CD
1.628 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.78.165
DACA AM FI LĂSATI SA FIM CEEA CE AM PUTEA FI
De CD

Dacă am fi lăsati să fim ceea ce am putea fi si nu ceea ce ni se sugerează si impune, de la subliminal pană la conditionare violentă, cum să fim si să privim lumea, destinul nostru ar fi cu totul si cu totul altul
Prisma oferită de cultura europeană actuală, ca unică posibilitate de a privi lumea este o prismă care descompune/polarizează lumina lumii din jurul nostru ca fiind doar in două benzi antagoniste: alb si negru.

Cultura europeană este o colectie de dualism, polarizare, dihotomii si cugetări dialectice. In special occidentul insistă pe polarizare. Națiunile sunt clasificate fie ca democrații, fie dictaturi, aliați sau adversari. Indivizii sunt etichetați liberali sau conservatori, globaliști sau naționaliști, multiculturaliști sau nativiști. Calea de mijloc a devenit in cel mai bun caz terra incognita, un spațiu uitat, neexplorat si interzis.

Dialectica europeană acceptă existența simultană a două forțe, sentimente sau situații opuse. Gandirea superioară modernă incearcă să nu polarizeze si să vadă problemele din mai multe perspective și de a reconcilia totusi informații aparent contradictorii. Gânditorii dialectici se simt confortabil cu ambiguitatea și incertitudinea și sunt deschiși să exploreze diverse perspective. Spre deosebire de
gândirea dihotomică ce este tendința de a vedea lucrurile ca fiind complet bune sau complet rele, fără a lua în considerare vreo cale de mijloc – tertiun non datur.

Filosoful social american William Irwin Thompson, în cartea sa „Coming into Being”, a propus o cale de urmat prin sistemul antic chinezesc yin-yang. El a susținut că această viziune holistică asupra lumii oferă un mijloc de a transcende ideologiile divizoare ale modernității și de a promova un ethos global înrădăcinat în echilibru și reciprocitate.

În cartea sa „Coming into Being” – “Venirea în ființă”, William Irwin Thompson a susținut viziunea asupra lumii yin-yang, în special așa cum este articulată de Lao Tzu, ca o cale către transcenderea dualismului modern. El a văzut-o ca fiind esențială pentru îndrumarea umanității către o nouă cultură planetară.
Învățăturile lui Lao Tzu subliniază unitatea contrariilor (de exemplu, yin și yang). Acest lucru este esențial pentru depășirea gândirii divizive, binare, care caracterizează adesea politica, economia și discursul cultural modern, de inspiratie talmudică.
Yin: pasiv, contractiv și retractiv.
Yang: Activ, respingător și expansiv.

Viziunea lui Lao Tzu despre leadership ca necoercitiv, umil și în serviciul binelui mai mare oferă un model de guvernare într-o cultură planetară bazată pe un etos global descentralizat, cooperant.
Umanitatea se află în pragul unei faze de transformare a evoluției culturale, îndreptându-se către o civilizație globală. Tao Te Ching oferă un cadru spiritual și filozofic pentru a naviga în această tranziție.

O nouă cultură planetară necesită integrarea celor mai bune aspecte ale tradițiilor orientale și occidentale. Tao Te Ching, cu simplitatea sa profundă și atractivitatea universală, ar putea servi drept punte între aceste viziuni asupra lumii.
Thompson a subliniat nevoia de a reconcilia contrariile în toate aspectele vieții: inimă și minte, Est și Vest, spirit și materie, personal și social.

Filozoful Renașterii timpurii, cardinalul Nicolas de Cusa a declarat în 1433:
„Există în popor o sămânță divină în virtutea nașterii lor comune egale și a drepturilor naturale egale ale tuturor oamenilor, astfel încât toată autoritatea – care vine de la Dumnezeu ca și omul însuși – este recunoscută ca divină atunci când ia naștere din consimțământul comun al tuturor subiectilor. Aceasta este acea stare conjugală rânduită divin de unire spirituală bazată pe o armonie durabilă prin care comunitatea este călăuzită în plinătatea păcii către fericirea veșnică.”

Deci trebuie să ne imbunătătim spiritual si sufleteste, să acceptam ambele ipostaze a fenomenelor si lucrurilor intr-o comunitate binară “bazată pe o armonie durabilă”.
Dualismul aduce lucrurile impreună este credința susținută de anumite școli de filozofie că realitatea este compusă în mod fundamental din două părți.

După cum ar spune atât Lao Tzu, cât și Confucius:
Nu fi progresist sau conservator; fie ambele;
Nu fi materialist sau spiritual; fie ambele;
Nu fi idealist sau realist; fi ambele.

