CUM I S-A FURAT LUI NICOLAE PAULESCU PREMIUL NOBEL
Posted on 30 octombrie 2024

Savantul Nicolae Paulescu este, fără îndoiala, inventatorul insulinei. Cine i-a furat însă cercetarea și brevetul de invenție, atribuindu-și nedemn acest merit, aflați în articolul de mai jos. CUM I S-A FURAT LUI NICOLAE PAULESCU PREMIUL NOBEL
Menționăm faptul că astăzi se împlinesc 155 de ani de la nașterea marelui savant român.

Importanta descoperire științifică a lui Nicolae Paulescu
În anul 1921, Nicolae Paulescu prezenta lumii medicale descoperirea tratamentului științific al diabetului pe care l-a numit pancreină. În luna noiembrie a aceluiași an, profesorul american de Fiziologie, Ernest L. Scott, de la Universitatea Columbia din New York, îl ruga pe Paulescu într-o scrisoare să-i încredințeze prepararea și răspândirea noului medicament.

Un an mai târziu, Paulescu primea de la Ministerul Industriilor și Comerțului din România brevetul de invenție Pancreina si procedura fabricației sale. În acest act oficial se preciza: „Dau acest nume substanței active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanță are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei și pentru ca pancreina să fie întrebuințată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantități, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invențiunea produsului organic pancreina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.

ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ȘI A DREPTĂȚII
„Îmi este imposibil să suport un alt viciu, încă și mai ignobil, care este furtul proprietății științifice a altuia”.

Sfătuit de cercetătorii din țară să refuze propunerile venite de peste hotare și să încredințeze prepararea revoluționarului medicament laboratoarelor românești, Paulescu va aștepta un an și jumătate finanțarea necesară preparării și distribuirii în lume a binefăcătorului remediu. Până în clipa în care doi cercetători canadieni, complet necunoscuți în lumea medicală, își vor însuși rezultatele investigațiilor profesorului Nicolae Paulescu, denumind noul medicament insulină și devenind laureați ai premiului Nobel, în anul 1923.

În ciuda dovezilor incontestabile publicate de savantul român, protestele lui se vor izbi de surzenia ignorantă a Comitetului Nobel și a unor colegi de breaslă. Cu sufletul plin de amărăciune, Paulescu consemna: „Astfel, unii m-au furat, în timp ce alții caută să-mi înăbușe protestele. Și aceasta se petrece în sânul «cinstitei» familii a Oamenilor de Știință! Cred că trebuie să semnalez aceste penibile tribulațiuni elevilor mei, care vor întreprinde lucrări științifice, pentru ca ei să știe ce îi așteaptă din partea confraților puțin scrupuloși. Altădată credeam și propovăduiam că un savant poate lucra în toată securitatea, fiindcă eram convins că data publicațiilor sale îl pune la adăpost de orice nedreptate.

O mare nedreptate
Din nenorocire, astăzi sunt silit să mărturisesc că m-am înșelat cu totul în această privință. Nu sunt stăpânit de orgoliu și combat, din toate puterile mele acest viciu blestemat. Și într-adevăr publicând descoperirea mea, nu am făcut niciun fel de «reclamă», păstrând modestia, care mi se pare o calitate esențială a oricărui om ce lucrează pentru știință.

Însă îmi este imposibil să suport un alt viciu, încă și mai ignobil, care este furtul proprietății științifice a altuia. Și ar fi dezastruos dacă asemenea procedee necinstite s-ar introduce în Știință, care trebuie să fie curată și nepătată ca Adevărul pe care îl reprezintă”.

Reabilitarea lui Paulescu post-mortem
Recunoașterea unanimă în lumea medicală a adevăratului descoperitor al insulinei se va întâmpla peste câteva decenii, în 1969, când fiziologul scoțian Ian Murray va iniția o campanie internațională pentru redresarea nedreptății făcute savantului român cu ani în urmă.

În același an, 1969, după 38 de ani de la moartea sa, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele pentru descoperirea insulinei de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședintele Fundației Nobel, care, conform statutelor Comitetului excludea, însă, posibilitatea unei reparații oficiale, exprimându-și doar speranța că „opera de pionierat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 61)