Cum au „boicotat” românii istoria

2020-11-23T14:09:57+02:0023 noiembrie 2020|Doctrină naţionalistă|

Cum au „boicotat” românii istoria

Acest text, scris în urmă cu 30 de ani, când nimeni nu auzise de unul Lucian Boia, se potrivește azi și ca un răspuns la teoriile individului care face tot ce poate pentru a scandaliza publicul românesc și pentru a face plăcere publicului revizionist unguresc. Aud că fragmente din textele sale au ajuns în manualele de istorie din țara vecină și prietenă, că îi sunt traduse cărțile cu o grabă atotgrăitoare. Completând astfel impresionanta bibliotecă anti-românească atât de bogată, gospodărită de istoricii din echipa lui Robert Roesler. Din siajul acestuia, cum au zis unii comentatori mai inspirați. Lipseau din această bibliotecă lucrările unor istorici români care să susțină tezele patronului spiritual al istoriografiei maghiare. Acum, grație lui Lucian Boia, această carență este acoperită!…
Textul de mai jos a figurat în cartea Transilvania Invincibile Argumentum, publicată în 1990, pe care sper s-o retipăresc pentru „la anul”! Nu aștept un răspuns de la Lucian Boia. Datoria sa era să cunoască acest text atunci când s-a apucat să gloseze iresponsabil pe marginea istoriei noastre. Voi relua tezele mai jos prezentate pentru a fi mai explicit pentru publicul de azi.

*

Cum au „boicotat” românii istoria

În încercarea de a da o formă public acceptabilă resentimentelor lor antiromâneşti, şi anume forma de teorie şi teză istorică, ştiinţifică, istoricii maghiari şi-au aflat punctul de plecare şi de reazem al eşafodajului de pretexte şi de argumente în faptul, bine cunoscut, că ne lipsesc documentele scrise care să ateste prezenţa românească în nordul Dunării o lungă perioadă de timp, aproape un mileniu: de la retragerea aureliană, până în secolul al XIII-lea. Pentru unii istorici români, mileniul acesta ar fi ceva mai scurt: de numai cinci-șase secole… Că e de zece secole sau de cinci, mileniul nostru de „tăcere” tot mileniu rămâne! Un “mileniu” în care documentele istorice nu menţionează prezenţa românilor în teritoriile nord-dunărene!

Istoricii maghiari propun auditorului lor un raţionament foarte clar: dacă documentele vremii (acte de cancelarie, cronici istorice, note de călătorie etc.) nu înregistrează prezenţa românilor la nord de Dunăre, asta ce poate să dovedească altceva decât absenţa românilor din aceste ţinuturi? Pentru cititorul obiectiv, adică acel cititor care nu ştie absolut nimic în legătură cu cele discutate, raţionamentul maghiar este clar şi foarte convingător. Şi, într-adevăr, autorii maghiari nu se ostenesc degeaba, găsesc ei cine să-i creadă…

Pentru persoanele subiective, care, adică, mai ştiu câte ceva – condiţia onestităţii presupunem că se respectă de toată lumea – obiecţia maghiară stârneşte la rândul ei câteva întrebări, nevoia unor precizări.

Mai întâi, cât sunt de numeroase documentele care, prezentând starea de lucruri din nordul Dunării, nu-i pomenesc pe români? De asemenea, trebuie precizat, despre documentele existente, cât sunt de temeinice, ce şanse există ca ele să fi înregistrat starea reală de lucruri, situația completă? În ce măsură ele, în parte sau toate la un loc măcar, aceste texte pot fi interpretate ca o dare de seamă asupra Daciei, în întregimea acesteia, atât pe verticala timpului, cât şi pe orizontala spaţiului?

Răspunsul la aceste întrebări e de natură să descurajeze pe orice onest roeslerian (cei doi termeni nu sunt definitv incompatibili!), dar până acum nici unul dintre roeslerieni nu a depus armele: documente care să prezinte starea de lucruri din nordul Dunării nu prea avem! Lipsesc documentele (scrierile) care să-şi propună o descriere a lumii din nordul Dunării. Cele care există şi, în lipsa altora mai bune, contează ca sursă de informaţii, sunt şi aşa foarte, foarte puţine. În plus, ele sunt departe de a oglindi lumea nord-dunăreană, de a da seama asupra întocmirilor omeneşti din Dacia. Izvoarele istorice scrise, din care constatăm că lipsesc românii, fac doar fugare referinţe la evenimente petrecute în Dacia la mare distanţă în timp şi spaţiu de autorul consemnării. Scriitorii bizantini, când scriu despre ceea ce se întâmpla în nordul Dunării, se arată interesaţi de ceea ce avea atingere cu Bizanţul. Ei consemnează schimbările ce se produc în starea de lucruri nord-dunăreană, bunăoară prin apariţia vreunui nou neam migrator spre luminile Apusului, dar nu descriu starea de lucruri propriu-zisă. Ei sunt atenţi la evenimente, iar prezenţa de secole a unei populaţii autohtone nu avea un asemenea caracter, nu avea nimic spectaculos, senzaţional.

Dacă urmaşii coloniştilor romani nu s-au retras în sudul Dunării, persistenţa lor în Dacia vreme de un mileniu, mileniul migraţiei popoarelor, e verosimilă numai prin acomodarea la condiţiile de existenţă şi supravieţuire noi. Renunţarea la o viaţă urbană, părăsirea oraşelor, spre care erau atraşi barbarii migratori prădalnici, constituia una din primele acţiuni de adaptare la aceste condiţii. Or tocmai modul de viaţă care e de presupus că putea asigura supravieţuirea unei populaţii autohtone este modul de viaţă ce explică şi incapacitatea cronicarilor bizantini de a remarca prezenţa unei populaţii autohtone în Dacia. Folosesc termenul incapacitate, căci despre aşa ceva este vorba când un cronicar, un istoric, deci, furat de întâmplările mărunte, de suprafaţă, nu vede mai în adâncul lucrurilor, adevăratul miracol ce se petrecea în acele vremuri: statornicia unei populaţii autohtone la nordul Dunării, devenirea ei ca popor, cel mai numeros popor din această parte a lumii!

Evenimentele petrecute în Dacia, aşa cum sunt povestite de cronicarii din vechime, în mod logic şi fatal nu-i puteau avea ca protagonişti pe autohtoni. Cronicarii bizantini nu arată nici o urmă de interes pentru lumea de dincolo de Dunăre, din Dacia, din punct de vedere sociologic, cum am zice noi azi. Dimpotrivă, dacă ar exista o descriere, chiar vag amănunţită, a locurilor şi a locuitorilor din nordul Dunării, făcută de cineva care a cunoscut nemijlocit această lume, iar din descrierea acestuia dacă ar lipsi numele românilor, atunci da!, s-ar cădea să cădem pe gânduri şi pe capul românilor spunându-le că sunt venetici în ţara lor!

Din păcate însă, o asemenea descriere nu există. Cel puţin după ştiinţa noastră. Deci, recomand preopinenţilor noştri să caute bine prin biblioteci şi să afle textele din intervalul mileniului cu pricina în care era de aşteptat să fie consemnată prezenţa românilor în nordul Dunării. Nu cerem actele referitoare la vreun recensămînt al populaţiei, dar măcar câteva acte de cancelarie ori însemnări de călătorie care să privească populaţia din nordul Dunării! Căci, mai corect e să se spună nu că românii lipsesc din documentele vremii, ci că lipsesc documentele despre lumea şi starea de lucruri din nordul Dunării, din ţinuturile în care, foarte probabil, locuiau românii.

