Nicu Pândaru
ealucin@yahoo.ro
95.76.1.218
Prin „Wannsee Protocol“, germanii nu au stabilit uciderea evreilor, ci evacuarea lor („expulsion of the Jews“).
Iniţiatorul „Reich Marshal“ (Reichsmarschall) din acest document – „Wannsee Protocol“, din care reise că „Soluţia Finală“ a germanilor era dislocarea şi scoaterea evreilor din Europa sau trimiterea la muncă (nu lichidarea lor fizică) -, este Hermann Göring, al doilea în ierarhia partidului naţional-socialist (nazist) şi a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler.
Documentul în limba engleză (corect ca text, nu ca cel folosit la judecarea liderilor naţional-socialişti, măsluit) l-am găsit aici:
http://www.writing.upenn.edu/~afilreis/Holocaust/wansee-transcript.html
Traducerea corectă din germană în engleză îi aparţine profesorului Dan Rogers, care a predat la Departamentul de istorie al University of South Alabama până în 2017.
*
La 20 ianuarie 1942, 15 oficiali de rang înalt ai partidului şi ai guvernului german (menţionaţi la începutul documentului) s-au adunat, deci, la o vilă din Wannsee, o suburbie a Berlinului, pentru a discuta şi a coordona punerea în aplicare a ceea ce ei au numit „Soluţia finală a chestiunii evreieşti“ (întrunirea celor 15 este numită şi „Wannsee Conference“, în germană Wannseekonferenz).
În document apare mereu termenul de evacuare (expulsion of the Jews), fără a se vorbi deloc despre uciderea acestora, ci cel mult de sterilizare. Concepţia de inferioritate rasială a evreilor este evidentă, arătându-se că majoritatea evreilor din Germania sunt inapţi de muncă (unfit for work), deşi probabil preferau modul de viaţă parazitar.
Pentru că, totuşi, documentul a fost folosit abuziv ca o probă (deşi inconcludentă) pentru dovedirea exterminării evreilor şi, de aceea, pentru condamnarea la moarte a liderilor naţional-socialişti germani în frunte cu Hermann Göring, în procesele de la Nurnberg (Nuremberg), evreii au impus în varianta oficială a istoriei teza că germanii de la întrunirea de la Wannsee subînţelegeau că nu este vorba de evacuare şi emigrare, ci de ucidere (de care „erau conştienţi“, zic ei).
De aceea spune asta sentenţios şi United States Holocaust Memorial Museum (principalul instrument propagandistic holocaustic al statului american, controlat de evrei): „La momentul Conferinţei de la Wannsee, majoritatea participanţilor erau deja conştienţi de faptul că regimul nazist s-a angajat în uciderea în masă a evreilor şi a altor civili în zonele ocupate de germani… Unii aflaseră de acţiunile Einsatzgruppen şi ale altor unităţi de poliţie şi militare, care sacrificau deja zeci de mii de evrei în Uniunea Sovietică ocupată de germani.“ Un fel de „se ştie că“, în lipsa unei probe concrete!
*
Nota redacției – M-aș bucura să fie așa. Holocaustul, dacă chiar s-a petrecut, ar fi o mare greutate pentru conștiința umanității! Repet: mă bucură orice dovadă că nu! Omul nu a fost atât de ticălos cum l-au inventat niște psihopați ca Wisenthal ori Wiesel!
Cine erau considerați inferiori în acest caz concret: evreii sau țărancele românce?
Având în vedere faptul că majoritatea populației evreiești era concentrată în orașe și târguri, și foarte puțin în satele românești, regimul antonescian considera că „elementul evreiesc” (bărbați cuprinși între 18 și 50 de ani folosiți la munca obligatorie în locul mobilizării pe frontul de război) va avea un „randament redus” pentru muncile agricole de recoltare din toamna anului 1941. Soluția propusă era eliberarea slujnicelor românce din casele evreiești, măcar până la vârsta de 40 de ani, pentru folosirea lor la munca „înjositoare” de lucrător agricol. Da, în august 1941 evrei „oprimați” de regimul antonescian foloseau pentru munca în casele lor, servitoare românce.
MARELE STAT MAJOR Secţia I-a 323 Nr. 33.414 din 16 August 1941
MARELE STAT MAJOR P.S.Secţia I-a către PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI – Cabinet
În urma celor comunicate de Ministerul Agriculturii, precum şi din cele constatate cu ocazia conferinţei ce a avut loc la Marele Stat Major cu Şefii de Stat Major ai Comandamentelor Teritoriale, s’a stabilit, că deşi anul acesta este o recoltă foarte frumoasă, se simte însă lipsa de braţe de muncă.
O parte din aceste lipsuri, vor fi suplinite prin evreii ce vor fi daţi Ministerului Agriculturii, dar avându-se în vedere lipsa de cunoaştere a acestor lucrări, de elementul evreiesc, randamentul va fi redus.
O soluţie care ar putea să alimenteze satele cu braţe de muncă, ar fi tranşarea definitivă a chestiunii servitoarelor creştine, folosite de evrei, servitoare care şi-au părăsit pământul şi au invadat oraşele. Acestor servitoare, care pe lângă că trăiesc la evrei într’un mediu corupt, li se mai infiltrează în suflet de mici idei comuniste.
Dacă măsura ca evreii să nu aibă dreptul să folosească servitoare creştine nu poate fi generalizată, Marele Stat Major apreciază că s’ar produce o foarte mare îmbunătăţire dacă această măsură se aplică cel puţin până la vârsta de 40 ani, rămânând posibilitatea de a se putea angaja servitoare creştine trecute de 40 ani.
Vă rugăm să binevoiţi a aproba cele de mai sus, ca fiind în interesul Ţării.
ŞEFUL MARELUI STAT MAJOR GENERAL, ss. Mazarini /ŞEFUL SECŢIEI I-a Colonel, ss. Georgescu
AMR, fond 950-Cabinetul Ministrului, dosar nr. 782, f. 431.