„Totuşi unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?…” Unde să fie?! Fiecare pe la casa lui !
No issue detected
Calin Kasper4 hours ago
calin.kasper@gmail.com178.10.127.184
Codreanu, cu intuitia sa fenomenala, a hotarat sa puna stavila comertului evreiesc de tip speculativ, care vindea scump marfa proasta si falsificata. Astfel ca a infiintat Comertul Legionar, care vindea marfa de calitate, la pretul corect, fara ca sa se incerce obtinerea de beneficii imense. Acest comert legionar a devenit spaima comerciantilor de toate genurile si rasele. Pentru a preintampina zvonurile, defaimarile si mistificarile, Codreanu a dat o circulara adresata comerciantilor din Carmen Sylva, prin care explica ratiunea de a vinde marfa cu preturile obisnuite. Presupun ca Legiunea infiintase tocmai un magazin legionar la Carmen Sylva, ceea ce i-a panicat pe negustorii din localitate. De asta a fost nevoie de Circulara Capitanului. Iata textul Circularei, pe care l-am lasat nemodificat si care respecta ortografia originala ( unde textul e scris cu litere mari, l-am lasat asa, din respect pentru Capitan):
„„O LĂMURIRE
Pentruce „Consumul Legionar” vinde mai eftin?
„Consumul Legionar” vinde mai eftin, NU pentru a face concurenţă celorlalţi negustori;
Ci pentru un principiu foarte sănătos pe care trebuie să-l aplice toţi comercianţii din Carmen Silva.
1. ÎN INTERESUL LOR: pentru că oamenii văzând că la Carmen Silva ei nu sunt spoliaţi, că marfa e tot aşa de eftină ca la ei acasă, în loc să vină 10.000, vor veni 20.000 şi negustorul va câştiga mai mult dacă vinde eftin la 20.000, decât dacă vinde scump la 10.000 de oameni.
2. ÎN INTERESUL STAŢIUNII: Pentru că staţiunea în faţa marelui număr va înflori, nu va fi pustie, ca atunci când vine lume puţină.
3. ÎN INTERESUL VIZITATORILOR: căci ei nu trebuie să se apropie de CARMEN SILVA cu groază, ca de o CETATE de SPECULANŢI care voiesc să-i jupoaie.
Gândiţi-vă că oamenii aceştia cari vin aici au cheltuieli mari: cu treul, cu chiria casei, cu taxele, cu plata băilor, iar noi, văzându-i că vin împinşi de boli le ridicăm preţurile la toate alimentele cu mult peste preţul localităţii în care trăiesc ei. Ce-ar fi, dacă CÂILE FERATE văzând lumea că se îndreaptă spre Carmen Silva ar dubla preţurile biletelor?
4. ÎN INTERESUL NEAMULUI: El are interesul ca un număr cât mai mare de Români să vină la Mare, pentru a se recreia, pentru a se vindeca, pentru a-şi reface sănătatea. Nu trebuie să se zică: „să vină numai cei bogaţi”.
NEAMUL zice: „Să vină toţi”. Să vină cei ce-au nevoie, bolnavi; bogaţi sau săraci. Căci neamul se sprijină pe toţi deopotrivă şi pe cei bogaţi ca şi pe cei săraci. Şi poate mai mult pe cei săraci. În orice caz neamul are interesul ca toţi fii săi, săraci sau bogaţi, să fie sănătoşi.
DECI REPET:
Comercianţi din Carmen Silva, spre câştigul şi spre binele vostru:
SPRE Binele Staţiunii:
SPRE Binele familiilor sărace împinse de boală spre lac sau spre mare;
SPRE Binele Neamului nostru, urmaţi sfatul şi exemplul pe care vi-l dăm:
Vindeţi cu preţuri normale
Iunie 1937 C. Z. C.”
Acest text este unul nu numai plin de omenie, ci si o lectie de economie politica si de management al comertului. Ar trebui introdus la ASE, fiindca banuiesc ca acolo invata bietii studenti numai tampenii.