Opoziţia pe care o fac maghiarii la ideea continuităţii româneşti în Dacia mai ridică, din partea persoanelor cu o judecată “subiectivă”, şi altă obiecţie: dacă absenţa românilor din documentele referitoare la nordul Dunării ne îndreptăţeşte să-i situăm pe români în sudul Dunării, atunci cum se face că nici despre prezenţa lor în sud nu avem atestări mai concludente?! După aceeaşi logică, ei lipseau şi din sudul Dunării. Căci aceasta este situaţia, situaţie despre care istoricii maghiari uită, de obicei, să mai sufle măcar o vorbă: în documentele vechi, românii din sudul Dunării nu sunt pomeniţi nici ei vreme de o jumătate de mileniu şi mai bine. Primele atestări ale vlahilor din sudul Dunării apar, după o “tăcere” de câteva veacuri, abia în secolul al XI-lea!

Unde erau românii, dacă lipseau şi din nordul, dar şi din sudul Dunării?…

Probabil că românii care azi sunt în nordul Dunării se aflau pe-atunci în sudul Dunării, drept care documentele nu-i consemnează în Dacia, iar cei ce azi se află în sud s-au aflat pe durata “mileniului” în nordul Dunării, de aceea nu pot fi aflaţi în documentele istorice privitoare la evenimentele petrecute în perimetrul pur balcanic, sud-dunărean! Altă explicaţie nu e posibilă dacă vrem să susţinem mai departe teza roesleriană…

Sudul Dunării înseamnă, pentru vechime, pentru mileniul care ne interesează, o lume, în comparaţie cu cea nord-dunăreană, mult diferită: a aparţinut aproape întotdeauna unui organism politic de tipul statului, fiind deci administrat într-un anumit cadru politic, juridic. Documentele despre lumea din acest sud al Dunării sunt mult mai numeroase şi mai bogate în detalii. Şi cu toate acestea, vreme de sute de ani, vreo şase, aceste documente nu-i amintesc pe românii din sudul Dunării. Motivele care i-au făcut pe cronicarii bizantini (căci la ei ne e toată nădejdea, în principiu) să nu-i consemneze pe românii din sudul Dunării sunt cu atât mai valabile în ceea ce-i priveşte pe românii din nordul Dunării. Adică nu ne mai mirăm că i-au pomenit aşa de rar pe aceştia, dacă pe cei din sudul Dunării abia îi amintesc, extrem de rar! Prezenţa românilor în sudul Dunării constituind o realitate arhicunoscută cronicarilor bizantini, e de înţeles că aceştia vor fi înregistrat în acelaşi fel şi prezenţa românilor în nordul Dunării, neacordându-i nici un interes, căci ei nu fac monografii, ci consemnări de evenimente. Ale acelor evenimente legate în vreun fel de grijile şi preocupările curţii imperiale.

Sursele bizantine şi cele latine ale vremii nu fac nicio menţiune, bunăoară, asupra structurii etnice a statului bulgar, pe care-l numesc astfel, bulgar, după clanul turanic stăpânitor. Nici măcar asupra populaţiei slave majoritare, care avea să dea caracter slav poporului bulgar, nu se face vreo menţiune. Ce concluzie se poate trage din aceste observaţii? Una singură cu mare certitudine: valoarea documentelor de care dispunem este extrem de mică, ele nereuşind să ne dea o imagine a vieţii, a realităţii trăite de odinioară.

Despre români, din aceste documente, nu putem trage nicio concluzie cu privire la locul unde se aflau! Nimic nu ne poate determina să-i excludem de la o viaţă în nordul Dunării. Dar ne alegem în schimb cu o întrebare la care nu va fi simplu să aflăm un răspuns: ce viaţă au putut duce românii în nordul Dunării, vreme de un mileniu, de au supravieţuit scurgerii prin Dacia a puhoaielor umane dezlănţuite în migraţia ce-a dat peste cap rosturile Europei moştenitoare a Romei antice?

Istoricii, români şi străini, ce au meditat asupra acestui fapt excepţional care este salvarea Daciei romanizate ca insulă de latinitate, au imaginat cam cu toţii aceeaşi strategie a populaţiei autohtone: retragerea localnicilor din calea migratorilor. Retragerea în ascunzişurile pădurilor, şi-n văile munţilor, relieful variat al Daciei permiţându-le, de minune, să evite contactul nedorit cu barbarii. Pentru această ipoteză e greu de aflat vreo adeverire după metodele clasice ale istoriografiei. Dar pentru cine are ocazia să cunoască îndeaproape realitatea românească, şi în primul rând limba şi folclorul românesc, precum şi corolarul acestora care este sufletul românesc, nu se poate să nu vadă că-n alcătuirea acestora se fac bine simţite urmele, amintirea ori pur şi simplu expresia unei adânci solidarităţi dintre neamul românesc şi natura acestor ţinuturi, cu codrul şi muntele îndeosebi. Folclorul slovac consemnează și el această solidaritate.

Nu pretindem nimănui să ia în consideraţie acest argument. Dar îl oferim celor ce, de bună credinţă fiind, vor să înţeleagă dacă şi cum a fost posibil “miracolul românesc”.

Lucrurile se leagă între ele foarte strâns: condiţiile în care e de imaginat că au putut românii supravieţui sunt capabile să explice totodată şi “tăcerea” documentelor istorice, inclusiv puţinătatea atestărilor arheologice (am zis puţinătatea, iar nu absenţa!), ca şi anumite fapte de limbă pe care o interpretare simplistă se grăbeşte a le propune ca argumente ale părăsirii acestor locuri (vezi discuţia în legătură cu toponimia românească şi absenţa cuvintelor vechi germanice). Codrul, “frate cu românul”, şi muntele i-au salvat pe români în primul rând ca spaţiu vast şi complex în care se puteau înjgheba aşezări relativ statornice, sate şi cătune, ferite de orice legătură cu veneticii nestatornici, departe de drumurile, aceleaşi, prin care puhoiul uman se scurgea spre a-şi afla astâmpărul abia dincolo de Dunăre ori chiar şi mai departe. Anumite expresii ale limbii române, o mulţime de obiceiuri și tradiții, nenumărate creaţii populare poetice, toate depun mărturie evidențiind relaţia de un tip cu totul special, nemaiîntâlnit la alte populaţii din această parte a Europei, legătura sufletească dintre român şi codru, dintre român şi munte.

În aceste condiţii, singurele în care devenea posibilă supravieţuirea, românii nu puteau dezvolta decât (1) o civilizaţie a lemnului, (2) de tip rustic, ţărănească şi păstorească, (3) o cultură orală, populară.

Pentru urmașii acelor cives romani colonizaţi în Dacia trecerea la acest mod de viaţă cât de cât străin, străin unora mai mult, altora mai puţin, nu va fi fost cine ştie cât de grea, de şocantă. Vechea civilizaţie geto-dacă era şi ea mai mult a lemnului decât a pietrei, era mai puţin a oraşului şi mai mult a satului, mai puţin a câmpiei şi mai mult a muntelui, doar despre daci autorii antici scriseseră că „inhaerent montibus”, adică „se ţin prinşi bine în munţi”, unde-şi au „ardua domus”, „locuinţa de pe înălţimi”! În secolul al XVI-lea, italianul Ascanio Centario va consemna și el că “le montagne de la Transilvania sono tutte habitate da Valacchi”… Mai aproape de zilele noastre, cântecul popular slovac va face aceeaşi constatare, în termeni mai expliciţi: “valahului îi place să trăiască la munte”! Sau mai pe româneşte, “românaşului îi place sus, la munte, la izvor”!…

Colonizarea Daciei cu acei numeroşi cives romani nu va fi putut şi nici motive n-a avut măcar să încerce a distruge acest mod de existenţă, acest tip dacic de civilizaţie care se va dovedi salvator după retragerea aureliană. Din perspectiva acestui mod de viaţă, se poate spune că romanii aduşi de Traian şi urmaşii acestora au suferit ei un proces de dacizare. Prin retragerea aureliană începe propriu-zis procesul de formare a unui popor nou, distinct de cel latin şi de toate celelalte popoare din preajma sa. La nivelul limbii se impune limba latină, primind în structura sa numeroase elemente geto-dacice, înregistrate de lingvişti ca alcătuind substratul limbii române, subordonat stratului latin. Dar la celelalte niveluri ale plămadei etnice româneşti proporţiile se mai şi inversează câteodată.

