Mihai Viteazul a fost ucis
în urma unei conspiraţii?
Generalul Basta György şi-a atras asupra sa
oprobriul contemporanilor şi al posterităţii, pentru
mişeleasca crimă a eroului de la Călugăreni.
Numeroase relatări trimise la Viena şi la Praga au
descris în fel şi chip asasinarea lui Mihai Viteazul.
Basta György, autorul crimei, recunoaşte într-o
scrisoare trimisă Arhiducelui Mathias, viitorul împărat
habsburg, în care se consemnează: „Mihai a fost ucis
conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al IIlea, iar eu am executat-o”.
Szamoskozi Istvan şi G. Beduccino ambii
contemporani ai evenimentelor relatează: „A fost
trimisă o mare trupă de valoni în tabăra valahului
Mihai, în urma unui sfat de taină ţinut de Basta György
şi căpitanii săi în noaptea de 18 august 1601, cum săşi desfăşoare trupele pentru o confruntare cu valahul”.
Ieremia Movilă, într-o scrisoare din 28 august 1601 relatează: „La sosirea armatei imperiale
la cortul lui Mihai, s-a ajuns chiar la o luptă înverşunată între cele două tabere”.
În ceea ce priveşte rămăşiţele pământeşti ale lui Mihai Viteazul, relatările provenite din
tabăra imperialilor, apoi cele provenite din informaţiile ambasadorilor străini acreditaţi la Praga,
cât şi din Raportul trimis împăratului Rudolf al II-lea şi cele ale căpitanilor din Ungaria
Superioară, nu amintesc nimic despre soarta rămăşiţelor pământeşti ale lui Mihai. De remarcat
este faptul că toate sursele au înregistrat actul criminal şi consecinţele sale politice, refuzând în
corpore să se refere la rămăşiţele pământeşti.
Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat cu rămăşiţele pământeşti ale lui Mihai Viteazu,
voi prezenta câteva surse, după care cititorii îşi vor putea face o părere despre acest eveniment
tragic, din Istoria Românilor.
1. Ieremia Movilă într-o altă scrisoare adresată la 1 septembrie 1601, Cancelarului Leon
Saphiena din Lituania se arată: „Vă mai înştiinţăm cu siguranţă cum că Mihai Vodă pieri la
Turda în 19 ale lunii august 1601, ucis din ordin împărătesc. Înainte a fost împuşcat pe la spate,
apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost expus pe câmp deasupra unui cal mort. Basta
György nu a permis să fie înhumat.”
2. Szamosközy Istvan în versiunea lui arată: „Ucigaşii lui Mihai au târât trupul afară din
cort şi a zăcut trei zile în pielea goală la marginea drumului. Capul lui cu barbă, l-au aşezat pe
hoitul unui cal, iar în cele din urmă l-au înmormântat nişte sârbi într-o groapă mică.”
3. Ciro Spontani secretarul generalului Basta György, relatează în memoriile sale sub titlul
„Historia della Transilvania”, apărută la Veneţia în anul 1638: „După uciderea lui Mihai s-a
ţinut un consiliu la care au participat conducătorii ambelor armate – imperială şi valahă – ele au
declarat supunere faţă de ordinele generalului Basta György. Aici s-a hotărât trimiterea corpului
lui Mihai în Ţara Românească, socotindu-se că dacă nu l-ar fi trimis, boierii valahi n-ar alege
alt domn. Capul a fost îmbălsămat şi încredinţat Comisului lui Mihai, care l-a cerut în cea mai
mare stăruinţă spre a-l duce în Ţara Românească”.
4. Iacob Thon – istoric, analizând izvoarele franceze contemporane evenimentelor din anul
1601 scria: „Trupul lui Mihai a fost aruncat în pielea goală să zacă spre oroare, pe malul râului,
până de cu seară, într-un mod nedemn. Noaptea a fost înmormântat în acelaşi loc din ordinul
lui Iohan Schneckenhaus, tribun al miliţiei sileziene.”
5. Palma Cayet istoric, în lucrarea sa „Chronologie septenaire”, Paris, 1905 descrie cam
aceleaşi fapte, despre uciderea lui Mihai cum arată şi Iacob Than. Tot la Paris au mai apărut şi
alte lucrări despre viaţa şi moartea lui Mihai. În luna decembrie 1601, a apărut şi lucrarea
numită: „Discovers de la mort de Michael”.
6. Vistierul Stavrinos în anul 1601 şi Palamide în anul 1607, greci de origine, descriu şi ei
despre soarta rămăşiţelor pământeşti a lui Mihai. Palamide scria: „Trei zile şi trei nopţi corpul
lui Mihai a rămas aşezat pe un cal al său ucis în învălmăşeală, iar trupul a rămas neîngropat.
Mulţi valahi se strângeau acolo, priveau cu jale şi clătinându-şi capetele plângeau, apoi adresau
injurii generalului Basta György. După trei zile şi trei nopţi, nişte valahi de-a lui Mihai l-au
îngropat noaptea, pe ascuns şi tare mult l-au plâns”.
7. Brancovics în „Cronica sârbească” arată: „Am petrecut mulţi ani pe lângă Mitropolia
Română din Alba Iulia. După uciderea lui Mihai, Basta György a îngăduit ca atât capul şi trupul
să fie îngropate împreună la Mitropolia din Bălgrad”.
8. Bisselius – istoric iezuit, a prezentat poziţia imperială. În anul 1675 şi-a spus părerea:
„Capul lui Mihai a fost dus de Basta György, care, în Şedinţa Consiliului, aştepta în cel mai
mare neastâmpăr rezultatul negocierilor, iar trupul său a rămas în pielea goală şi neîngropat o
zi întreagă”.
9. Szamosközy, Simigianus, Wolfgang, Bethlen, se inspiră din izvoarele ungureşti, destul
de târzii, dar ele se referă la anul 1601 şi toţi trei relatează: „Trupul lui Mihai a fost dus în
Biserica Românească de la Alba Iulia”.
10. Miron Costin în Letopiseţul său, analizând cronicile româneşti, privind aducerea în mare
taină în Ţara Românească a capului lui Mihai arată: „Oamenii bătrâni, contemporani cu acele
vremi, au afirmat că lui Mihai Vodă i-au tăiat capul şi l-au dus la Basta György, iar trupul său
până a treia zi a stat neîngropat le vederea tuturor”.
11. Radu Popescu în Cronica sa nu spune nimic despre soarta trupului lui Mihai. Un anonim a
adăugat la sfârşit: „De aceia să povestim despre un boier care a fost la Mihai Vodă, anume Turturea
Postelnicul. Atunci au fost legat, Mihai Vodă cu Turturea Postelnicul, jurământ tare şi mare cum
să se caute unul pe altul până la moartea lor. Şi de să va prinde lui Mihai Vodă să pieie într-altă
Ţară, să nu-i lase oasele acolo ci să le aducă în Ţara Românească. Iar de se va prinde să pieie acest
Postelnic Turturea într-altă ţară, să nu-i lase Mihai Vodă oasele, ci să le aducă în Ţara Românească
să le îngroape creştineşte. Drept aceea, dacă văzu Postelnicu Turturea că tăiară pe Mihai Vodă
mult s-au nevoit pentru jurământul luat ca să aducă oasele lui Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci a luat
numai capul de l-au dus în Ţara Românească şi l-au îngropat la Mănăstirea Dealu, de la Târgovişte.
Şi au făcut milă mare care au fost lăsat Mihai Vodă să le dea acelei mănăstiri”.
12. Radu Mihnea, Domnul Ţării Româneşti, la 11 ani de la uciderea lui Mihai Vodă, a
atribuit Postelnicului Turturea satul Găuriciul… „pentru multă şi bună şi credincioasă slujbă cu
care a slujit domnia lui multă vreme neîncetat, cu multă trudă, încă şi în alte ţări străine până în
Ţara Nemţească. Postelnicul Turturea el a furat capul lui Mihai Vodă şi l-a adus aici în Ţară, de
la slujit şi l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un adevărat Domn”.
Istoria Poporului Român a înregistrat mai multe cazuri în care au fost asasinaţi pe nedrept
conducătorii de ţară, de către unele cercuri interne în cârdăşie cu cele externe. Vă rog stimaţi
cititori să reflectaţi cu profunzime şi să vă întrebaţi: de ce românii îşi ucid conducătorii?

