completare la un mesaj lăsat pe site
Mesaje primite
|
 10:16 (acum 1 oră)
|
|
||
|
||||
Stimate Domnule Profesor,
În urmă cu aproape un an, la începutul lui martie 2020, am vizitat Biblioteca Exilului Românesc de la Freiburg, foarte bine situată în chiar centrul cochetului orășel.
Ne-a întâmpinat cu amabilitate dar și cu puțină reținere parcă, directorul ei Domnul doctor Mihai Neagu Basarab.
Această reținere i-a dispărut imediat după ce i-am dăruit cărțile lui C Virgil Gheorghiu editate de noi, dar mai ales pe cea a lui Mihail Sturdza,
România și Sfârșitul Europei. ( cu subtitlul Amintiri din Țara pierdută )
Ne-a propus apoi să vizităm trei din cele cinci etaje neîncălzite ale instituției, ticsite de cărți, cele mai multe încă neclasate la locul lor.
Dl Basarab este singurul om activ al bibliotecii cu sens unic, și lucrează singur cum poate, benevol.
In fața noastră a deschis câteva cartoane tocmai sosite din America de Sud cu documente și cărți ale unei Legații române,
abandonată după lovitura de stat de la 23 august, recuperate de vechii diplomați, azi pe lumea cealaltă. Ne-a arătat inclusiv cheia de citire a documentelor, acestea fiind cifrate.
In chiar debutul dialogului, Mihai Neagu Basarab a ținut să ne spună că ICR-ul ține morțiș să pună mâna pe această instituție,
pe care în rest, acum nimeni nu o mai sprijină în niciun fel. Curentul și micile cheltuieli le plătesc din chiria unui mic apartament de la mansardă.
,, Atâta timp cât eu voi mai trăi, ICR -ul nu va pune mâna pe această bibliotecă ,, l-am citat.
Parcă ezita și în ceea ce privește Biblioteca Academiei.
Am văzut de asemenea acolo câteva acuarele frumoase și prost expuse de Palady, desene inedite de Dimitrie Berea, un ulei de Natalia Dumitrescu, multe costume populare din sec XIX, fotografii vechi care cad din rame sau stau în praf, un manuscris a lui Eminescu. (Poezia Adversarilor mei, dacă nu greșesc )
Ți se rupe sufletul când vezi toate astea și nu poți face nimic.
După ceva mai bine de-o oră, ne-am luat rămas bun, șefu părea totuși cam grăbit și puțin dispus la un efort mai mare pentru o primă vizită, de înțeles, vizită neanunțată în plus.
Așa că i-am mulțumit frumos și ne-am salutat călduros după ce ne-a condus spre mica curte ce dă spre o străduță de toată frumusețea.
Vă transmit cele mai bune salutări de la Arad,
Am nădejdea că veți face cumva ca mesajul să ajungă unde trebuie, cine știe, poate poate se va putea face ceva.
cu stimă,
Horațiu Pușcașu
Comenteaza