Trecerea romanilor şi a daco-romanilor la un trai de tip dacic a fost determinantă pentru naşterea poporului român şi pentru supravieţuirea sa până în vremurile când românii apar în istorie gata să şi-o asume, la momentul cel mai oportun. Căci documentele încep să-i pomenească pe români în termenii cei mai expliciţi îndată ce încetează migraţia pustiitoare a barbarilor. Vreme de un mileniu românii au supravieţuit şi atât. Nu s-au aventurat să se organizeze în formaţiuni politico-militare, să ridice cetăţi sau oraşe, oferind astfel o ţintă în plus, mai lesnicioasă, noroadelor ce porniseră la demolarea Europei, la prăduirea acesteia. Când românii se vor organiza însă politiceşte, în zorii veacului al XIV-lea (Ţara Românească) sau ceva mai târziu (Moldova), o vor face, probabil, la momentul cel mai potrivit, căci ei vor întemeia astfel două state ce nu-şi vor afla egal în jurul lor prin stabilitate politică, Ţara Românească şi Moldova fiind singurele state din această parte a Europei ce există, din vechimea acelui secol al XIV până azi, neîntrerupt! Românilor se pare că le place continuitatea în toate!…

Reiau o propoziţie mai sus enunţată: “vreme de un mileniu românii au supravieţuit şi atât”… Această propoziţie e acceptabilă numai dintr-un anumit punct de vedere, cel pentru care istoria se reduce la evenimentul politic şi militar. Românii, vreme de un mileniu, s-au retras dinaintea acestei istorii, „au boicotat-o”, fiind acest boicot, probabil, singura cale prin care se putea salva fiinţa naţională. Au amânat afirmarea acestei fiinţe pentru a o salva de la pieire. Instinctul de conservare etnică a funcţionat de minune şi nu va fi pentru ultima oară în istoria românilor. Dar ce au făcut românii în acest mileniu în care s-au retras din istoria Europei în singurătăţile codrului şi ale muntelui?

Printr-o lege a compensaţiei, care funcţionează cu o exactitate mecanică, abţinerea de la manifestarea vizibilă în exterior va fi dus la orientarea către sine, către lumea propriei fiinţe, a spiritului românesc. Retrăgându-se din calea străinilor porniţi pe jaf, omor şi cotropire, românii nu se mai puteau retrage şi din propria lor cale. Vor dezvolta, drept urmare, o civilizaţie originală, fruct al unei atitudini meditative faţă de lume, de viaţă. Meditazione, massima azione, spune un proverb italienesc. La capătul acestui mileniu de retragere din istorie, de retragere “în pustie”, în pustia munţilor şi a codrului, românii apar cu o zestre aparte: nu cu cetăţi falnice, nici catedrale semeţe, orgolioase, nu cu palate şi castele, ori cu savante universităţi şi mânăstiri, ci ca autori şi stăpânitori ai unei culturi populare extraordinar de bogată şi de interesantă, fără pereche în toată Europa!

Categoric, numai dintr-un singur punct de vedere se poate spune că “românii, vreme de un mileniu, au supravieţuit şi atât”! Privind roată în jur, vom zice şi noi că pentru o mie de ani şi mai bine ne lipsesc semnele împlinirii româneşti prin istorie, ale cărei ispite românii nu le-au cunoscut! Căci numai privind lucrurile astfel, de departe ori din negura bibliotecilor ori a străinătăţii, adică fără să-i cunoşti pe cei despre care nu te sfieşti să scrii chiar cărţi, de istorie, deci fără să cunoşti lumea românească în alcătuirea ei specifică, în adâncurile ei, ce nu pot fi scrutate decât aplecându-te asupra lor cu răbdare şi îndeaproape, numai în asemenea condiţii mileniul nostru de tăcere e un mileniu în care n-am făcut istorie!

Dar poate că am făcut altceva!… Ei bine, acest altceva s-a făcut, există, dar e mult mai greu de înţeles, de remarcat, căci nici nu se lasă uşor de văzut, cel mai adesea nu este pipăibil, nu bate la ochi, nici nu te trage de mână să-i bagi de seamă fiinţa. Ci îl descoperi încetul cu încetul, trăind viaţa măruntă, de zi cu zi, care este, la tot pasul, ca o respiraţie, marcată de semnele discrete ale unei culturi a sufletului, o cultură a sinelui, ce umple de uimire şi încântare pe orice om de bună credinţă care ajunge să ne cunoască în ceea ce este autentic şi străvechi românesc. (Vezi, printre altele, cazul lui N.Steinhardt…)

Din acest mileniu de boicot al istoriei românii ies înarmaţi pentru o viaţă socială cu o legislaţie proprie, vestitul, în tot evul mediu, jus valachicum, de care noi, cei de azi, nu ne-am priceput să ne minunăm îndestul. Şi cum să nu te minunezi când, conform acestui jus valachicum, variantă sau replică “dacizată” a dreptului roman, ni se propune, ca principiu, bunăoară, să distingem de hoţul nărăvit pe cel ce fură de nevoie şi să-l iertăm! Cel despre care se dovedeşte că a furat constrâns de condiţiile existenţei sale, pentru a se salva pe sine şi pe ai săi, copiii de acasă, să fie iertat!… Aşa glăsuieşte jus valachicum!

Ce mare victorie a spiritului se află în acest principiu!… Care victorie, a cărui împărat ori general, asupra cărei armate, asupra căror duşmani, se poate compara cu victoria repurtată astfel de români asupra duşmanului ce-l purtăm fiecare în noi, victorie consfinţită prin lege şi datină spre a se repeta cu fiecare generaţie acest principiu de drept românesc! Cine fură de nevoie, pentru a supraviețui, să fie iertat!…

În lumea toată dreptul roman este un model de logică juridică, de întruchipare a ideii de justiţie. „Adevărata cultură, spunea Tudor Vianu, constă în transformarea ideilor în sentimente”. Nu oare tocmai asta face, faţă de dreptul roman, jus valachicum al nostru? Nu vine oare acesta din urmă în completarea primului, spre a-l mlădia, organic, după marea schimbare ce se produsese în conştiinţa lumii îndată după elaborarea principiilor de drept roman, când apare şi se răspândeşte învăţătura creştinească, morala acesteia, duhul iubirii şi-al iertării între oameni, pe care românii l-au trăit mai autentic, se pare, decât oriunde în altă parte a Europei?

Mă încumet chiar să pun în balanţa unei judecăţi drepte, liberă de prejudecăţile îndătinate, două simboluri, dintre cele mai sensibile, mai accesibile: piramida, ca simbol şi împlinire a voinţei de a face istorie, de a rămâne în istorie, şi iia românească, mai puţin, chiar deloc simbol, în menirea ei firească de a înveşmânta şi de a da un plus de mândreţe trupului omenesc, dar capabilă să sugereze esenţa gestului românesc de a refuza istoria, vreme de un mileniu. Întru cât sunt comparabile iia şi piramida? Întru destul de multe, căci şi piramida acoperă un trup!… De asemenea, cu trudă se face şi una, şi cealaltă! Cu geniu! Dar al cui, în cazul piramidei? În nici un caz al celor ce, transformaţi din fiinţe umane în animale de povară, şi-au trăit viaţa de sclav împingând la bolovanii imenşi de piatră! Poţi oare despre aceşti sute de mii de oameni, a căror umanitate a fost dispreţuită şi anulată, al căror trup a fost înjosit pentru gloria unui stârv, poţi oare spune despre aceşti nefericiţi care au ridicat piramidele că au făcut istorie prin truda lor degradantă şi perfect inutilă?

