Sorin
sorin.filip5780@yahoo.com
89.44.79.65
În răspuns la Sorin.
E posibil ca ”suțată” să fie chiar lat.societās (acuz.sg. societātem). https://en.wiktionary.org/wiki/societas#Latin
Sunt multe cuvinte romanice moștenite în dialectele sudice care ies din ”vorbarul” daco-românesc dela nord de munții Balcani și Dunăre (cusurin ”văr”, copie ”turmă”, aușatec ”sfatul bătrânilor” ce conduceau farele fârșeroților), dar nu cred că dispar complet. Dacă sapi destul de adânc, probabil dai și de variantele noastre.
Mai demult căutam astfel de cuvinte rare ca să le evidențiez pe Wiktionary, dar niște anonimi țin să-mi șteargă ori să-mi modifice substanțial postările. Găsisem, dacă-mi amintesc bine, la un autor din Albania top.”Suma cu bradu” cf. lat.summus, coradical cu rom.sâmcea (cf. lat.*sumicēlla, ”sâmcele de ziuă”) și ar fi trebuit pus aici. https://en.wiktionary.org/wiki/summus
Altele: suf.lat. -āticus: amintatic sn (fără pl.) „profit, câștig”, din amintu< lat.augumentare, ascumtatic „ascunziș” (ascumtu < lat.abscondo) aușeatic, aușatic sn, f. pl: aușeatițe, aușeaticuri „bătrânet, bătrânețe” avinatic „vânătoare”, giunatic „tinerețe, vitejie”, giuratic, pl.-uri jurământ, imnatic „îmblet, mers” (imnu „îmblu”, lat.inmino < ambulo, -are) http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6336/pdf Ar trebui să ne împrospătăm vocabularul cu niscai sinonime romanice de la ei, iar aromână să se adape din română, astfel refăcându-se blocul romanic răsăritean, așa cum era probabil până acum o mie de ani. * Nota redacției – dialectul aromân ar putea îmbogăți limba română comună? De ce nu?! Eu deja folosesc cuvîntul „mușata”, fata mușata, adică fata frumoasă. Cuvîntul mușat a existat și în Nordul Dunării, dar s-a păstrat numai ca nume propriu: Mușatinii!
Mai este un regionalism interesant în română, cumpăríe (=grupă, asociație, tovărășie), care se poate reconstrui *compānia sau *comparem cf. lat.par (gen. pāris) ”pereche, cuplu” și compār /ˈkom.paːr/ ”egal; similar, comparabil; seamăn, partener; soție. (acuz.comparem/compār)!
În istro-română au cumpare (=cumnat; sin. diver/givăr), iar în alb. (dial. Gheg) kumar-ë, kumari (var. kumbar-ë) ”nănaș”, similar sicil.cumpari. Cred că aici se confundă vb.pariō, parere (a da naștere), botezul considerându-se a doua naștere, prin urmare nănașul este chemat să fie copărtaș la actul acesta. Al doilea termen este cel dat mai sus, de unde am avut probabil un v.rom.*cumpare pierdut, dar nu complet. Poate fi atât din decalcul romanic compāniō, compāniōnem, cât și din acela de „egal.”
Am menționat într-un alt comentariu existența expr. ”păr pe păr” ”schimb echitabil”, care trebuia să fie *par(u), cf. Alb.i barabartë (egal, echitabil) și adv.baraz (în aceeași măsura, la fel de). Fonetismul acestora din urmă se explică prin faptul că prefixul m- schimbă [p] în [b].
Țiganii obișnuiau să spună bara-bara ca expr. cu sensul ”împărțeală cinstită; jumătate-jumătate”. Cred că l-au luat din albaneză. Cred că adj. ”i barabartë” ar putea fi separat prin mbarë + *mbartë tradus ”fair share” (împărțire echitabilă, corectă).
Primul este atât lat.par (rom.par) cu prefixul m-, cât și un autohton mbarë (favorabil, propice; corect, drept, așa cum ar trebui). Secundul ar putea fi o reduplicare plus sufixul -të sau lat.partis.
Graiul armanesc este, dupa umila mea parere, limba tracilor care era si limba dacilor. Atata dopar ca trebuie scuturata bine de neologismele lor grercesti, bulgaresti, sarbesti si turcesti. Haituiti de popoarele barbare care au navalit in Balcani, armanii au ramas ca insule izolate si limba lor nu a evoluat, nu s-a schimbat, pentru ca mediul hapsan nu le-a permis o evolutie in acest sens. Noi, neamul romanesc de la nord de Dunare, am avut sansa sa apara in mijlocul nostru personalitati care au cizelat graiul nostru romanesc mostenit de la traco-daci. Una dintre aceste personalitati daca nu cea mai mare, a fost geniala creatie poetica a lui Dumnezeu si a poporului romanesc, Mihai Eminescu. Fie-I memoria vesnica.