Cum facem ca să fie și pentru „albi” o afacere bună să faci mulți copii?
Deficitul demografic din Europa este problema cea mai importantă. Sunt mai multe cauzele acestui dezastru. Două sunt aspectele majore de care trebuie să ținem seamă: (1) în familiile europene se nasc tot mai puțini copii, iar (2) în familiile emigranților se nasc mult mai mulți copii! În mare, s-a ajuns la această situație deoarece majoritatea emigranților sunt din categoria emigranților economici, iar pentru aceștia, odată ajunși în Occident, cea mai bună afacere este să facă cât mai mulți copii. Sunt foarte mulțumiți de nivelul existenței pe care și-o pot asigura cu sumele primite ca ajutor social, plus alocațiile pentru copii. Remediul acestei anomalii este simplu: modificarea legislației, eliminarea prevederilor care transformă procreația în afacere, în sursă de câștig nemuncit!
În principal, avem nevoie de promovarea unor prevederi care să încurajeze munca și performanța profesională ca sursă pentru întreținerea unei familii cu mulți copii! A-ți crește copiii muncind pentru ei este modelul normal, european, de înjghebare și întreținere a unei familii. Avem nevoie de o legislație care să se centreze asupra persoanelor care muncesc, care produc valori. Care au venituri muncite și din aceste venituri își cresc copiii. Alocația primită de la stat este considerată prea mică, de aceea europenii muncesc, ca să poată să le ofere copiilor mai mult decât le „dă statul”! Pentru aceștia, adică pentru albi, pentru europenii autohtoni, trebuie să dăm legi care să-i stimuleze material pe europeni! Să fie și pentru „albi” o bună afacere să faci copii!
Evident, nu putem da legi care să-i discrimineze pozitiv pe albi, pe europeni. Cel puțin deocamdată! Dar putem face legi care să-i vizeze pe salariați și pe patroni, pe plătitorii de impozit pe venit. Și facem propunerea următoare, care ar avea tangență cu ambele aspecte semnalate mai sus, propunere prin care urmărim să crească numărul copiilor în familiile europene și să scadă numărul nașterilor în familiile emigranților.
Propunerea noastră este (1) să diminuăm drastic alocațiile pentru copii, la limita supraviețuirii. Se știe că majoritatea emigranților fac copii stimulați fiind de primirea acestor alocații, care le permit părinților să stea acasă și să nu facă nimic, decât copii. Nu au nevoie de vreo slujbă sau de vreo meserie s-o învețe și s-o practice. Alocațiile sunt mult prea generoase ca acești indivizi să nu profite și să ducă viața de paraziți sociali, cu potențial de reproducere catastrofal pentru societate!
Nu putem merge mai departe pe acest sistem. Grija pentru copii, pentru generațiile viitoare trebuie să pună accentul pe calitatea părinților care procreează! Iar ca să-i stimulezi pe părinții responsabili, capabili să poarte de grija copiilor proprii, este util ca în paralel cu diminuarea alocațiilor pentru copii, să se introducă (2) diminuarea impozitelor și a altor taxe pe care le plătesc părinții în calitatea lor de salariați sau de întreprinzători. Această diminuare să se facă, desigur, proporțional cu numărul copiilor, vârsta acestora etc. Tot prin diminuarea impozitelor se poate stimula și prezența mamei acasă, atât de benefică pentru copii, cel puțin pentru cei „șapte ani de acasă”!
Cu alte cuvinte, de vreme ce alocațiile pentru copii și ajutoarele sociale se plătesc din impozitele plătite de cetățenii contribuabili, este firesc ca acești contribuabili să fie și ei răsplătiți ca părinți, în calittea lor de „contribuabili” la demografia Țării.
În principiu, ar fi vorba de măsuri care să încurajeze natalitatea în familiile organizate, întemeiate pe valorile etern valabile: hărnicie, devotament, capacitate de a se instrui și progresa. Să ne intereseze mai înainte de orice calitatea părinților care procreează! Numai așa ne putem îngriji și de calitatea generațiilor care ne vor succede!
