CD
1.788 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
Ca esti o jigodie zionista, poate un neoprotestant zionist este evident, dar sa incerci sa ne duci cu presul- presul fiind tradatorul blestemat Isarescu este deja prea mult.
Balbaielile blestematului mason Isarescu nu au nici o valoare informativa, cine poate crede un mason?
Pe de alta parte daca ne gandim cat a crescut pretul aurului din 1980 si pana astazi, de la $800/uncia la $3700/uncia, putem sa vedem valoarea eventualei investitii.
Poti sa mai vii cu asemenea documentari, caci noi stim singuri sa le evaluam si ce concluzii sa tragem.
CUI ÎI ESTE FRICĂ DE CHARLIE?
Autor: Iulian Capsali – https://gandeste.org/analize-si-opinii/iulian-capsali-cui-ii-este-frica-de-charlie/136706
S-a spus despre Charlie Kirk că ar fi sprijinit politicile extremist-sioniste ale guvernului Netanyahu, care este deja considerat “criminal de război” de către Curtea Penală Internațională, alături de fostul ministru al Apărării, Yoav Gallant.
Consiliul ONU pentru drepturile omului a acuzat Israelul de genocid în Fâşia Gaza într-un raport publicat acum două zile.
Într-un fel este de înțeles, întrucât NEOPROTESTANȚII, inclusiv cei de la noi din țară, și-au făcut, prin ciudate conexiuni “biblice” speculate de sioniști, un “Vițel de Aur” din statul Israel. Iar normal, un idol poate să facă orice.
Asta am observat și la membrii marcanți ai masoneriei, au exact același tip de idolatrie față de Israel și sunt susținători fervenți ai guvernului “de dreapta” Netanyahu.
Și Charlie Kirk a fost un sincer sprijinitor al politicilor Israelului, întrucât acesta este valul din SUA și nu numai, în cercurile sioniste neoprotestante și/sau masonice.
Problema cu Charlie Kirk este faptul că, în ciuda faptului că marii donatori erau potentați americani de origine evreiască ca Bill Ackman (miliardar și manager de fond speculativ, care sprijină organizații conservatoare, inclusiv pe cea a lui CK, Turning Point), la un moment dat a început să spună lucruri care deranjau establismentul sionist, iar aici aveți câteva exemple.
S-a spus chiar, în mediile conservatoare, că ar fi refuzat foarte recent o sumă de peste 100 de milioane de dolari, venită direct de la Netanyahu, care l-a și invitat în țară pentru un turneu.
Rămâne de văzut dacă investigațiile asupra morții lui Charlie Kirk vor deveni la rândul lor secretizate, așa cum a devenit brusc dosarul infractorului sexual sinucis în închisoare Jeffrey Epstein, despre care foarte multe voci din mass-media spun pe surse că ar fi fost agent Mossad; nu mai vorbim de dosarul asasinării lui JF Kennedy.
O ȘANSĂ PENTRU PALESTINA
declară un expert veteran în drept internațional
O nouă anchetă cuprinzătoare a ONU a concluzionat că Israelul comite indubitabil genocid în Gaza. Fostul raportor ONU și expert veteran în drept internațional, Dr. Alfred de Zayas, explică de ce este extrem de important acest lucru și ce poate face lumea în această privință, dacă dorește.
Acțiunile Israelului: uciderea, mutilarea, provocarea de vătămări mentale palestinienilor, impunerea deliberată a unor condiții de viață calculate pentru a duce la distrugerea lor fizică, luarea de măsuri pentru a preveni nașterile, verifică patru din cinci criterii pentru genocid prevăzute în Convenția privind genocidul din 1948, conform raportului.
Un aspect crucial, spune de Zayas, este că ancheta arată „cum declarațiile liderilor politici și militari israelieni dovedesc «intenția» cerută în Art. II al Convenției de a distruge în totalitate sau parțial populația palestiniană”.
Raportul „cuprinzător” este o dovadă „că Israelul poartă război nu numai împotriva palestinienilor din Gaza, ci și împotriva Cartei ONU și a dreptului internațional în general”, in complicitate cu occidentul, potrivit principalului observator juridic ONU.