Avem, aşadar, de o parte aceste monumente colosale ale dispreţului strivitor faţă de fiinţa umană şi, pe de altă parte, în celălalt taler al balanţei, uşoară ca un fulg, pânza de un cot pe care s-au adunat cu migala unor mâini îndrăgostite atâtea frumuseţi spre a-l împodobi cu ele pe omul cel mai de rând, pe tot românul! E atâta drag de viaţă şi de oameni în gestul înveşmîntării lor cu cămeşa albă ori iia înflorate ca nişte colţuri de rai, e atâta respect pentru fiinţa umană în iia şi-n toată civilizaţia românească tradiţională, adică în acea civilizaţie cu care ne-am ales în urma unui mileniu de retragere din istorie, din istoria cea bezmetică, încât nu te poţi mira îndestul de caracterul înşelător al aparenţelor după care, la prima vedere, ai fi zis că e atât de lamentabilă şi întristătoare abţinerea românească de a face istorie, vreme de un mileniu!…

Civilizaţia? Ce e civilizaţia dacă nu respectul faţă de fiinţa umană?! Cultul fiinţei umane!… Acceptând această definiţie, a cărei slăbiciune ne e greu s-o vedem, încă şi mai greu le va fi celor care, între oameni serioşi şi de bună credinţă discutând, vor pune în discuţie, vor pune la îndoială funcţia civilizatoare a românilor în spaţiul, nord sau sud-dunărean, în care s-au desfăşurat!

Românii au creat o civilizaţie proprie, extrem de originală, care a avut o mare putere de seducţie asupra altor neamuri, învecinate. O civilizaţie populară, anonimă, adică a tuturor, şi prin aceasta extrem de vie, de pătrunzătoare în sufletele oamenilor, modelându-le cu grijă, înfrumuseţându-le, înnobilându-le. Căci acesta e şi atributul esenţial al civilizaţiei româneşti: grija pentru sufletul omenesc, partea cea mai de preţ a lumii întregi! Respectul omului, ca valoare fără egal! Al omului om! Al omeniei!

Când, la sfârşitul primului război mondial, s-a discutat la Paris şi Versailles pacea europeană, clădită pe ideea de justiţie internaţională, instituită prin respectul principiului naţionalităţilor, când s-au găsit, tot atunci, contestatarii drepturilor româneşti care să se îndoiască asupra capacităţii româneşti de a crea, de a (se) civiliza, delegaţia română a pus la dispoziţia celor gata să ia în discuţie asemenea braşoave colecţia de proverbe româneşti adunate de G. Zane. Atât şi nimic mai mult! Să precizăm, pentru cei ce n-o cunosc, cum arată această colecţie: publicată între anii 1895 şi 1903 (1912), ea cuprinde zece volume, format mare, cu un total de 7.922 de pagini. Şi să ne întrebăm: în tezaurul folcloric al cărui popor european se mai poate afla ceva comparabil colecţiei Zane, colecţie pe care cercetările folclorice o dovedesc a fi… incompletă? Cu toate cele zece volume ale ei!

Au nu s-ar cuveni să vedem în mileniul de tăcere românească un motiv extrem de serios pentru a reconsidera înţelesul şi cuprinderea noţiunii de istorie? Au numele de istorie nu-l merită mai curând efortul românesc de a edifica sufleteşte omul, de a-l împodobi lăuntric şi de a-l creşte, de a-l spori spiritual, căci numai aşa omul putând aspira la o împlinire: de sine şi a sinelui?

Evident că există două istorii! Una vizibilă şi cu ochiul liber – şi, poate, de aceea, înşelătoare – de care s-au preocupat până acum îndeobşte istoriografii, axată pe ideea de eveniment, şi o altă istorie, invizibilă pentru cei pripiţi să aibă o părere, o istorie a marilor şi lentelor procese de transformare la nivelul etnic al conştiinţelor, al spiritualităţilor. Dacă vedem în om ceea ce el este, o fiinţă conştient perfectibilă, apoi trebuie să se cheme istorie tot ceea ce ţine de perfecţionarea omului în ceea ce are el specific uman: mai mult ca orice sufletul, conştiinţa de sine! Spiritul!

Mutând pe acest teren întrebarea “ce au făcut românii vreme de un mileniu, când documentele istorice nu s-au arătat vrednice(sic!) să-i consemneze?”, răspunsul devine extrem de complex şi de gingaş, dar şi inaccesibil celor deprinşi cu prejudecăţile comode, simplificatoare. Pentru ceilalţi, care ar putea înţelege un asemenea răspuns, oferim, deocamdată, rezumatul cel mai succint ce-l putem imagina ca răspuns la întrebarea de mai sus: „Ce-au făcut, deci, românii vreme de un mileniu?” Simplu de spus, poate că şi de înţeles pentru cine e făcut să înţeleagă: „Românii, vreme de un mileniu, au învăţat să-şi dea bună ziua!”… Exact aşa! Căci nu-i de colo să-i auzi, când doi oameni, doi români, îşi întretaie drumurile, chiar fără să se cunoască unul pe altul, zicându-şi:

– Bună ziua!

– Bună să-ţi fie inima!…

Oare nu e uimitor să-i doreşti cuiva să fie bun, cumsecade?! Și nu e încă și mai deosebit faptul că prin această urare ştii că-i vei face plăcere “celuilalt”, că vii astfel în întâmpinarea şi în sprijinul unui efort, pe care în lumea românească tradiţională îl făcea tot omul, efortul de a fi mai bun, mai drept, mai cinstit! Lucrul acesta este absolut uluitor!

Pe alte meleaguri, unde istorie s-a făcut cât poţi cuprinde, „Celălalt” este iadul însuşi! „L’Autre c’est l’Enfer!”… (Jean Paul Sartre, parcă).

Pe aici, pe la noi, care am boicotat istoria şi ne-am complăcut într-un „an-istorism” demoralizant pentru cei ce se lasă mai uşor amăgiţi de ceea ce văd la alţii, luând mai greu a minte la ceea ce avem noi şi alţii nu au, deci ce avem noi mai deosebit e că celălalt este nădejdea noastră de mai bine, celălalt este mai bunul decât noi înşine! Şi de aceea ni-e aşa de drag!…

Bunică-meu Stan, coborît de la munte în câmpia dobrogeană, obişnuia să se roage la icoane, seară de seară, în cuvintele: Doamne, păzeşte-mă să nu fac rău nimănui!… Şi nu era decât un oarecare econom de oi… Cioban, vreau să zic! Şi se ruga la Dumnezeu să-l apere nu de răul ce i l-ar fi putut face alţii, ci de răul ce l-ar fi putut el face, fie şi fără voia sa, altuia… Celuilalt!

Românii au avut tăria să ajungă la asemenea performanţe sufleteşti (sic!) în numai o mie de ani! Extrem de scurt interval dacă luăm aminte în jur, de jur împrejurul globului, la celelalte seminţii şi popoare, la celelalte civilizaţii! La lumea în care trăim azi!… La mileniile care au trecut și omul încă nu s-a desprins de fiară!…

*

Formula din titlul acestui capitol a fost lansată, precum se ştie, de Lucian Blaga: românii au boicotat istoria… Lucian Blaga e şi unul dintre gânditorii cei mai sensibili la existenţa şi manifestările unui fel de a fi românesc. Mai mult poate decât în alte culturi, cărturarii români cei mai de seamă s-au pronunţat în chestiunea acestui stil naţional, românesc, de cele mai multe ori pentru a-l apăra de falsificatorii cu voie sau fără voie, insensibili la autenticitatea specificului românesc. Căci acest stil de viaţă inconfundabil constituie isprava cea mai glorioasă a poporului român, dobânda binemeritată la capătul acelui vestit mileniu, mileniul de reculegere românească…

Ion Coja

2 Comments

  1. CD 24 noiembrie 2020 la 6:05 pm - Raspunde

    “Analfabetul secolului XXI nu este cel care nu ştie să citească ci acela care nu ştie să înţeleagă”. ~ Alvin Toffler

    „PANDEMIA” COVID: O DEPRESIE ECONOMICĂ INGINERIZATA. LOVITURA DE STAT GLOBALA?
    De prof. Michel Chossudovsky

    În mai multe țări, Crăciunul este pus in suspendare ca si Pastele
    E vorba de distrugerea vieților oamenilor. Este o destabilizarea societății civile.
    Și pentru ce?
    Minciunile sunt susținute de o campanie masivă de dezinformare mediatică. 24/7, Neîncetat și repetitiv „Alerta Covid” pentru ultimele zece luni. … Este un proces de inginerie socială.

