„Dacă nu veneau comuniștii la putere, noi n-am fi plecat niciodată din România!”

În amintirea lui Peter Weisz „Eu mă consider de naționalitate constănțean!”

„Dacă nu veneau comuniștii la putere, noi n-am fi plecat niciodată din România!

Noi, absolvenții Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța, promoția 1960, de câțiva ani buni ne întâlnim în ultima vineri a fiecărei luni, la „Zorile”, vine fiecare când poate și-și revede colegii cu care a împărțit bucuriile și frământările celor mai frumoși ani!… Din când în când, din Germania, vine la întâlnirile noastre și Peter Weisz, singurul evreu din promoția noastră. Unul dintre cei mai iubiți colegi. Un non-conformist, în felul său. Și pus pe glume, dintre cele mai reușite! Mai presus de orice, copil al străzii, al mahalalei Cuza Vodă, mai exact. Deși cu doi părinți medici, și-a însușit cultura „de la gura portului”, cu care s-a mândrit toată viața, pretutindeni pe unde viața l-a purtat. Căci după terminarea liceului, familia sa a plecat din România, în Israel. Unde a zăbovit cei trei ani de serviciu militar ai lui Peter, apoi a plecat în lume, în lumea liberă, să-și facă un rost. Cu un scurt „remember” la Constanța ca să-și revadă iubirea din liceu și s-o facă nevastă. După o rătăcire de vreo 10 ani prin Germania, Anglia, Italia, Africa, a revenit în România și s-a înscris la facultatea de medicină, pe care, terminând-o, s-a dus în Germania să preia cabinetul și profesia părinților. În 1984 i-am fost oaspete la Dortmund, copleșit de gazdă cu ore prelungite de amintiri și confesiuni. La un moment dat, discuția ne-a adus la punctul în care eu i-am putut pune o întrebare și pentru mine surprinzătoare:

– Băi, Petere, la urma urmelor tu ce naționalitate ai? Tu ce te simți că ești?

– Eu mă consider de naționalitate … constănțean!

Teribil răspuns, care mi-a mers la inimă! Eu dintotdeauna am simțit că există un „weltanschauung” al constănțenilor, ba chiar al LMB-iștilor! Dar sintagma, afirmația categorică „sunt de naționalitate constănțean”, îi aparține colegului nostru PETER WEISZ. Ca să formuleze acest adevăr avea nevoie și de efectul distanțării, de anii petrecuți departe de Constanța, muncit de dorul străzilor de la gura portului… L-a mai ajutat și calitatea pe care o au cam toți colegii mei: om dintr-o bucată! Incapabil să se prefacă, să joace la două capete etc. S-a purtat, în toate ocaziile, ca un veritabil constănțean! Nu m-a mirat deloc răspunsul său, dar m-a bucurat și îi sunt recunoscător că n-a ezitat să mi-l dea. Semn că-l purta în suflet de multă vreme…

La una din agapele mai recente, când atmosfera la „Zorile” se încinsese și ne simțeam iar tineri și plini de noi înșine, pe ring mai toate colegele dansau cu foc tangouri din anii noștri, iar băieții mai făceau o dată pe cocoșii, rămas singur la masă, Peter, deloc dansator, privea cu un soi de melancolie zbuciumul din jur. Mi-am luat paharul și m-am dus la el:

Ce-i, Petere? La ce te gândești?!

Mă gândesc la nenorociții ăia de comuniști! Dacă nu veneau pe capul nostru, eu n-aș fi plecat niciodată din Constanța!…

Discuția s-a mutat pe acest plan și am constatat că Peter, cam apolitic în general, nu prea avea habar de istoria ideii comuniste, nu prea fusese preocupat să știe exact pe cine înjură atunci când îi înjura pe comuniștii din a căror cauză familia sa, de evrei înstăriți, fusese nevoită să părăsească România, unde „nu se mai putea trăi”! (Îl citez pe Peter)…

Rândurile care urmează îi sunt dedicate lui Peter, coleg de grădiniță, de școală primară și de liceu, coleg de viață trăită în demnitate și sinceritate, în stil „constănțean” adică! Este un text scris de la constănțean la constănțean! Un text pentru toți evreii care nu știu încă cine le-a stricat viața obligându-i să părăsească România!