„Guvernele care au oferit sprijin militar, economic, politic, diplomatic și propagandistic” sunt, de asemenea, responsabile, spune de Zayas.
SUA, Marea Britanie, Franța și Germania „sunt toate complice la genocid în temeiul articolului III (e) din Convenția privind genocidul”.
ONU are mai multe opțiuni de răspuns la aceasta situatie:
– recunoașterea statului palestinian, care, din păcate, „nu va salva viețile palestinienilor”;
– expulzarea Israelului din ONU în temeiul articolului 6 din Carta ONU care este improbabilă, având în vedere necesitatea aprobării Consiliului de Securitate și, prin urmare, a SUA ce are veto;
– pierderea acreditării ONU a diplomaților israelieni, așa cum s-a făcut împotriva Africii de Sud în anii 1970 în timpul apartheidului.
– În mod crucial, această măsură nu ar necesita sprijinul Consiliului de Securitate
– ONU are cadrul legal pentru a interveni folosind doctrina „Responsabilitatea de a proteja” din 2005;
– Adunarea Generală ar putea adopta o rezoluție „Uniți pentru pace” care să autorizeze națiunile „să ia măsuri militare” pentru a opri genocidul, ocolind veto-ul Consiliului de Securitate
Aceasta ar fi ultima șansă a ONU de a-și mai salva credibilitatea deja compromisă,
„Dacă Națiunile Unite nu reușesc” să ia măsuri, „își vor pierde puțina autoritate și credibilitate pe care le mai au”, a rezumat de Zayas.
*
Alfred-Maurice de Zayas, născut la 31 mai 1947, este un avocat și scriitor american de origine cubaneză, activ în domeniul drepturilor omului și al dreptului internațional. Din 1 mai 2012 până în 30 aprilie 2018, a fost primul expert independent al ONU pentru promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile, numit de Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite.
De Zayas s-a născut în Havana, Cuba și a crescut în Chicago, Illinois (SUA). Și-a obținut diploma de doctor în jurisprudență la Facultatea de Drept Harvard, apoi un doctorat în filosofie în istorie modernă la Universitatea din Göttingen (Germania).
A fost bursier Fulbright la Universitatea din Tübingen din Germania și cercetător la Institutul Max Planck pentru Drept Public Comparat și Drept Internațional din Heidelberg, Germania. A lucrat la Națiunile Unite din 1981 până în 2003 ca avocat senior în cadrul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și ca șef al departamentului de petiții.
ci l-a dat la ananghie, de nevoie, cum-necum, ieftin, sa scape de datoriile in care bagase „fara numar” Romania tot el.
Te intreb inca o data CD: suferi de dementa, de te iau dracii in permanenta, una-doua? Daca nu te poti controla sa vorbesti civilizat si cu argumente competente, ia-ti un tratament!
esti sincer, in sfarsit, caci ceea ce acuzi la altul spumegand de ura, este intodeauna ceea te reprezinta si vrei sa ascunzi, urland aceasta despre altii, proiectand asupra lor secretul tau.
UN ALT ANTISEMIT CANADIAN
de David Skrbina, PhD – fragmente din – https://www.theoccidentalobserver.net/2025/09/19/another-canadian-antisemite
Ca o mică pauză de la plictiseala fiasco-ului cu Charlie Kirk, iată o mică știre din Canada care nu a ajuns chiar în mass-media. Luni, 15 septembrie, CBC Radio a difuzat o emisiune de televiziune în limba franceză, Sur le Terrain („Pe teren”), prezentată de Christian Latreille, care a relatat ultima vizită a lui Marco Rubio în Israel. Corespondentul lor la Washington a fost o reporteră, Elisa Serret, care a fost corespondent național pentru CBC- Postul national de televiziune, timp de peste 10 ani. După toate relatările, este o jurnalistă experimentată și respectată.
La un moment dat în cadrul emisiunii, Latreille a întrebat-o pe Serret de ce americanii „au atâtea dificultăți în a se distanța de Israel, chiar și în cele mai dificile momente” – cum ar fi în mijlocul unui genocid în desfășurare.