In alta ordine de idei, cred ca ar fi de datoria noastra, cei care iubim Legiunea si mai credem in ea, sa prezentam pe acest blog mai multe texte remarcabile despre doctrina legionara. Pe unii dintre cititorii blogului, i-a preocupat intrebarea legitima: De ce nici Codreanu si nici Horia Sima nu au lasat cu limba de moarte, un inlocuitor la carma Legiunii? Eu cred ca am gasit deslegarea la aceasta intrebare. Am dat peste un text al lui Horia Sima, care trateaza foarte documentat, aceasta problematica spinoasa si dificila. Cred insa ca dupa publicarea pe blogul dvs. a acestei lucrari, vor fi destui care vor intelege si accepta logica lui Sima. Problema este ca lucrarea este prea lunga, pentru a o publica pe blog toata odata. Eu propun un serial de 6 episoade, care sa fie publicate in succesiune zilnica. Sunt sigur ca vor fi citite cu interes si poate ca se va dovedi si o strategie de marketing pentru a mari interesul si nr. vizitatorilor de pe blogul dvs.
Am impartit deja lucrarea lui Sima despre eligibilitate in cadrul Legiunii in 6 episoade. Daca domnul Coja considera ca merita publicata separat, sa inceapa cu primul episod. Eu voi agata de fiecare episod, la comentarii, urmarea, astfel ca in 6 zile sa epuizam subiectul.
Principiul selectiunii in Legiune (I)
Articolul, care poarta titlul de „Principiul selectiunii in conducerea legiunii“ a aparut in „Tara si Exilul“, Anul XXIX, Nr. 3-4-5, Ianuarie-Martie 1992 si este scris de Horia Sima.
I. DESPRE CONDUCERE
Este vorba de problema conducerii in Legiune, si nu de alte formatiuni politice. Scriu aceste rânduri, pentru cã am constatat cã multi camarazi n’au înteles doctrina Cãpitanului in materie de conducere a organizatiei noastre sau nu le convine acum, dupã trecerea atâtor ani, sã o recunoascã si sã o aplice, asa cum a fost expusã de Intemeietor.
In lunga mea viatã politicã, am fost solicitat de numerosi legionari, dintre cari unii au jucat roluri importante in miscare, ca sã le cedez locul ce îl detineam -Sef al Legiunii- pentru cã ei posedã tehnica lor, mijloacele lor de convingere, si o intuitie politicã specialã, care le vor permite sã o scoatã din impasul in care cãzuse. Aceste propuneri mi se fãceau in perioade de crize, când miscarea se sbãtea in prigoane si fãrã perspective de a iesi la liman. Dupã pãrerea acestor camarazi, trecerea Sefiei in mâinile lor ar fi usurat considerabil greaua situatie a miscãrii si chiar ar fi determinat pe dusmanii nostri sã-si revizuiascã atitudinea, acceptând o nouã colaborare cu organizatia noastrã.
Nu exagerez dacã afirm cã, au fost cel putin 20 de încercãri de acest gen, venite de la camarazi cari detineau ranguri in ierarhia Legiunii si cari credeau cã luând ei conducerea miscãrii, vor rezolva satisfãcãtor necazurile in care ne sbãteam.
Ce garantii ofereau acesti solicitanti din mijlocul nostru cã odatã investiti cu sceptrul conducerii, vor sãvârsi miracolul unei schimbãri radicale in viata de suferintã a Legiunii? Niciuna, afarã de verbul lor înflãcãrat, de promisiunile lor stãruitoare, de perspectivele cari se puteau deschide Legiunii sub conducerea lor. Sunt nevoit sã intreprind aici o scurtã disertatie asupra principiului conducerii in miscare, care e fundamental diferit de al altor formatiuni politice. Inarmat cu aceastã introducere, îmi va fi mai usor sã explic de ce am refuzat permanent sã dau curs acestor cereri. Tuturor le lipsea ceva esential, si anume garantia cã vor realiza faptele pe care le credeau in priceperea si puterea lor sã le facã.