Din păcate, între timp Peter al meu a părăsit și această lume al cărei farmec a știut să-l sporească! Sit tibi terra levis, Petere…

…Când evreii au început să plece din România după 1946, adică după instaurarea regimului comunist, evreii au beneficiat de un privilegiu pe care numai ei l-au avut: au avut dreptul să ceară și să obțină un pașaport cu care au putut să părăsească nu numai țara România, ci și un sistem social-economic care nu le mai convenea multor evrei și români. Acest drept nu l-au mai avut și ceilalți cetățeni ai Republicii Populare România! Cu timpul, și alți alogeni au primit selectiv dreptul de a solicita și de a obține un pașaport. Mă refer la germani, la greci, la turci. Dar mai ales evreii au beneficiat de vestitul drept de a-și băga actele! De a face cerere pentru un pașaport pe care îl și obțineau.

Mă întorc așadar la evrei: ei trebuie să afle măcar acum că atunci când evreii au plecat din România întorcând spatele regimului bolșevic instaurat în țara noastră, principalii vinovați de această schimbare de regim au fost tot niște evrei! Dacă a existat o etnie care s-a bucurat de ocuparea României de Armata Roșie după august 1944, acea etnie au fost evreii. Desigur, nu toți! Dar printre cei care s-au bucurat și s-au grăbit să se alăture partidului bolșevic a existat o majoritate alcătuită din evrei. Evreii au devenit șefii Securității, șefii presei, ai Radioului, ai Culturii, ai Învățământului, ai structurilor guvernamentale. O altă etnie bine reprezentată în activul de partid bolșevic au fost maghiarii, care au știut să profite de ezitarea românilor de a se alătura ocupanților, regimului opresiv instaurat de emisarii Moscovei! Printre emisarii Moscovei s-au numărat sute de evrei, unii veniți în România literalmente „pe tancurile sovietice”!

După părerea mea, regimul bolșevic instaurat după 1944 a avut și o importantă misiune în strategia sionistă: după decenii de propagandă sionistă pentru colonizarea Palestinei, a noului Israel, numărul evreilor veniți în Palestina era încă foarte mic. Prea puțini pentru a face cu ei o țară! Crescuse oareșicât numărul lor cu evreii adunați de prin lagărele de concentrare naziste, deși majoritatea acestora după eliberare nu au ales Palestina, ci Occidentul sau repatrierea propriu zisă, într-una din țările Europei de Est. Acea Europă în care trăiau cei mai mulți evrei din Europa și în care se instaurase după 1945 comunismul biruitor! Traiul acestor evrei în țările respective a devenit tot mai greu de suportat pe măsură ce noul regim își arăta adevărata sa față! Viața în Palestina, în noul Israel, deloc promițătoare până atunci, a început să fie tot mai atrăgătoare pentru evreii din Europa de Est, beneficiari ai regimului bolșevic, instaurat cu largul concurs al unor evrei! Al altor evrei!

Se ajunge astfel la un paradox: în România ocupată de mii de oportuniști evrei, declarați comuniști pe viață, alți evrei începeau să ceară pașaport pentru a pleca din România! A pleca în Israel! Evreii aveau voie să plece din România, dar, în principiu, nu-și alegeau destinația, ci aceasta era deja știută: Israel! Astfel, cu această sperietoare – regimul comunist, sioniștii își rezolvau problema populării Israelului, nu cu evrei din Occident, ci cu evrei din țările comuniste.

Simion Ghinea, arestat în 1948 și eliberat în 1964, povestea cât de uimiți erau deținuții politici aflând că „afară”, deși evreii conduceau România comunistă, evreii, ceilalți evrei, se înghesuiau să facă cerere de pașaport pentru a părăsi România! Firește, unii erau evreii care conduceau balul mascat numit regimul comunist, iar alții erau evreii care nu se puteau bucura de beneficiile regimului și cereau să facă alia în Israel! Cum au fost părinții lui Peter, obligați să-și închidă cabinetul particular și să lucreze la stat… La policlinică! Pierduseră mult prin instaurarea comunismului! Chiar dacă mult mai puțin decât părinții mei, bunăoară! Dar pierduseră!