    Manipularea estimărilor. Testele RT-PCR sunt înșelătoare.
    Ceea ce vor este să crească numerele, astfel încât să justifice Izolarea.
    Milioane de teste covid-pozitive.
    Potrivit Dr. Pascal Sacré într-un articol intitulat: COVID-19 RT-PCR Test: desemnat să inducă în eroare întreaga umanitate. Folosind un „Test” Pentru a bloca Societatea: .
    Această utilizare abuzivă a tehnicii RT-PCR este folosită ca o strategie neobosită și intenționată de către unele guverne, sprijinite de consiliile științifice de siguranță și de mass-media dominantă, pentru a justifica măsuri excesive, cum ar fi încălcarea unui număr mare de drepturi constituționale, distrugerea economiei cu falimentul unor sectoare active ale societății, degradarea condițiilor de viață pentru un număr mare de cetățeni obișnuiți , sub pretextul unei pandemii bazate pe o serie de teste RT-PCR pozitive, și nu pe un număr real de pacienți.
    Covid-19 este portretizat ca „virusul criminal”.

    Falsificarea certificatelor de deces
    În SUA, la fel ca si in alte tari, certificatele de deces sunt falsificate la instrucțiunile CDC sau ale guvernelor.
    COVID-19: „Cauza de deces”. Acest concept este fundamental. Acesta este definit de OMS ca „boala sau vătămarea care a inițiat trenul evenimentelor care duc direct la deces”.
    Criteriile au fost modificate. În SUA, instrucțiunile CDC sunt foarte clare. COVID-19 va fi cauza care stau la baza decesului „de cele mai multe ori”

    Distrugerea societății civile
    Oamenii sunt speriați și nedumeriti. „De ce ar face asta?”
    Școli goale, aeroporturi goale, magazine alimentare falimentare.
    În Franța „Bisericile sunt amenințate cu Kalashnikovs peste Covid-19 focar” (aprilie 2020)
    Întreaga economie a serviciilor urbane este în criză. Magazinele, barurile și restaurantele sunt duse în faliment. Călătoriile internaționale și vacanțele sunt suspendate. Străzile sunt goale. În mai multe țări, barurile și restaurantele trebuie să ia nume și informații de contact „pentru a sprijini urmărirea eficientă a contactelor, dacă este necesar”.
    .
    Libertatea de exprimare este suprimată
    Narațiunea blocării este susținută de dezinformarea mediatică, cenzura online, ingineria socială și campania de frică.
    Medicii care pun la îndoială narațiunea oficială sunt amenințați. Își pierd slujbele. Carierele lor sunt distruse. Cei care se opun blocării guvernului sunt clasificați ca „psihopați anti-sociali”:

    Acceptați „minciuna mare” și sunteți etichetat ca o „persoană bună” cu „empatie”, care înțelege sentimentele altora.
    Exprimati rezerve cu privire la … distanțarea socială și purtarea măștii de față, și veți fi etichetat (în conformitate cu „opinia științifică”) ca un „psihopat dur și înșelător”.
    În colegii și universități, personalul didactic este presat să se conformeze și să aprobe narațiunea oficială covid. Punerea sub semnul întrebării a legitimității blocării în „sălile de clasă” online ar putea duce la concediere.
    Google este actorul principal al introducerii pe piață a Marii Minciuni/Big Lie. Opiniile oamenilor de știință proeminenți care pun la îndoială izolarea, masca de față sau distanțarea socială sunt „luate în ras”:
    „YouTube nu permite un conținut care răspândește “dezinformarea medical” care contrazice Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sau informațiile medicale ale autorităților locale din domeniul sănătății despre COVID-19, inclusiv cu privire la metodele de prevenire, tratare sau diagnosticare a COVID-19 și mijloacele de transmitere a COVID-19.”
    Ei o numesc „verificarea faptelor”, fără a recunoaște că atât OMS, cât și autoritățile locale din domeniul sănătății își contrazic propriile date și concept si sunt sub comanda Marii Finante.

    Depresia economică proiectată. Lovitură globală de stat?
    Pandemia a fost lansată de OMS la 11 martie 2020, ceea ce a dus la blocarea și închiderea economiilor naționale a 190 (din 193), state membre ale Organizației Națiunilor Unite. Instrucțiunile au venit de sus, de pe Wall Street, Forumul Economic Mondial, fundațiile miliardarilor. Acest proiect diabolic este descris ocazional de către mass-media corporativa ca un „umanitar” efort. „Comunitatea internațională” are o „responsabilitate de a proteja” (R2P). Un „parteneriat public-privat” neales sub auspiciile Forumului Economic Mondial (WEF), a venit în ajutorul celor 7,8 miliarde de oameni ai Planetei Pământ.
    Închiderea economiei globale este prezentată ca un mijloc de „ucidere a virusului”.
    Sună absurd. Închiderea economiei reale a Planetei Pământ nu este „soluția”, ci mai degrabă „cauza” unui proces de destabilizare la nivel mondial și sărăcire.
    Economia națională combinată cu instituții politice, sociale și culturale reprezintă baza pentru „reproducerea vieții reale”: venituri, ocuparea forței de muncă, producție, comerț, infrastructură, servicii sociale. Destabilizarea economiei Planetei Pământ nu poate constitui o „soluție” pentru combaterea virusului. Dar aceasta este „soluția” impusă în care vor ei să credem. Și asta este ceea ce fac ei.

    „Războiul economic”
    Destabilizarea într-o singură lovitură a economiilor naționale din peste 190 de țări este un act de „război economic”. Această agendă diabolică subminează suveranitatea statelor naționale. Ea sărăceste oamenii din întreaga lume. Aceasta duce la o datorie globală în spiral, denominata în dolari.
    Structurile puternice ale capitalismului global, Big Money/Marile Finante împreună cu Serviciile de Securitate și aparatul său militar sunt forța motrice. Folosind tehnologii digitale și de comunicații avansate, blocarea și închiderea economică a economiei globale este fără precedent în istoria mondială.
    Această intervenție aplicată în 190 de țări derogă democrația. Subminează suveranitatea statelor naționale la nivel mondial, fără a fi nevoie de intervenție militară.
    Este un sistem avansat de război economic care umbrește alte forme de război, inclusiv războaiele de teatru convenționale (în stil Irak).

    Scenarii de guvernanță globală. Guvernul Mondial în epoca post-Covid?
    Proiectul Lockdown/Izolarea/Blocarea din 11 martie 2020 folosește minciuni și manipulări pentru a impune în cele din urmă un regim totalitar mondial, intitulat „Guvernanța globală” (de către funcționari nealeși).
    În cuvintele lui David Rockefeller:
    „… Lumea este acum mai sofisticată și mai pregătită să mărșăluiască spre un guvern mondial. Suveranitatea supranațională a unei elite intelectuale și a bancherilor lumii este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicate în secolele trecute.” (citat de Aspen Times, 15 august 2011)

    Scenariul guvernanței globale impune o agendă de inginerie socială și conformitate economică.
    „Aceasta constituie o extensie a cadrului de politică neoliberală impus atât țărilor în curs de dezvoltare, cât și țărilor dezvoltate. Ea constă în eliminarea „auto-determinarii naționale” și construirea unei legături la nivel mondial de regimuri proxy pro-SUA controlate de o „suveranitate supranațională” (Guvernul Mondial), compus din instituții financiare de conducere, miliardari și fundațiile lor filantropice.”