Sistemul yin-yang al Chinei are rădăcini în animism. Societățile preistorice împărtășeau credința animistă că totul în natură – copaci, râuri, animale, obiecte neînsuflețite – era interconectat și pătruns de spirite. Realitatea a fost văzută ca fiind holistică și indivizibilă.

Pe măsură ce civilizațiile au apărut, animismul holistic a făcut loc paradigmelor dualiste. Proto-indo-europenii, de exemplu, au dezvoltat dihotomii precum haosul și ordinea, lumina și întunericul.
Zoroastru, fondatorul primei religii monoteiste, a introdus o cosmologie dualistă. El a descris o luptă eternă între Ahura Mazda, stăpânul înțelept al luminii, adevărului și ordinii, și Angra Mainyu, spiritul distructiv al întunericului, înșelăciunii și haosului.

Acest cadru religios a influențat tradițiile monoteiste de mai târziu și a întărit gândirea dualistă, cimentată in traditiile talmudice.
Chinezii au luat însă o altă cale. Ei au imaginat dualismul nu ca opozițional, ci ca complementar. Sistemul lor yin-yang a subliniat interacțiunea dinamică a contrariilor – forțe dependente reciproc, care împreună formează un întreg unificat. Această perspectivă a pătruns în cosmologia, cultura chineză și înțelegerea lor asupra creației.

Chiar si biserica crestină vede necesitatea coexistentei binelui si răului si oferă drumul spre pozitionarea binelui acolo unde răul nu mai poate avea nici un efect imediat, Exemplul cu plantele folositoare si burienile este edificator, buruienile există ca să stimuleze dezvoltarea sănătoasă si puternică a plantelor folositoare.

Separarea este o descarcare de energie:„Când yinul și yangul, inițial uniți, s-au separat pentru totdeauna, munții au turnat apă.”
Limba chineză reflectă conexiunile profunde dintre yin-yang și fenomenele naturale, în special magnetismul. Caracterul pentru yin cuprinde semnificații precum umbrit, înnorat, lună și încărcătură negativă (magnetică). Caracterul pentru yang înseamnă luminozitate, soare, munte și încărcare pozitivă.

În timpul dinastiei Zhou, chinezii au descoperit pietre magnetice și le-au folosit pentru a crea primele busole magnetice. Aceste „indicatoare de sud” constau dintr-o lingură de piatră pe o farfurie marcată cu cele patru direcții cardinale. Această busolă timpurie reflectă principiul yin-yang: nordul este yin și sudul este yang.
Versiunea timpurie a busolei chinezești sau „indicator de sud”. Lingura era făcută din piatră. Nordul este yin, sudul este yang.

Conceptul de qi (sau ci) ilustrează în continuare această legătură. Qi reprezintă tensiunea și interacțiunea dintre yin și yang, adesea tradusă ca „putere cosmică”, „forță vitală” sau „materie-energie”. Influențat de fizica cuantică, sinologul Joseph Needham a descris qi-ul ca un joc de materie și energie.

Chinezii folosesc radicalul[simbolul] qi în caracterul compus pentru cuvântul modern electricitate. Același radical este folosit în caracterele compuse pentru Tai Chi și Qigong. Cele Opt Trigrame, baza I Ching-ului, fac, de asemenea, aluzie la fenomene electromagnetice.

După ce au stabilit că polaritatea yin-yang este fundamentală pentru cosmos, chinezii au motivat că ar trebui să aplice acest principiu în dezvoltarea culturii lor. Acest lucru ar asigura că civilizația lor va fi aliniată cu Tao, sursa „sursei” de yin și yang.
Prin urmare, chinezii au clasificat toate aspectele existenței ca polarități yin sau yang: Cerul (soarele) și Pământul, bărbat și femeie, creștere și decădere, sus și jos, spațiu și timp, înaintarea și retragerea, ceva și nimic, activ și receptiv, mișcare și odihnă.

Mai mult decât atât, aproape toate aspectele culturii chineze s-au bazat pe principiul yin-yang: arhitectură, artă, filozofie, meșteșug, obiceiuri alimentare și medicină și, cel mai răspândit, structura sa socială confuciană.
Confucius a adăugat cei opt membri ai familiei ca atribute celor Opt Trigrame, înglobând viața umană în cosmologia yin-yang.

