Cuba și Ukraina

Draga Cozubasule, o constanta majora a „cot-codacului” pro- rusesc de pe plaiurile noastre mioritice, si nu numai, este apelul insistent si disperat la „ogoire” in fata maretiei „ursului” de la Rasarit ( ursul, oameni buni!), mai ales cand puhoiul argumentelor in favoarea legitimitatii „interventiei speciale” rusesti din Ucraina ( la fel ca cele din 1956 si 1968, din Ungaria si Cehoslovacia) se dovedeste a fi simpla propaganda. Activarea, la nivelul masselor, a instinctului de conservare, adica a fricii, fata de orice actiune muscalesca, ramane, in aceasta situatie, cel mai eficient substitut al demersului propagandistic esuat. Romania, fiind un stat mic si fara capacitati militare serioase, ar trebui prin urmare, potrivit acestui mod de valorificare a existentei (Nae Ionescu_ in caz ca ai auzit de el !), sa-si vada de lungul boticului lui cel stirb ,abtinandu-se a mai „latra” la Marele Urs care macelareste prin stana vecina, in speranta ca, saturandu-se pe-acolo , nu ne-o nimici si pe noi. Daca pledoaria in favoarea revenirii „mintii la cap” s-ar reduce doar la atat, s-ar putea trage usor concluzia ca autorii unor asemenea indemnuri nu sunt decat niste indivizi lipsiti de curaj si demnitate, asa cum ne-am obisnuit deja sa vedem ca sunt majoritatea oamenilor, cu ocazia marii si super-mortalei pandemii de Covid recent suspendate. Partea proasta este insa ca adeptii teoriei”mintilor bagate la cap” , datorita unor deficiente de natura intelectuala si culturala, nu sunt capabili sa-si ascunda bine orientarile ideologice pe care le-au avut o viata intreaga , fapt ce anuleaza in mod nedrept intregul lor efort. Ura fata de „chiaburii”si „primarii”din perioada interbelica, condamnarea razboiului de „agresiune” impotriva URSS, demascarea bazelor de „schinjuit oameni” din „casa noastra”, dar fara a vorbi de rau schingiuirile experimentale de la Pitesti ( efectuate sub obladuirea Moscovei) _ sunt cateva dovezi evidente ale faptului ca temeiul discursului lor pacifist nu este numai lasitatea si lipsa de onoare , ci si nostalgia pentru Iepoca Dictaturii Proletariatului si a nimicirii Dusmanului de Clasa, epoca instaurata la noi , ca peste tot in Estul Europei, de catre Glorioasa Armata Rosie, cea care le-a permis tuturor cozubasilor, marginalizati pana atunci, sa scape de exploatarea capitalisto-chiabureasca si, plivind ogorul Republicii Populare de buruienile cele „de doi metri” ale claselor retrograde ( cu sprijinul dezinteresat al garnizoanei sovietice) sa parvina social. Din pacate, o astfel de ascensiune, brusca si nemeritata , nu favorizeaza o prea reusita cizelare a caracterului si, prin urmare, a comportamentului…Mediul marginal -rural, in care subiectii ei s-au nascut si au crescut, isi lasa in mod inevitabil amprenta asupra a tot ce acestia gandesc, spun sau fac. Oricum, timidele incercari de versificare, pe care unii dintre dansii se straduiesc sa le faca, pot constitui un inceput in tentativa, ce-i drept cam tarzie, de inaltare cultural-artistica pe baza principiului : „pomii roditori infloresc mai tarziu”. Din nenorocire, exista un proverb romanesc care glasuieste:” Scoala face omul , om/ Si altoiul pomul , pom”! Dar ce nu se poate la capitalisti si chiaburi, se poate la Minciurin…ala care a altoit portocali pe jnepenii de la Polul Nord.