    Simularea pandemiilor
    Fundația Rockefeller propune utilizarea planificării scenariilor ca mijloc de a realiza „guvernarea globală”.
    În Raportul Rockefeller din 2010 intitulat „Scenarii pentru viitorul tehnologiei și al zonei de dezvoltare internațională” sunt avute în vedere scenarii de guvernanță globală și acțiunile care trebuie întreprinse în cazul unei pandemii mondiale.
    Mai precis, raportul a avut în vedere (p 18) simularea unui scenariu “Izolarea”, pe motivul unei tulpini gripale virulente la nivel mondial.Raportul 2010 Rockefeller a fost publicat în urma imediat a 2009 H1N1 pandemie de gripă porcină.
    O altă simulare importantă a fost efectuată pe 18 octombrie 2019, cu mai puțin de 3 luni înainte de identificarea SRAS-2/Covid-19, la începutul lunii ianuarie 2020.
    Evenimentul 201 a avut loc sub auspiciile Centrului Johns Hopkins pentru Securitatea Sănătății, sponsorizat de Fundația Bill și Melinda Gates și Forumul Economic Mondial.

    Serviciile de Securitate si „Arta deceptiei”
    Criza Covid este un instrument sofisticat al elitelor puterii. Ea are toate caracteristicile unui proiect de informații atent planificate folosind „înșelăciune și contra-înșelăciune”.
    Leo Strauss: „a privit Serviciile de Securitate Nationala ca pe un mijloc pentru factorii de decizie politică de a atinge și justifica obiectivele politice, nu de a descifra si descrie realitățile lumii.” Și exact asta fac ei în legătură cu Covid-19.

    Intervenție macroeconomică. Evoluția economiei globale
    Istoria economică „Tratament de șoc”. De la Programul de ajustare structurală (SAP) la „Ajustare globală (GA)”

    Închiderea (simultană) din 11 martie 2020 a economiilor naționale a 190 de state membre ale ONU este diabolică și fără precedent. Milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă și economiile de-o viață. În țările în curs de dezvoltare, sărăcia, foametea și disperarea prevalează.
    În timp ce acest model de „intervenție globală” este fără precedent, are anumite caracteristici care amintesc de reformele macroeconomice la nivel de țară, inclusiv impunerea „medicinei economice” de către FMI. Pentru a aborda această problemă, haideți să examinăm istoria așa-numitului „tratament de șoc economic”.

    Ca profesor invitat la Universitatea Catolică din Chile, am trăit lovitura de stat militară îndreptată împotriva guvernului condus de Salvador Allende, ales în mod democratic. A fost o operațiune CIA condusă de secretarul de stat Henry Kissinger, împreună cu reforme macroeconomice devastatoare.

    În luna urmatoare, după Lovitura de Stat, prețul pâinii a crescut de la 11 la 40 de escudos peste noapte. Acest colaps proiectat atât a salariilor reale și ocuparea forței de muncă în timpul dictaturii Pinochet a fost propice pentru un proces național de sărăcire. În timp ce prețurile alimentelor au crescut vertiginos, salariile au fost înghețate pentru a asigura „stabilitatea economică și a preveni presiunile inflaționiste”. De la o zi la alta, o țară întreagă a fost precipitată în sărăcie abisală: în mai puțin de un an prețul pâinii în Chile a crescut de treizeci și șase de ori și optzeci și cinci la sută din populația chiliană a fost adusa sub pragul sărăciei. Asta a fost Chile “Resetarea din 1973″

    Doi ani și jumătate mai târziu, în 1976, m-am întors în America Latină ca profesor invitat la Universitatea Națională din Cordoba, în inima industrială nordică a Argentinei. Șederea mea a coincis cu o altă lovitură de stat militară din martie 1976. În spatele masacrelor și încălcărilor drepturilor omului, reformele macroeconomice „de pe piața liberă” au fost, de asemenea, prescrise – de data aceasta sub supravegherea creditorilor argentinieni din New York, inclusiv David Rockefeller, care a fost prieten cu ministrul economiei din Juntă, José Alfredo Martinez de Hoz.
    Chile și Argentina au fost „repetiții” pentru lucrurile care vor veni: Impunerea FMI-Banca Mondială, a Programului de Ajustare Structurală (SAP) a fost impusă in mai mult de 100 de țări începând din anii ‘80.
    Un exemplu notoriu al „pieței libere”: Peru în august 1990 a fost pedepsit pentru că nu se conformează diktatului FMI: prețul combustibilului a fost crescut de 31 de ori și prețul pâinii a crescut de mai mult de douăsprezece ori într-o singură zi. Aceste reforme – realizate în numele „democrației” de institutiile financiare – au fost mult mai devastatoare decât cele aplicate în Chile și Argentina sub pumnul dominației militare.

    Iar acum, pe 11 martie 2020, intrăm într-o nouă fază de destabilizare macroeconomică, care este mai devastatoare și mai distructivă decât 40 de ani de „tratamenet de șoc” și măsuri de austeritate impuse de FMI în numele intereselor financiare dominante.

    Există ruptură, o ruptură istorică, dar si continuitate; este „Neoliberalism la gradul n-lea”
    Închiderea economiei globale: impacturi economice și sociale la nivelul întregii planete
    Comparați ceea ce se întâmplă cu economia globală astăzi cu țară de țară „negociate” măsuri macro-economice impuse de creditori în cadrul Programului de Ajustare Structurală (SAP). „Ajustarea globală” din 11 martie 2020 nu a fost negociată cu guvernele naționale. Ea a fost impusă printr-un „parteneriat public/privat”, susținut de propaganda mediatică, și acceptată, invariabil de politicieni cooptați și corupți.

    „Proiectul” Inegalitatea socială și sărăcirea. Globalizarea sărăciei
    Compara 11 martie 2020 „Global Adjustment” „orientări” care afectează întreaga planetă la Chile 11 septembrie 1973.

    Într-o ironie amară, aceleași interese Big Money/Marea Finanta din spatele „Global Adjustment” din 2020 au fost implicate activ în Chile (1973) și Argentina (1976). Amintiți-vă „Operațiunea Condor” și „Dirty War” (Guerra Sucia).
    Există continuitate: Aceleași interese financiare puternice: FMI și birocrațiile Băncii Mondiale sunt implicate în prezent în pregătirea și gestionarea ” post-pandemie „New Normal” operațiunile de datorie (în numele creditorilor) în cadrul Marii Reset.
    Henry Kissinger a fost implicat în coordonarea 9/11 din Chile, 1973 „Reset”.
    În anul următor (1974), el a fost responsabil de elaborarea „Memorandumului de Securitate Strategică Națională 200 (NSSM 200) care A IDENTIFICAT DEPOPULAREA CA FIIND „CEA MAI MARE PRIORITATE ÎN POLITICA EXTERNĂ A SUA FAȚĂ DE LUMEA A TREIA”.

    Forța de „Depopulare” in spatele Marii Resetari?
    Astăzi, Henry Kissinger este un susținător ferm alături de Fundația Gates (care este, de asemenea, ferm angajata la depopulare) a Marii Resetari sub auspiciile Forumului Economic Mondial (WEF).
    Nu este nevoie să negociezi cu guvernele naționale sau să efectueze „schimbarea regimului”. Proiectul din 11 martie 2020 constituie o „Ajustare Globală” care declanșează falimente, șomaj și privatizare la o scară mult mai mare, afectând într-o singură lovitură economiile naționale a peste 150 de țări.
    Și acest întreg proces este prezentat opiniei publice ca un mijloc de combatere a „virusului ucigaș”, care, în conformitate cu CDC și OMS este similar cu gripa sezonieră. (Virusurile A, B).