II. PRINCIPIUL SELECTIUNII
Dupã doctrina Cãpitanului, orice sefie in Legiune, dela cea mai mica, a sefului de cuib, pânã la cea mai înaltã, a sefului miscãrii, nu se poate obtine nici prin alegeri, dupã sistemul democratic, si nici prin ereditate, adicã prin trecerea conducerii din tatã in fiu, sau alte rudenii, dupã sistemul nobiliar sau aristocratic. Corneliu Zelea Codreanu a fixat un al treilea principiu, al selectiunii sociale, deosebit de primele douã. Principiul selectiunii se bazeazã exclusiv pe valoarea individului, pe capacitatea lui de a conduce o unitate in miscare, pe vocatia lui de a deveni sef al unei formatiuni legionare. Când se produce acest proces selectiv, când legionarul respectiv dã dovada ca este apt sã exercite o anumita comandã, de abia atunci Seful Legiunii sau seful judetului sau alt sef îl consacrã, adicã il recunoaste in functiunea in care s’a distins prin propriile lui merite. In Legiune, se petrece un fapt paradoxal: cineva este sef de fapt, înainte chiar de a primi confirmarea dela superiorul sãu, prin sacrificiile lui, prin talentul lui de a înjgheba o organizatie. Ca sã devinã cineva sef de cuib, trebue in prealabil sã strângã in jurul lui un mãnunchiu de prieteni, cari, mai târziu, vor forma cuibul ce i s’a încredintat sã-l conduca. Ca sã ajungã cineva sef de judet, trebue mai intâiu sa se distinga in organizarsa acelui judet. Când a venit dela Centru confirmarea ca este sef de judet, aceastã numire presupune ca el are la dispozitie o retea de unitãti cari vor forma structura acelei organizatii judetene, si asa mai departe.
In aceastã privintã, imi permit sa reproduc un pasaj din amintirile lui Traian Puiu, care a lãmurit, cu o rara intuitie, in ce consta principiul selectiunii sociale, fixat de Cãpitan si cum functioneazã el.
„De aceea si conceptia nostrã asupra conducerii avea aceleasi fundamente. In pozitia de conducãtor al destinelor noastre, nu trebuia sã ajungã decât acela care putea sã cuprindã in sufletul sãu întreg poporul, cu toate nevoile si aspiratiile lui. Insasi cadrele miscãrii se formau in spiritul acestui principiu.
Sefii legionari nu se impuneau si nu sunt impusi masei legionare. Ei se aleg dela sine, nu prin vot, ci prin lupta si faptele lor. Fiecare sef legionar este, sau poate fi, atât de mare cât sufletul lui poate cuprinde: un cuib, o garnizoanã, o regiune sau tara întreagã.
Criteriul selectiunii noastre nu-i votul, nici vorbãria si nici intelectul, cu care cineva se poate prezenta lumii românesti. Primul nostru criteriu de selectiune este capacitatea de dragoste a respectivului pentru tot ce este românesc. Aceastã facultate îi determinã atât puterea lui de muncã si de luptã cât si puterea de jertfã si de dãruire personalã in slujba nemului. Rãsplata acestei dãruiri din dragoste este tot dragostea. Poporul a început sã ne iubeascã, cum îsi iubeste copilul mama. Si dragostea lumii românesti fatã de noi legionarii, n’a incetat niciodata” (P. 75 din lucrarea lui Puiu Train, in curs de aparitie).
Principiul selectiunii se aplicã cu rigoare la toate treptele de organizare a Legiunii, dar cu extremã rigoare când este vorba de functiunea supremã a Legiunii.
Ca sã ajungi in fruntea Legiunii, nu este suficient sã pretinzi cã ai fi mai bun decât actualul sef si, in virtutea acestei presumtii, prin nimic dovedite, sã ceri substituirea lui cu propria persoanã, ci trebue sa apuci drumul pe care il ia cel mai umil sef din miscare, drumul faptei, al actiunii, al creatiei. Trebue sa demonstrezi cã esti in stare sã rãstorni obstacolele ce stau in calea Legunii, înãltându-o pe culmile maririi. Trebue sã o ridici sus de tot, in vãzul tuturor, încât toti sã te recunoascã ca fiind un ales al destinului. In momentul acela nu trebue sã te mai lupti cu nimenea si nu trebue sã mai pretinzi nimic. Nu ai rivali. Nimeni nu iti mai stã in cale. Insãsi faptele tale te inaltã in zenitul autoritãtii.