Confucius, care a studiat I Ching-ul toată viața, și-a bazat construcția socială pe I Ching. El a adăugat cei opt membri ai familiei ca atribute celor Opt Trigrame. Această societate „încorporată” în cosmologia yin-yang a lui I Ching. Calea lui de mijloc a devenit norma în toate aspectele societății chineze, publice și private:

Interesul personal (Yin): prioritizarea personalului poate dăuna relațiilor și armoniei sociale.
Altruism (Yang): sacrificiul de sine excesiv poate duce la neglijarea nevoilor personale și la epuizare.
Calea de mijloc confucianiană se bazează pe reciprocitate (shu), unde cineva caută beneficiul reciproc și corectitudinea.

Tradiție (Yin): Aderarea rigidă la tradiție poate împiedica progresul.
Inovație (Yang): Inovația excesivă fără respect pentru tradiție poate duce la haos sau la pierderea identității.
Calea de mijloc: Confucius pledează pentru menținerea valorilor etice de bază din tradiție, fiind în același timp adaptabil și deschis la schimbările necesare.

Autoritate (Yin): Conducerea prea strictă riscă alienarea și resentimentele.
Bunăvoință (Yang): Conducerea prea îngăduitoare poate duce la dezordine sau pierderea respectului.
Calea de mijloc: Un lider ar trebui să exercite un echilibru de fermitate și compasiune, asigurând dreptatea, menținând în același timp încrederea și bunăstarea oamenilor.

Calea de Mijloc Confuciană este calea qi-ului, calea dintre polaritățile yin-yang. Când polaritățile sunt în echilibru, societatea este în echilibru, iar pierderea prin frecare va fi la minimum.

Un lucru trebuie precizat mai ales pentru cei grabiti să lanseze judecăti pe jumătate: ambele părti –yin si yang – trebuiesc bine cunoscute si cantărite si sub aspectul consecintelor ce le pot genera.

A fost afirmat orbește de „filozofi geopolitici” moderni precum Samuel Huntington și Sir Bernard Lewis a căror ideologie exercită o influență atât de puternică asupra gândirii occidentale de astăzi că umanitatea ar putea exista doar ca o sumă de părți infinit divizibile într-un „mozaic multicultural”, în cel mai bun caz ignorându-se reciproc și tolerând diferențele, dar fără să luăm timp să ne înțelegem sau să ne apreciem asemănarea.

Huntington a concluzionat în cartea sa influentă „Cocnirea civilizațiilor” că pacea pe pământ este fundamental imposibilă, deoarece confucianismul, hinduismul, islamul, creștinismul și iudaismul sunt toate în mod fundamental incapabile să coexiste pașnic din cauza ideologiilor lor distincte și a diferențelor intrinseci.

Această perspectivă cinică a negat în mod fundamental caracteristicile paralele ale fiecărei culturi și descoperiri comune îmbrăcate în spatele unor înfățișări diferite, dar conținând aceeași substanță de iubire, dreptate, adevăr, frumusețe și moralitate, modelând atât universul, cât și condiția umană, ca expresie vie a forței care ghidează creatorul. desfăşurarea acelui univers.

Faptul pe care astfel de gânditori precum Huntington și adepții săi aleg să-l ignore este că cele mai mari renașteri și ritmuri de progres înregistrate în experiența umană nu au avut loc niciodată de grupuri culturale distincte pur și simplu transformându-se la întâmplare sau făcând ceea ce au făcut strămoșii lor, ci mai degrabă. toate perioadele de progres au fost modelate de polenizarea încrucișată a celor mai bune idei ale diferitelor culturi, niciodată doar înlocuind un set de idei pentru altul sau adăugând un set de idei la altul, ci mai degrabă creând noi întregi care sunt mai mult decât suma lor. părți și care conțin grade tot mai mari de putere de a descoperi și comunica în mod creativ adevărurile acelor principii universale care ghidează omenirea și natura. Aceasta este definiția adecvată și scopul „științei” și „artei” și efectele lor ca progres tehnologic, așa cum sunt exprimate în toate culturile.

Religiile din Asia de Sud și de Est în special sikhism, hinduism, sanamahism, confucianism și Taoism au elemete asemanatoare panteismului, current filozofic pornit in Europa secolului al 17-lea bazat pe opera filosofului Baruch Spinoza, în special, cartea sa Etica. O poziție panteistă a fost luată chiar și în secolul al 16-lea de filosoful și cosmologul Giordano Bruno.

Aceste evenimente ne spun că cultura europeană a incercat de-a lungul timpului polenizări asiatice care insă nu s-au dezvoltat mai departe ca si incercările lui Leibniz.

Civilizația asiatică a apreciat întotdeauna pacea sub cer și armonia între națiuni. Să lucrăm cu toții în acest spirit și să contribuim la o comunitate globală deschisă cu un viitor strălucit pentru umanitate.

Atlanta 26/12/2024