    Structura puterii hegemonice a capitalismului global
    Marea Finanta, inclusiv fundațiile miliardarilor sunt forța motrice. Este o alianță complexă de pe Wall Street și unitatea bancară, Big Oil și Energie, așa-numitele „Contractori de apărare”, Big Pharma, Conglomeratele Biotech, Corporate Media, Telecom, Comunicații și Digital Technology Giants, împreună cu o rețea de think tank-uri, grupuri de lobby, laboratoare de cercetare, etc Proprietatea asupra proprietății intelectuale joacă, de asemenea, un rol central.
    Această rețea decizională complexă implică instituții comerciale și creditoare majore: Rezerva Federală, Banca Centrală Europeană (BCE), FMI, Banca Mondială, băncile de dezvoltare regională și Banca Reglementelor Internaționale (BIS), cu sediul la Basel, care joacă un rol strategic esențial.
    La rândul lor, eșaloanele superioare ale aparatului de stat american (și aliații occidentali ai Washingtonului) sunt implicate direct sau indirect, inclusiv Pentagonul, Serviciile de Informații si Securitate ale SUA (și laboratoarele sale de cercetare), autoritățile sanitare, Securitatea Națională și Departamentul de Stat(Ministerul de Externe) al SUA (inclusiv ambasadele SUA în peste 150 de țări).

    În curs de desfășurare crestera vertiginoasa a averilor la Super Rich/Bogati
    „V virusul” este declarat a fi responsabil pentru valul de falimente și șomaj. Asta e o minciună. Nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice. Sunt finanțiști puternici și miliardari, care sunt în spatele acestui proiect care a contribuit la destabilizarea (la nivel mondial) a economiei reale.
    În ultimele nouă luni, au încasat miliarde de dolari. Între aprilie și iulie, averea totală deținută de miliardari din întreaga lume a crescut de la 8 trilioane de dolari la mai mult de 10 trilioane dolari,
    Raportul Forbes nu explică cauza reală a acestei redistribuiri masive a bogăției:
    „Bogăția miliardarului colectiv a crescut la cel mai rapid ritm din toate perioadele din ultimul deceniu.”

    De fapt, este cea mai mare redistribuire a bogăției globale din istoria lumii. Se bazează pe un proces sistematic de sărăcire la nivel mondial. Este un act de război economic.

    Miliardarii nu au fost doar beneficiarii de generoaase „pachete de stimulare de la guvern”, cea mai mare parte a câștigurilor lor financiare de la începutul campaniei de frica Covid la începutul lunii februarie a fost rezultatul de tranzacționari din interior, precunoaștere, comerțul cu instrumente derivate și manipularea atât financiara cat și a piețele de mărfuri. Warren Buffett identifică pe bună dreptate aceste instrumente speculative ca fiind „Arme financiare de distrugere în masă”.
    Averea combinată a miliardarilor americani a crescut cu 850 de miliarde de dolari de la 18 martie 2020 la 8 octombrie 2020, o creștere de peste 28%. Această estimare nu ține cont de creșterea averii în perioada anterioară datei de 18 martie, care a fost marcată de o serie de accidente ale pieței bursiere. Pe 18 martie 2020, miliardarii americani au cumulat o avere de 2,947 trilioane de dolari. Până pe 8 octombrie, averea lor a crescut la 3,8 trilioane de dolari.
    Această clasă superioară de miliardari manipulează piețele financiare începând cu luna februarie și apoi ordonă închiderea economiei globale pe 11 martie, al cărei obiectiv declarat a fost de a combate Covid-19, adică similar cu gripa sezonieră.

    „Economia reală” și „Marea Finanta”
    De ce aceste politici de blocare Covid sunt vârful de lance al falimentului, sărăciei și șomajului?
    Capitalismul global nu este monolitic. Există într-adevăr „Un conflict de clasă” „între super-bogati și marea majoritate a populației lumii.
    Dar există, de asemenea, rivalitate intensă în cadrul sistemului capitalist. Și anume un conflict între „Marea Finanta” și ceea ce ar putea fi descris ca „Capitalismul Real”, care constă din corporații în diferite domenii de activitate productivă la nivel național și regional. Acesta include, de asemenea, întreprinderile mici și mijlocii.
    Ceea ce este în curs de desfășurare este un proces de concentrare a bogăției (și de control al tehnologiilor avansate) fără precedent în istoria lumii, prin care unitatea financiară, (de exemplu, creditorii de miliarde de dolari) sunt porniti pentru a acapara activele reale atât ale societăților în faliment, precum și activele de stat.

    „Economia reală” constituie „peisajul economic” al activității economice reale: active productive, agricultură, industrie, servicii, infrastructură economică și socială, investiții, ocuparea forței de muncă etc. Economia reală la nivel mondial și național este vizată de blocarea și închiderea activității economice. Instituțiile financiare ale Marii Finante sunt „creditorii” economiei reale.

    „Al doilea val”. Un alt lockdown/blocare/izolare
    Al doilea val este o minciună. Acesta este prezentat opiniei publice ca un mijloc de combatere a virusului și de salvare a vieților.
    Asta ne spun guvernele. Campania de generat frică a intrat în viteză mare, aplicată simultan în diferite regiuni ale lumii.

    Raționamentul celui de-al doilea val este de a preveni și amâna redeschiderea economiei naționale, împreună cu aplicarea distanței sociale, purtarea măștii de față etc.
    Ținta este economia serviciilor, companiile aeriene, industria turistică etc. Menținerea unor restricții stricte privind transportul aerian echivalează cu intrarea în faliment a principalelor companii aeriene. Programul de faliment este proiectat și impus. Numai în industria turismului din SUA, 9,2 milioane de locuri de muncă ar putea fi pierdute și „între 10,8 milioane și 13,8 milioane de locuri de muncă … sunt déjà în pericol grav”.

    Iar al doilea val este intenția de a permite miliardarilor să ridice piesele, dobândind dreptul de proprietate asupra unor sectoare întregi de activitate economică la prețuri de nimica
    Banii pe care i-au însușit în cursul crizei financiare (prin manipulare absolută) vor fi folosiți pentru a cumpăra corporații falimentare, precum și guverne falimentare.

    Guvernanța globală: Către un stat totalitar
    Persoanele fizice și organizațiile implicate în simularea din 18 octombrie 2019 201 sunt acum implicate în gestionarea efectivă a crizei, odată ce aceasta a fost transmisă în direct pe 30 ianuarie 2020 în cadrul Organizației Mondiale a Sanatatii – OMS, de urgență în domeniul sănătății publice (PHEIC), care, la rândul său, a pregătit terenul pentru criza financiară din februarie.
    Blocarea și închiderea economiilor naționale declanșează o a doua serie de șomaj în masă, împreună cu falimentul proiectat (aplicat la nivel mondial) al întreprinderilor mici și mijlocii.
    Toate acestea sunt conduse de instalarea unui stat totalitar global care are intenția de a rupe toate formele de protest și rezistență.