De aici tragem concluzia cã sefia Legiunii nu se cere nici de la actualul Sef si nici chiar dela masele legionare. Ea se proecteazã din propriile fapte ale celui ales. Mai mult decât atâta. Când cineva se apropie de treapta supremã in Legiune, nici chiar el însusi nu are nevoie sã pretinda ceva. E purtat de valurile popularitãtii spre aceastã, înalta functiune, chiar contra vointei lui. El a devenit un simbol al unei lupte plãtite cu nenumãrate sacrificii.
Sefia Legiunii nu se iscodeste, nu se cere, nu se pretinde, si cu atâta mai putin nu se provoacã zarvã in miscare pentru obtinerea ei. Nu e nevoie sã pui pe altii sã face, propagandã, pentru propria ta persoanã. E suficient sã faci acte de sef, cari prin impulsul lor natural, te înaltã la cea mai ridicatã treaptã in miscare. Aptitudinile individului premerg functiuni.le ce-ar putea sa le indeplineasca cineva in miscare si recunoasterea locului ce-l ocupa in ierarhia Legiunii este o urmare fireascã a propriilor lui merite.
III. PRINCIPIUL SELECTIUNII IN VIATA UNUI LEGIONAR
Viata mea de legionar poate servi ca îndreptar pentru a ilustra principiul selectiunii. Mai intaiu am luptat in rândurile studentimii legionare, intrând in miscare in toamna anului 1927, la Bucuresti, adicã, la circa 6 luni dela actul întemeierii dela Iasi, in primul cuib format in Capitalã, sub conducerea lui Andrei C. Ionescu. Când soarta m’a aruncat in provincie, ajungând profesor de liceu, am contribuit la întemeierea organizatiilor din Fãgãras, nordul judetului Hunedoara si apoi Banat, fãrã a fi avuat o insãrcinare specialã. Am fost numit sef de judet in 1933 si apoi Sef de regiune in Banat, in 1935, dupã ce si in aceste parti am rãspãndit crezul legionar, întemeind cuiburi.
Cãpitanul a aplicat in cazul meu principiul selectiunii. A socotit ca am fãcut mai mult decât contemporanii mei de atunci, camarazi de promotie, si confirmarea a venit dela Centru, ca fiind apt sã conduc aceastã regiune in 1935. Regiunea X-a Banat a iesit cea dintâi pe tarã., la alegerile din 1937, dupã calculele dela Centru.
Când a venit prigoana cea mare din 1938, am relusit sa scap in ultimul moment, inainte de a fi dus la Tismana. Am plecat la Bucuresti si m’am pus la dispozitia Comandamentului Legionar de prigoanã, ce abia atunci se infiripasese. Ionel Belgea, seful de atunci al Comandamentului, mi-a dat atunci insãrcinarea sa reiau legãturile cu Ardealul si Banatul si sa reorganizez aceste regiuni. Mai târziu mi-a lãrgit mandatul. Nu numai Ardealul si Banatul cãdeau in atributiile mele, ci intreaga retea din provincie. M’a preferat pe mine pentru simplul motiv cã, fiind necunoscut in Bucuresti, mã, puteam strecura mai usor in deplasãri. Iordache Nicoara a rãmas cu conducerea Capitalei.
A fost o însãrcinare grea si plina de primejdii. Chemam curieri din provincie pentru instructiuni, dar adeseori trebuia sã ma deplasez si eu in diferite orase pentru a lua contact cu organizatiile locale. Politia nu stia cine conduce organizatia din provincie, încât câteva luni m’am putut strecura fãrã sã mi se stie numele. La inceputul lui Septembrie 1838, situatia s’a schimbat. La o intâlnire cu Iordache Nicoarã, acesta m’a rugat sa iau eu conducerea Capitalei, pentru cã se simte urmãrit. Intr’adevar, peste o saptãmânã a cãzut.