Ea a răspuns:
“Înțelegerea mea și a mai multor analiști de aici, din Statele Unite, este că israelienii, evreii, sunt cei care finanțează puternic politica americană. Există o mașinărie uriașă în spatele lor, ceea ce face foarte dificilă detașarea americanilor de pozițiile Israelului. De fapt, este vorba despre bani de aici, din Statele Unite. Marile orașe sunt conduse de evrei. Hollywood-ul este condus de evrei.”
Evreii din Israel sunt doar distribuitorii acestor fonduri din SUA pentru a eluda legea.
Ei bine. Ce obrăznicie: să spui un adevăr, în direct, unei audiențe naționale de televiziune. În mod previzibil, Lobby-ul Evreiesc Canadian a sărit peste tot pe acest incident. Centrul pentru Israel și Afaceri Evreiești (CIJA) a declarat că „antisemitismul este absolut inacceptabil” și a cerut „condamnare imediată și neechivocă din partea tuturor liderilor [canadieni] relevanți”.
Într-o declarație online, grupul a spus că „antisemitismul corodează structura societății”; au cerut ca CBC „să ia măsuri concrete pentru a se asigura că nici astfel de comentarii – nici problemele sistemice care au permis difuzarea lor – nu vor mai fi permise vreodată pe undele radio canadiene”. B’nai Brith din Canada a spus că este „profund iresponsabil și periculos”, numindu-și remarcile „teorii ale conspirației antisemite de manual”. Aceștia au cerut o retragere în direct, declarând că comentariile erau „false, pline de ură și inacceptabile”.
De asemenea, în mod previzibil, autoritățile canadiene au cedat imediat presiunilor. Scriind la X, ministrul Patrimoniului, Steven Guilbeault, a spus: „Cuvintele folosite aseară au fost tropi antisemiti pernicioși și nu își au absolut niciun loc pe undele radio canadiene”. Câteva ore mai târziu, CBC a emis o declarație în care spunea că analiza lui Serret „a condus la acuzații stereotipe, antisemite, false și dăunătoare împotriva comunităților evreiești”.
Melissa Lantsman, lidera adjunctă a Partidului Conservator și lesbiană evreică, a cerut concedierea ei. Serret a fost, desigur, prompt „eliberată din atribuții până la o nouă notificare”. Se pare că Lobby-ul Evreiesc Canadian are aproape la fel de multă putere pe plan intern ca și Lobby-ul Evreiesc din SUA.
Israelienii/evreii finanțează puternic politica americană.” Acest lucru este incontestabil adevărat. Conform unui raport din 2020 al cercetătorului evreu Gil Troy, evreii americani oferă o proporție uriașă din donațiile politice: aproximativ 25% pentru republicani și 50% sau mai mult pentru democrați.
Lobby-ul evreiesc din SUA este într-adevăr o mașinărie mare, centrată pe Comitetul American-Israelian pentru Afaceri Publice, sau AIPAC.
AIPAC are propriul comitet de acțiune politică („AIPAC PAC”) pentru a face donații și propriul super-PAC, Proiectul Unit pentru Democrație (UDP); împreună, aceste două componente au cheltuit cel puțin 125 de milioane de dolari în ultimul ciclu electoral.
AIPAC are membri ai personalului în birourile aproape fiecărui congresman și lucrează pentru a învinge legislatorii neprietenoși – cel mai recent, Cori Bush și Jamaal Bowman. Alte grupuri evreiești influente includ Comitetul Evreiesc
American (AJC), Liga Anti-Defăimare (ADL), Consiliul Președinților (COP), Uniunea pentru Iudaism Reformat (URJ), Uniunea Ortodoxă (OU) și Agenția Evreiască pentru Israel (JAFI).
Alte grupuri, cum ar fi Centrul de Drept pentru Sărăcie din Sud (SPLC), primesc finanțare evreiască considerabilă și, prin urmare, lucrează pentru a servi interesele evreiești. În plus, avem organizații evreiești „liberale”, precum Jewish Voices for Peace (JVP) și J-Street, care lucrează pentru a promova obiectivele evreiești.