    Vaccinul
    Programul de vaccinare Covid (inclusiv pașaportul digital încorporat- ciparea) este o parte integrantă a unui regim totalitar global.
    Ce este infamul ID2020? Este o alianță de parteneri public-privat, inclusiv agențiile ONU și societatea civilă. Este un program de identificare electronică care utilizează vaccinarea generalizată ca platformă pentru identitatea digitală. Programul valorifică operațiunile existente de înregistrare a nașterilor și de vaccinare pentru a oferi nou-născuților o identitate digitală portabilă și persistentă legată biometric.zone roșii, măști faciale, distanțare socială, blocare,

    „Marea Resetare”
    Aceiași creditori puternici care au declanșat criza globală a datoriei Covid stabilesc acum un „Nou Normal”, care constă, în esență, în impunerea a ceea ce Forumul Economic Mondial descrie ca fiind „Marea Resetare”:
    Folosind blocări COVID-19 și restricții pentru a împinge prin această transformare, Marea Resetare este în curs de dezvoltare sub masca unei „a patra Revoluții Industriale”, în care întreprinderile mai în vârstă urmează să fie conduse la faliment sau absorbite în monopoluri, închiderea în mod eficient secțiuni uriașe ale economiei pre-COVID. Economiile sunt „restructurate” și multe locuri de muncă vor fi ocupate de mașini bazate pe IA-Inteligenta Artificiala.

    Șomerii(și nu vor fi putini) vorr fi plasati pe un fel de venit de bază universal și datoriile lor anulate în schimbul predarii activelor lor la stat, sau mai precis la instituțiile financiare care ajută la realizarea acestei Mari Resetari.
    WEF spune că publicul va „închiria” tot ce are nevoie: eliminarea dreptului de proprietate sub pretextul „consumului durabil” și „salvarea planetei”. Desigur, elita, cei care realizeaza si profita în aceasta mare resetetare, va deține totul. (Colin Todhunter, Distopic Great Reset, 9 noiembrie 2020)
    Până în 2030, creditorii globali vor fi însușit bogăția lumii în cadrul scenariului „Global Adjustment”, în timp ce sărăcirea va domina sectoare mari ale populației mondiale.
    În 2030 „Nu vei avea nimic și vei fi fericit.”

    Organizația Națiunilor Unite: Un instrument de guvernanță globală în numele unui parteneriat privat/public neales

    Sistemul ONU este, de asemenea, complice. El a aprobat „Guvernarea Globală” și Marea Resetare.
    În timp ce Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, recunoaște pe bună dreptate că pandemia este „mai mult decât o criză a sănătății”, nu a fost întreprinsă nicio analiză sau dezbatere semnificativă sub auspiciile ONU cu privire la cauzele reale ale acestei crize.
    Conform raportului ONU din septembrie 2020:
    „Sute de mii de vieți au fost pierdute. Viețile a miliarde de oameni au fost perturbate. În plus față de impactul asupra sănătății, COVID-19 a expus și exacerbat inegalitățile profunde … Ea ne-a afectat ca indivizi, ca familii, comunități și societăți. Ea a avut un impact asupra fiecărei generații, inclusiv asupra celor care nu s-au născut încă. Criza a evidențiat fragilitățile din interiorul și din rândul națiunilor, precum și sistemele noastre de creștere a unui răspuns global coordonat la amenințările comune. (Raportul ONU)
    Deciziile care au declanșat distrugerea socială și economică la nivel mondial nu sunt menționate. Nicio dezbatere în Consiliul de Securitate al ONU. Consens între toți cei cinci membri permanenți ai CSONU.

    V Virusul este tras la răspundere.

    WEF – Forumul Economic Mondial – „Reimagineaza și Reseta lumea noastră” într-un parteneriat public-privat a fost aprobat de CĂTRE ONU.

    Înapoi la George Kennan și Doctrina Truman la sfârșitul anilor 1940. Kennan credea că ONU a oferit o modalitate utilă de a „conecta puterea cu moralitatea”, folosind moralitatea, ca un mijloc de a ștampila „războaiele umanitare” ale Americii.
    Criza Covid este punctul culminant al unui proces istoric.
    Blocarea și închiderea economiei globale sunt „arme de distrugere în masă”. Avem de-a face cu ample „crime împotriva umanității”.

    Joe Biden și „Marea Resetare”
    „Președintele ales” Joe Biden este un politician versat, un tradator de încredere, care servește interesele instituțiilor financiare.
    Să nu uităm că Joe Biden a fost un susținător ferm al invaziei din Irak pe motiv că Saddam Hussein „a avut arme de distrugere în masă”. „Poporul american a fost înșelat în acest război”, a declarat senatorul Dick Durbin. Nu te lăsa înșelat din nou de Joe Biden.

    Acronime în evoluție. 9/11, GWOT, WMD și acum COVID:
    Biden a fost recompensat pentru că a sprijinit invazia Irakului.
    Fox News îl descrie ca fiind un „socialist” care amenință capitalismul: „Legătura tulburătoare a lui Joe Biden cu mișcarea socialistă „Marea Resetare”. În timp ce acest lucru este un nonsens absolut, mulți „progresiști” și activiști anti-război au aprobat Joe Biden, fără a analiza consecințele mai largi ale unei președinții Biden.
    Marea Resetare este dezbinare socială, este rasism. Este un proiect diabolic al capitalismului global. Aceasta constituie o amenințare pentru marea majoritate a lucrătorilor americani, precum și pentru întreprinderile mici și mijlocii. O administrație Biden-Harris implicată activ în realizarea „Marii Resetări” este o amenințare la adresa umanității.

    În ceea ce-l privește Covidul, Biden este ferm dedicat „celui de-al doilea val”, adică menținerea închiderii parțiale atât a economiei SUA, cât și a economiei globale ca mijloc de „combatere a virusului criminal”.
    Joe Biden va face presiuni pentru adoptarea „Marii Resetări” a WEF, atât la nivel național, cât și internațional, cu consecințe economice și sociale devastatoare.
    Forumul Economic Mondial (WEF) din 2021, programat pentru vara anului 2021, se va concentra pe implementarea „Marii Resetări”.
    O administrație Joe Biden ar urmări în mod activ planul totalitar al lui Marei Finante: Marea Resetare.

    Cu excepția cazului în care există un protest semnificativ și rezistență organizată, la nivel național și internațional, Marea Resetare va fi încorporată în ambele agende de politică externă cat si interna a administrației Joe Biden-Kamala Harris.
    Este ceea cese numește imperialism cu „Față Umană”.
    ***
    Sursa: https://www.globalresearch.ca/the-second-wave-destroying-peoples-lives-global-coup-detat/5728207

    Traducerea CD

  2. 1955m 24 noiembrie 2020 la 4:09 pm - Raspunde

    : … @[*Românii au avut tăria să ajungă la asemenea performanţe sufleteşti (sic!) în numai o mie de ani! Extrem de scurt interval dacă luăm aminte în jur, de jur împrejurul globului, la celelalte seminţii şi popoare, la celelalte civilizaţii! La lumea în care trăim azi!… La mileniile care au trecut și omul încă nu s-a desprins de fiară!…*].


    -Indreptatita si frumoasa perceptie si re’cunostere in sine, despre „sine’le autohton”, incomparabil si inconfundabil cu „alte’le”, …*H’istoric fiind vorba de ~ 40.000 de ani de „Evolutie”*, …si cam de 4000 de ani (vezi / coroboreaza) _ 2 Petru 3/8; _ Ioan 11/39), …
    de cand **Adevarul a fost Ra’stignit, *in Cruce* (nu „pe cruce”)**, …”misticismul planetar fiind „inscaunat prin marsavia catolicismului in cardasie cu ceilalti purtatori de chipiu”, (adica cam cu ~ 2 zile in urma)/[in urma cu ~ 2020 de ani], … acum om’menirea fiind in „a treia zi”/”mileniul 3” (vezi) _ Fapte 3/22; _ Luca 9/22; 24/7,46.
    ….
    = Cu stima. -„Mesia” -*Inselatorul Acela* _ Matei 27/63-66; _ Romani’a 5/14; 10/4,(14-?!),[16,[17-20]; _ Ioan 1/1,2,5,(11)-14; 3/16,(19); 4/25,(26); 5/39; 10/8; 16/8-11,[12].

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top