la un secol jumate DUPA retragerea aureliana, dacii erau inca daci – si-I cantau lui Hristos dupa inima romana, la anul 400 toamna crestinismul fiind legal in Imperiul Roman si „inima romana” fiind inima crestina a Imperiului Roman, dacii fiind „in rand cu lumea romana” care va sa zica. Bun, pai stiam asta. La anul 400 dacii erau daci, crestini, legati de romanitatea rasariteana (logic si geografic). Poate ca „inima romana” i-a dus in cele din urma la numele de „roman”, dar cred ca Istoria Romanilor trebuie legata si de Istoria Bisericii – macar pentru a deslusi acele legaturi adanci dintre Biserica, ierarhii ei si popor. Unsite interesant: http://ortodoxie.trei.ro/istoric/vietile_sf_romani/10b_martiri_si_sfinti.html
Evident, nu se poate face istoria neamului românesc fără istoria Bisericii, a legăturii noastre cu Dumnezeu.
Este evident pentru oamenii cat de cat logici in gandire, dar am constatat cu tristete ca destui dintre istoricii nostri n-au auzit inca de cuvantul (cam complicat si scump, ce-i drept) „interdisciplinaritate”. Cam greu in Romania sa aduni cativa specialisti in discipline diferite si sa-i pui la munca pentru un scop comun.
D-le Cotoran,
in afara de faptul ca sunteti foarte nervos din interventia dv nu am inteles nimic. Eu am comentat pe tonul cel mai calm o afirmatie a d-lui Vinereanu, care este un lingvist competent, afirmatie cu care eu nu sunt de acord. Ce v-a scos din sarite? Daca aveti sa-mi reprosati ceva faceti-o ca un intelectual, cu argumente, nu ca la bodega.
Recunosc ca De bello dacico nu am vazut-o in viata mea. V-as fi foarte recunoscator daca mi-ati furniza date despre ea: autor, editura, localitate si an de editare. Daca ne-ati da si un citat din ea ar fi un eveniment unic: un pasaj dintr-o carte total necunoscuta la nivel planetar, scoasa acum la iveala de dl Ion Cotoran! Va rugam frumos, faceti-ne acest amar de bine! Nu ne mai puneti curiozitatea la incercare. Va multumim!
De ce nu-l lăsați pe Ion Cotoran să se simtă bine: e singurul român care a citit De bello Dacico?!
Cred ca e singurul din lume care o detine si a citit-o,cartea fiind atribuita imparatului Traian dar disparuta in negura vremii. Diversiunea consta in separarea dacilor( presupus inruditi cu celtii)care ocupau Europa Centrala inclusiv Transilvania de neamul diferit al getilor inrudit cu ilirii.De unde si teoria ca dacii ar fi precursorii unor neamuri germanice(olandezii=dutch,chiar cronicarii sasi/saxoni considerandu-i stramosii lor).Totodata getii erau deseori confundati cu gotii,neam germanic.Daca avem in vedere ca prima Rusie(Kieveana)a fost intemeiata de”varegii rus”(neam germanic/danezi)de unde-si trag numele,diversiunea devine evidenta.
Nu înțeleg diversiunea? Fiți mai explicit!
Mai precis,dacii nu ar apartine popoarelor trace ci celor germanice.Astfel din”dac”deriva”deutsch”,”duth”…sunt opinii,ipoteze des intalnite azi in istoriografie inclusiv in cronicile sasilor/saxonilor din Ardeal.
De ce nu căutați ce părere au nemții despre cuvîntul „deutsch”? Ce-ar mai râde de etimologia scornită pe internetul românesc!…
Cum faceți? Le găsiți/imaginați singur sau le luați de la alții?