Cu timpul, evreii comuniști care cădeau în dizgrația regimului, inclusiv din motive penale, uitau de orice fidelitate ideologică și se refugiau în Israel. Majoritatea celor care au făcut muncă de torționari în Ministerul de Interne, măcar după ce au ieșit la pensie, s-au refugiat în Israel! Au ajuns în Israel mii de politruci evrei, care au uitat de orice marxism-leninism după ce au părăsit țara în care au adus atâta suferință prin doctrina criminală a luptei de clasă! În Israel nu mai era cazul să continue lupta de clasă!

Regula era ca un evreu, membru PCR, când depunea cerere de plecare în Israel să fie dat afară din partid, prin votul tovarășilor din organizația de partid. La o asemenea adunare de partid, la care trebuia să votăm excluderea din partid a unui student evreu ce făcuse celebra cerere, eu m-am opus, motivând în felul următor: de unde știm că fostul nostru tovarăș, pe a cărui fidelitate am contat până acum, ajuns în Israel nu va activa mai departe ca un bun comunist, fidel marxism-leninismului?!… Am propus să stăm de vorbă cu împricinatul și să votăm numai după ce vom fi pe deplin edificați asupra intențiilor sale!…

Altminteri toată lumea comenta paradoxalul comportament al evreilor comuniști care, când ajungeau în Israel, uitau de ideologia pe care o slujiseră toată viața! Și care făcuseră să sufere atâta lume care nu le împărtășeau ideile politice.

Mulți evrei au plecat în Israel că să scape de rigorile legii, de răspunderea pentru fărădelegile săvârșite! Cutumă prelungită și după 1990, când mulți evrei penali în România, unii chiar condamnați în justiție, se ascund în Israel și nu-i mai deranjează nimeni.

După 1990 a apărut printre evrei teza că românii, autoritățile din România i-au constrâns pe evrei să plece în Israel cam fără voia lor. Susțin acum că nu și-au pierdut cetățenia la plecare și că au lăsat la plecare bunuri imobiliare confiscate de statul comunist! Cazul clasic al nemernicului de Ioanid Radu, care a cerut în justiție să i se dea înapoi apartamentul părăsit la plecarea din România! Nu s-a rușinat nici când în instanță i s-a prezentat documentul semnat de el prin care își însușea suma prin care statul român îi răscumpăra apartamentul.

Acum evreii se întorc în România. Au plecat după război vreo 300.000 în Israel, și s-au întors după 1990 peste 1 milion. Deocamdată mai mult în acte. Adică și-au recăpătat cetățenia română! Mulți și-au cumpărat locuință, chiar mai multe, au început afaceri profitabile! Cam toți evreii din Israel sunt preocupați de ideea de a mai avea o cetățenie, de rezervă! De rezervă pentru situația în care vor fi nevoiți să părăsească Israelul. O perspectivă luată în serios de un număr tot mai mare de evrei! Un evreu atât de important ca scriitorul Roth a lansat doctrina „diasporistă”, conform căreia evreii veniți din Europa ar trebui să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii veniți din țările Orientului Mijlociu, care cunosc lumea arabă și știu să se împace cu arabii!

A intervenit și mutarea kazarilor! Evreii, peste 90% urmași ai kazarilor, au decis să-și recunoască adevărata lor origine și identitate etnică și să-și revendice o țară la care ar avea dreptul, pe teritoriul fostului așa zis imperiu kazar, cam pe unde azi mai există Ukraina! Ceea ce complică – sau simplifică mult lucrurile!

Deocamdată să consemnăm că evreii se află azi în România într-o situație privilegiată, de care profită cu o discreție tot mai mică, bucurându-se de privilegii pe care nu le-au avut nici pe departe în anii 1945-1965, când au avut la discreție structurile Partidului Comunist Român și ale statului numit Republica Populară (Socialistă) România. Adică mai mult ca oricând în istoria noastră evreii dictează azi mersul societății românești! Un mers păgubos, care amenință ființa statului și a Neamului românesc! Și cu toate astea, evreii continuă să se dea victime, să clameze pe tema mincinoasă a holocaustului din România, a persecuțiilor de care au parte din partea celui mai antisemit popor: noi, românii!

Dezgustat,

Ion Coja