Dacă aveam puțin patriotism…

PURIFICAREA” ROMANIEI
Publicat pe 30 ianuarie 2018
In 1953, Ray Bradbury, scria o „capodopera vizionară” – ”Fahrenheit 451”-, despre o societate în care statul interzice cititul și legiferează arderea cărților, izolând cetățenii într-o „bulă” socio-politică. In 1948, in Romania comunista, aceasta societate a cenzurii era deja la putere.(*)
RAPORT CIA, din feb 1952, distribuit pe 30 ianuarie 1953: „ARDEREA CĂRȚILOR ROMÂNEȘTI SI DISEMINAREA LITERATURII COMUNISTE”
„PMR (Partidul Muncitoresc Roman)’ – notează raportul CIA – „a început distrugerea cărților și documentelor istorice românești.„
Operele marilor nume ale literaturii române – 762 de titluri! – , de la Rebreanu la Goga, şi orice volum care menţionează provinciile istorice româneşti Basarabia şi Bucovina, sunt arse cu sutele de mii în întreaga ţară, pentru a fi înlocuite cu milioane de volume de propagandă rusești (cifra avansata: 3.701.300).
“Orice carte care are de-a face cu Basarabia şi Bucovina a fost arsă imediat, chiar dacă nu era decât pură literatură. Întregul fond de la Casa Şcoalelor, cărţi despre cultura populară naţională si lucrări religioase au fost de asemenea arse”, notează CIA, in raportul desecretizat in ianuarie 2017.
„Un comitet tovărăşesc condus de Mihai Roller “purifică” Arhivele Naționale, distrugând documente istorice inestimabile care dovedesc originea latină a poporului român„. Este vorba de “un tezaur national al poporului român”, avertizează CIA.

„Aceste comori includ hărţi, documente, fotografii, fişe lexicografice unice ale limbii române”, care constituie “o sursă inestimabilă de informaţii geografice şi lingvistice” şi care “dovedesc originea latină a limbii române”
Punctul 7 al raportului CIA mai menționează ca „Se depun toate eforturile pentru incurajarea studiilor in limba rusa: in toate casele de cultura de la sate, in școli, in colhozuri, cooperative, și in orice fel de asociație sociala sau culturala. Aceste acțiuni sunt coordonate de ALRUS, care controlează acum fiecare aspect al vieții din Romania.
Punctul 8 (și final) al raportului CIA, subliniază:
“Conducătorii acestor acţiuni sunt:
a) Petre Constantinescu-Iaşi, descris ca “eroul literaturii naţionale române”.

b) Mihail Roller, un evreu, care a acordat o atenţie deosebită documentelor istorice româneşti din arhivele statului. A condus un comitet special pentru a căuta dovezi istorice privind legăturile dintre România şi URSS.

c) Barbu Lăzăreanu, un evreu, bibliotecar al Academiei. Fiul lui este acum consilier al Ambasadei RPR din Paris, după ce a fost chemat din funcţia de ataşat de presă la Washington.

d) Emil Petrovici, de asemenea un membru pro-sovietic al Academiei.”
La 9 iunie 1948, prin Decretul nr. 76, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, Academia Republicii Populare Române.
Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R. Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții.
Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R., precum Simion Mehedinţi, Alexandru Lapedatu (secretarul general al vechii Academii), Ioan Lupaş, Ion Nistor, Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti (preşedintele Academiei în momentul epurării), Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Zenovie Pâclişanu, Constantin Rădulescu-Motru (fost preşedinte al Academiei), Lucian Blaga ş.a. (Petre Popescu Gogan, „Demolarea” Academiei Române, Memoria, nr. 28, p. 8-53).
În perioada 1948-1989, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost înlocuit cu cel al „originii sănătoase” sau al „meritelor de partid”.
In scopul rusificării culturii românești, s-a constituit, in noiembrie 1944, „Asociația română pentru strângerea relațiilor cu Uniunea Sovietică (A.R.L.U.S), al cărei președinte era C.I. Parhon. La 10 ianuarie 1945 a fost inaugurată, cu mare fast, editura „Cartea Rusă” care, pe lângă publicarea lucrărilor unor poeți și prozatori ruși recunoscuți pe plan international, a editat și cărți de propagandă, ce popularizau diverse minciuni și aberații, pentru a convinge cititorii că cea mai „avansată” cultură din lume este cea rusă, in special cea sovietică. In cărți, manuale școlare și cursuri universitare se susținea, de exemplu, ca legea conservării materiei n-ar fi fost descoperită de Lavoisier ci de Lomonosov,, că radioul n-ar fi fost inventat de Marconi, ci de Popov, că cei mai de seamă agronomi și naturaliști ai lumii ar fi fost sovieticii Miciurin și Lisenko, etc. In același scop, de rusificare a românilor, a fost înființat Institutul Maxim Gorki, instituție de învățământ superior pentru învățarea limbii și literaturii ruse. Aici erau pregătite cadre pentru predarea limbii ruse in școli și universități, dar și pentru alte instituții. Diplomele eliberate de numitul institut erau echivalente cu cele ale universităților de stat din București, Iași, Cluj, Timișoara.

citește si CENZURA COMUNISTA. Decret-Lege nr. 3