O mașinărie uriașă, într-adevăr.
Majoritatea americanilor, în special tinerii, se îndreaptă din ce în ce mai mult spre opinii anti-Israel și chiar anti-evreiești. Aprobarea SUA pentru acțiunile israeliene în Gaza a atins recent un nou minim de 32%, în scădere de la 50% la începutul conflictului. Doar 9% dintre cei cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani aprobă acțiunile, demonstrând o „detașare” notabilă în rândul tinerilor americani.
Un sondaj recent a arătat că 30% dintre americani cred că „evreii au prea multă putere”. Și poate cel mai notoriu, un sondaj din 2023 a constatat că 20% dintre tinerii americani cred că Holocaustul a fost „un mit”.
Poporul american, în special tinerii, nu consideră că este foarte greu să se detașeze de megalitul israelian.
Politicienii americani, însă, sunt o altă poveste. Fiind puternic finanțați și chiar preselectați pentru a fi pro-Israel și pro-evrei, congresmenii votează în mod obișnuit cu 80%, 90%, chiar 100% în favoarea intereselor evreiești. În afară de câțiva renegați din Camera Reprezentanților SUA, precum Thomas Massie și Rashida Tlaib, Congresul este complet incapabil să se detașeze de interesele evreiești. Cele două partide majore, care nu sunt de acord în aproape orice alt punct, găsesc cu ușurință un teren comun când vine vorba de preocupările evreilor și israelienilor.
„De fapt, este vorba de bani.” Da, așa cum s-a menționat mai sus. Evreii americani dețin sau controlează până la 50% din averea personală totală de 175 de trilioane de dolari din această țară. Aceștia reprezintă jumătate sau mai mult dintre cei mai bogați americani, inclusiv noul numărul 1, Larry Ellison, care a înregistrat recent o avere de 390 de miliarde de dolari și acum cumpără mass-media.
Dacă cei aproximativ 6 milioane de evrei-americani dețin sau controlează, să zicem, 90 de trilioane de dolari, acest lucru duce la o medie uimitoare de 15 milioane de dolari în active pentru fiecare bărbat, femeie și copil evreu in SUA. Prin urmare, o familie evreiască medie de patru persoane deține o avere de aproximativ 60 de milioane de dolari. Nu e de mirare că își pot permite donații politice atât de mari.
De fapt, ar fi fost mai bine dacă Serret ar fi spus: „Mass-media americană este condusă de evrei”; Putem deduce că asta a vrut să spună. Trebuie doar să ne uităm la cele mai mari conglomerate media: Disney/ABC, condusă de Bob Iger, Alan Horn și Alan Braverman; Warner Discovery, condusă de David Zaslav; NBC/Universal, condusă de Mark Lazarus, Bonnie Hammer și, prin intermediul Comcast, Brian Roberts; și Paramount, condusă de Shari Redstone.
Mai mult, noua corporație Skydance/Paramount va fi condusă de fiul miliardarului Larry Ellison, David, iar noua sa echipă de management îi include pe Jeff Shell, Josh Greenstein și Dana Goldberg. Caz închis.
Această blocare a mass-media americană, care include știri și divertisment, explică de ce majoritatea americanilor nu sunt deloc conștienți de dominația situațională a evreilor. Foarte puțin adevăr scapă la iveală; iar când se întâmplă, ca în acest caz, cenzorii și „editorii” intervin pentru a înăbuși povestea și a limita pagubele.
Elisa Serret este o eroină. Îi datorăm multă recunoștință pentru cele câteva secunde petrecute spunând adevărul pe o scenă media națională.
Deocamdată, evreii au pus-o sub semnul întrebării, dar nu putem decât să sperăm că va reapărea mai puternică decât înainte – poate ca o nouă vedetă media în America de Nord, poate ca o voce nouă și puternică în apărarea adevărului, onestității și dreptății.
*
David Skrbina, doctor în filosofie, este un profesor de filosofie pensionar. Pentru mai multe informații despre munca și scrierile sale, consultați http://www.davidskrbina.com