In Iulie 1838, cãzuse in mãinde politiei Jenicã Belgea, iar, la scurt interval, si urmasul lui la conducere, Pãsu Antoniu. Constantin Papanace exercitã si el comanda doar câteva zile, caci este arestat întâmpltor si, dupã eliberare, a stat ascuns multa vreme. In toamna timpurie, sã fi fost pela 15 Septembrie, a dcscalecat la Bucuresti, venind dela Brasov, unde se tinea ascuns, Profesorul Vasile Christescu. El a fost gãzduit de Titi Cristescu la pãrintii lui dela (Grãdinã)•, din cartierul Obor. Cum tot in cursul lunei Septembrie, Doamna Codreanu primise autorizatie dela Interne ca sã-si visiteze sotul, închis la Râmnicu-Sãrat, s’a intors dela Capitan cu dispozitia ca sefia vacantã a Legiunii, in prigoana, sã o ia Vasile Christescu. Ca urmare a acestei numiri, Comandamentul de prigoanã, s’a reconstituit la inceputul lui Octombrie in felul urmãtor:
Sef : Vasile Christescu. Membri in Comandament
Preot Dumitrescu Borsa, ce locuia împreunã cu Vasile Christescu tot la Grãdina.
Constantin Papanace.
Horia Sima.
Nicolae Petrascu.
Alexandru Cantacuzino, care locuia in alta parte.
Prin natura legaturilor mele anterioare, Vasile Christescu mi-a reînoit mandatul de a conduce provincia si Capitala. Membrii Comandamentului au fost solidari cu toate actele ce s’au savârsit in aceastã perioadã. Preotul Dumitrescu-Borsa avea intâitate fata de ceilalti membri ai Comandamentului, venind îndata dupa Vasile Christescu. Dovada este ca, Comunicatul dat de Comandament dupã asasinarea Cãpitanului, poartã numele lui Vasile Christescu si al Preotului Borsa:
Romani,
Din ordinul Regelui Carol al II-lea si sub patronajul Patriarhului României, Capitanul, Nicadorii si Decemvirii au fost asasinati miseleste in noaptea de Sf. Andrei, 20 de ani dela unire.
Rugati-va pentru ei. Legionari,
Pastrati-vã calmul si unitatea!
Vasile Christescu.
Preot I. Dumitrescu-Borsa.
1 Decembrie 1938.
In luna Ianuarie 1939, am suferit pierderi teribile in efectivele noastre, care ne-a desorganizat reteaua noastra de actiune. Laboratorul din Strada Oarca a sarit in aer. In aceeasi luna au cazut Locotenentul Dumitrescu si Vasile Christescu.
Fiind încoltit din toare partile, la începutul lui Februarie, am plecat cu Smultea si Alexandra Popovici la Arad, de unde am trecut frontiera pela Beba Veche in Ungaria. Dupa multe peripetii, am ajuns la Berlin. Dupa noi, au luat calea refugiului Constantin Papanace si Constant. Preotul Borsa cu Petrascu trecusera mai inainte frontiera poloneza, prin Bucovina, si au stat cateva luni la Varsovia. In primavara anului 1939, au ajuns si ei la Berlin.
IV. COMANDAMENTUL DE LA BERLIN
Cum era si firesc, prezenta a o serie de Comandanti Legionari la Berlin, in primavara anului 1939, a avut ca urmare reconstituirea Comandamentului de prigoana în Reich. Noul Comandament a avut urmatoarea componenta:
Sef: Preotul Duinitrescu-Borsa. Membri : Ion Victor Vojen, Alexandru Constant, Constantin Papanace, Horia Sima, Victor Silaghi.
In cadrul acestui Comandament, Ion Victor Vojen a fost insãrcinat sã se îngrijeascã de relatiile externe cu guvernul german, ajutat de Alexandru Constant.
Constantin Papanace îndeplinea aceeasi functiune la nivelul partidului national-socialist.
Horia Sima a fost însãrcinat cu legaturile cu tara.
Victor Silaghi avea misiunea sã mã ajute pe mine, daca se ivea vreo misiune de acest gen.
(Va urma)
Pentru cei care nu cunosc denumirea „Carmen Sylva”, le spun ca este vorba de Eforie Sud, ori, pentru nostalgici, localitatea Vasile Roaita.