În Europa s-a produs o deteriorare nefericită a mentalității părinților: grija firească pentru urmași transformându-se simplificator în grija de a lăsa în urma ta o zestre materială cât mai substanțială. Această moștenire este cu atât mai mare cu cât se împarte la mai puțini urmași, la mai puțini copii! Aceasta este una din cauzele pentru care multe cupluri de europeni se opresc după primul sau, cel mult, al doilea copil!
Această mentalitate nefericită, dar în felul ei aparent responsabilă și rațională, funcționează în multe familii, la multe popoare europene, și trebuie descurajată prin toate mijloacele. Inclusiv prin măsuri …fiscale: bunăoară taxele de moștenire se pot și ele diminua în funcție de numărul copiilor moștenitori! Sau: moștenitorii care nu sunt copiii decedatului să plătească taxe de moștenire mai mari! Se impune și revenirea la taxele pe celibat. Un efect bun l-ar aduce și interzicerea accesului la anumite funcții publice pentru persoanele care nu au crescut copii! Copiii se mai pot și înfia, iar cine dorește binele cetății și se bate cu pumnul în piept pentru „interesul național” își poate dovedi sinceritatea înfiind unul sau mai mulți copiii. Este gestul minim pe care să-l așteptăm de la un politician!
Repet principiul: să fie încurajate să procreeze persoanele și familiile capabile să-și crească copiii fără ajutoare sociale. Să fie încurajați să procreeze „exemplarele umane de calitate”, nu nefericiții, exemplarele îndoielnice ale rasei umane, pentru care copiii devin sclavi, animale bune de exploatat! Din păcate, asemenea persoane, veritabile „eșecuri” ale Creației, există! Nu putem ignora existența lor, ci le vom acorda sprijinul creștinesc pentru a-și duce o existență demnă! O existență demnă înseamnă și bucuria de a avea copii. Dar nu putem admite ca dobândirea de copii fără număr să devină soluția economică la problemele existenței. Cine are nevoie de ajutorul societății pentru a-și duce existența va trebui să accepte controlul societății asupra numărului de copii aduși pe lume de asemenea persoane!
Nu putem exclude dintre măsurile posibile și introducerea unor discriminări propriu zis rasiale: atâta vreme cât rasa europeană este amenințată în dreptul ei de a supraviețui, popoarele și statele europene au toate motivele și justificările să introducă reguli discriminatorii la acest nivel, rasial sau etnic, pentru a proteja elementul demografic autohton, european! Vom urma astfel exemplul sau chiar modelul statelor ne-europene care au promulgat deja legi discriminatorii, pentru protecția demografică a etniei naționale. Se impune o susținere materială mai substanțială pentru familiile de „europeni”, în vederea obținerii unui spor demografic al rasei, la care are dreptul și rasa noastră!
(Prin etnie națională înțeleg acea etnie care dă caracter național unui statul. Românii în România, maghiarii în Ungaria, rușii / slavii în Rusia etc.)
Declarațiile cum nu se poate mai explicite făcute de unii lideri ne-europeni privitor la strategia unor entități de a cuceri Europa prin arma demografică – „pântecele femeilor noastre”! – sau de a deveni „din minoritate conlocuitore, minoritate înlocuitoare a majoritarilor”, ne obligă să ne considerăm o comunitate agresată, aflată în legitimă apărare! Situația în care am ajuns ne obligă să ne gândim cu toată seriozitatea la răspunsul potrivit și cuvenit, răspuns la care avem toate drepturile. Și mai presus de orice avem dreptul la supraviețuire pe propriul teritoriu al fiecărei nații, al fiecărei rase. Abuzurile făcute de-a lungul istoriei, provocate de lipsa unei concepții clare și unitare asupra drepturilor și datoriilor pe care le au indivizii și comunitățile umane, nu trebuie invocate decât pentru a se găsi o soluție reparatorie, de diminuare a consecințelor produse de aceste abuzuri! (Vezi cazul cel mai dureros, al amerindienilor!)
Este vizibil la tot pasul făcut prin Europa Occidentală declinul demografic tragic, aparent ireversibil al acestor țări! Desigur, dacă guvernanții acestor state rămân aceiași, soarta Occidentului este pecetluită! Europa Occidentală va dispărea în câteva decenii, lăsând locul pentru califatul de la Bruxelles!