Ne punem pe bună dreptate întrebarea: oare unde au fost românii? Pentru a înţelege mai
bine sensul acestei întrebări şi mai ales la uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul la Câmpia
Turdei, am să prezint o poezie cutremurătoare din marea operă a poetului, gazetarului şi a omului de excepţie Adrian Păunescu:

„Capul lui Mihai Viteazu la Turda se ridică,
Şi întreabă de ce Ţara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
„Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!”

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Ţara cu guverne provizorii
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân’ la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mânii
Totuşi unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?

***********

Nota redacției. Cele două texte despre asasinarea marelui voievod ne-au fost trimise de domnul Stelian Pleșoiu.
O precizare în legătură cu poezia lui Adrian Păunescu. Când am avut ocazia i-am reproșat lui Adrian Păunescu că a scris un text atât de ușuratec!
„Unde au fost românii când Mihai a fost ucis mișelește?!” l-am întrebat pe Păunescu. Unde să fie? Fiecare pe la casele lor, pe la treburile lor! Nu i-a chemat nimeni la Turda să-l apere pe voievod! N-au avut românii habar de ce urma să se întâmple, cum nici Mihai nu a știut! Trădarea nu poate fi prevenită! Unde au fost americanii când cel mai bun președinte al lor era ucis în plină stradă la Dallas? Unde au fost rușii când familia țarului a fost asasinată?! Și așa mai departe, de sute de ori poți să pui întrebrea asta! E ca și când ai întreba unde erau românii când Mihai l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu! O întrebare perfect greșită, ca să nu zic altfel
N-a avut răspuns Adrian Păunescu, a tăcut și apoi a zis că am dreptate! Repet: este una dintre poeziile cele mai „greșite” ale tribunului năvalnic și inspirat care a fost Adrian Păunescu. Fie-i țărâna ușoară!

Ion Coja