In lucrarea”Dacoromano-saxonica”eminentul istoric sas Adolf Ambruster prezinta documente autentice(cronici,arhive,manuscrise etc.ale sasilor),unii cronicari sustinand descendenta dacica a sasilor transilvaneni.Istoricul nu sustine aceasta ipoteza/teorie fantezista ci consemneaza totul cu rigoare germana.Sasii colonizati de regalitatea maghiara isi cunosteau istoria dar inca din evul mediu se vehiculau asemenea ipoteze.Pe internet sunt deasemenea articole,lucrari ale unor basarabeni care strecoara ideea ca dacii sunt”inruditi”cu celtii=popor germanic.De aici am intuit o diversiune,coreland si alte aspecte inedite:vizitele printului Charles in Ardeal si chiar stabilirea unei resedinte aici(a cumparat 8 case),afirmatia printului ca este descendent al lui Vlad Tepes,familia Windsor coborand genealogic pana la dinastia Basarabenilor etc.Vlad Dracul si Ordinul Dragonului…Casa regala de Windsor a fost creata printr-o proclamatie in 1917 cand Tarul Nicolae a fost fortat sa abdice de masonul Kerenski si agenturile perfidului Albion.Iar regele Angliei George al V-lea a refuzat sa le acorde azil politic lasandu-l la cheremul bolsevicilor care l-au macelarit impreuna cu familia la Ecaterinburg.Diversiunile incep cu pasi mici,povesti care ulterior se intiparesc in constiinta publica si slabesc vigilenta.Esti vrajit de magician si nu vezi cand ti-a furat ceasul,daca nu te face sa i-l dai tu insuti.
Mergeți pe mâna lui Adolf Armbruster! Ce a făcut casa regală din Anglia în 1917, când a refuzat să-i acorde lui Nicolae al II-lea refugiu în Anglia, merită discutat pe toate fețele! O ticăloșie fără seamăn! Au ascuns acest detaliu al „REvoluției”, dar încă nu e trecut timpul: Anglia trebuia să explice complicitatea ei la instaurarea comunismului bolșevic în Rusia!
Prin ecuatia dacii=celti=germaici substratul etnic al Transilvaniei devine germanic similar cu al Rusiei Kievene devenita Ucraina de vest.Getii fiind o ramura a tracilor care nu au trecut Carpatii,leaganul lor sunt Balcanii unde Regatul tracilor/odrisilor a constituit apogeul lor militar/politic.Ulterior dacul/germanul Burebista unifica triburile dace,le supune pe cele ale getilor si incepe campania impotriva celtilor pe care-i impinge in vestul Europei.Deci susbtratul initial al Transilvaniei e germanic=dacic pe cand cel balcanic e diferit(tracic),inclusiv al Munteniei,Dobrogei.Herodot spune ca”getii erau cei mai viteji dintre traci”si nu-i mentioneaza pe daci.Deasemenea Ovidius exilat la Tomis vorbeste de getii salbatici,de sciti,nu de daci.
daci = celți = gemanici? NU EXISTĂ AȘA CEVA! Get
Nu va pripiti !
Simion Lugojan, De belo dacico,Ed.de Vest, Timisoara, 1996
Un comentariu, avand ca baza, Columna lui Traian.Evident nu este lucrarea pierduta a lui Traian.
Mi-ați dat o idee: voi scrie și eu o carte pe care o voi intitula BIBLIA…
Poate d-nul Cotoran are vreo pila la Vatican, la vreun importantmembru al Curiei si a vazut pierdutul „De bello dacico” pe care multi si-ar dori sa-l citeasca. Ce ziceti domnule Cotora , ii ajutati?
Am să-i dau eu un exemplar tras la xerox, că am mai multe!
Imi pare rau ca nu m-am tinut de promisiune. Dar cine nu greseste. Astept sa fiu spurcat si imi pare rau ca nu voi mai vedea spurcaiunea.
Superficiali cum suntem nu interpretam istoria decat dupa scrierile altora de aceea m-am saturat de Idem Ibidem la subsoluri ca sa dam oarece veridicitate spuselor noastre. False de altfel – si sa construim o carte sa fi aparent adevarata fie bazata pe neadevarurilor altora si nu pe propria judecata de interpretare conform cu dovezile aparute. Daca a spus Ion la Targ ca este asa eu nu mai trebuie sa judec cu mintea proprie (este mai greu) ci nemestecat sa spun ca este adevarul- adevarat. Vad ca engelzii din Marea Britanie cand gasesc vreun cacat prin subsol urla de fericire. Noi, nu, noi stam pe interpretarea gresita a istoriei, poate- poate vom gasi un post pe la Acadenie.
Intr-adevar. Dar ati citit De bello dacico, o sursa care se pare ca va este necunoscuta. Nu am treaba cu Vinereanu. Ati luat macar punct cu punct, secventa cu secventa sa judecati toate imaginile din columna Traiana. Tot vreti sa ne bagati in cap ca suntem degeneratii imperiului roman. Date istorice astept si dovezi de la Dvs. nu lectiile Scolii Ardelene care a indus aceasta idee sub influenta Romei.