Doamne, ferește!
Ion Coja
27 decembrie 2016
Socialul in ceea ce numim welfare state consta in „housing” (preluarea platii chiriei si taxei locuintei (intretinerea, cum ii spunem noi) ), bani de trai, gratuitati pe mijloace de transport si tot ansamblul care alcatuieste acel „free stuff”. E lesne de inteles ca cei ce imigreaza intr-un welfare state si au pregatire precara sau/si chef de munca care tinde spre zero, acest „free stuff” e o afacere buna si pentru aia se duc acolo. Cei care au pregatire/calificare si au curajul de a lua viata de piept, aceia vor sa intre pe piata muncii, pentru ca acolo vor face mai multi bani decat ar face din welfare. Acestia aduc plus-valoare. La primii mentionati, e invers, nu se vor pe piata muncii, pentru ca niciodata nu vor castiga comparabil cu socialul oferit, prin urmare, solutia rentabila pentru ei e statul degeaba si traitul pe acel social.
Cat despre ce vor politicienii vestici actualmente la putere (stangisti, cam in mod invariabil), despre ce se intampla cu occidentul in general (atat Europa occidentala cat si America) si care e tendinta in conditiile ramanerii acelorasi politicieni la conducere, de ce fel de oameni au ei nevoie pentru a le asigura ramanerea la putere si perpetuarea politicii lor, de ce vor cu tot dinadinsul anumiti imigranti iar fata de altii au, daca nu ostilitate, relativa indiferenta (nu este ceea ce le trebuie pentru scenariul lor), mai precis, de ce au o preferinta aparent inexplicabila pentru imigranti din lumea a treia, cred ca lucrurile sunt greu de explicat mai clar si mai exact (mai cu date concrete) decat aici:
https://www.youtube.com/watch?v=GN_FOCF3vIQ
Este perfect valabil, bineinteles, si pentru occidentul european.
Asa cum am mai spus in prima parte a acestei suite de articole, orice om poate ajunge sa aibe la un moment dat nevoie de social. Atata timp insa cat nici un handicap fizic sau mental nu-l opreste sa munceasca, acel social ar trebui sa fie mai limitat si acordat pe perioda mult mai scurta (ceva de genul, intreg in primul an, apoi reducerea sa cu 25% cu fiecare an care trece, ajungandu-se la 50% in al treilea an, la 25% in al patrulea si suspendarea completa in al 5-lea) pentru a nu stimula nemunca, parazitismul. Si poate ritmul de scadere e chiar prea lent.
Cat despre unii din acesti asistati, nu returneaza nici o minima recunostere pentru grija care i se poarta de catre de statul welfare… poate lua o mostra de aici:
http://www.dailymail.co.uk/news/article-3780802/Jobless-French-migrant-family-handed-44-000-benefits-year-warned-homeless-reject-house-turning-THREE-small.html
imigreaza in UK, copii multi, primeste 44.000 de lire sterline pe an welfare, i se ofera pentru extindere de la locuinta cu 3 camere, un maisonete cu 5 camere in valoare de un sfert de milion de lire sterline, i se platesc studiile (9000 de lire x 3 ani), iar el striga in gura mare ca nu i se da o locuinta cu 6 dormitoare duble si ca primaria vrea sa-i faca viata grea.
Da, Domnule Profesor! Acum vă cred că vă simțiți ca la 42 de ani!
https://uploads.disquscdn.com/images/8780711e829729bfe92047a46f6e5ef6ce722ca319c7f405911e8aff44c60258.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/2879f84aa8e194fa762de20c5b2283966e046654a81b876dd467adeda54c8c6f.jpg
BRAVO !
Da ştiu că rău ne-aţi mai perpelit!
Bine că în sfârşit aţi reuşit, că ne-am cam făcut griji.
Vă dorim, că tot le-aţi depus în ultimul moment, ca cei din urmă să fie cei dintâi!
Şi dacă tot le-aţi depus la mustaţă, măcar faceţi să se afle, contribuiţi la creionarea unei ştiri de presă, ca să căpătaţi expunere, merge şi o declaraţie că aţi depistat în listele de susţinători falsuri care pareau intenţionate, doar-doar să faceţi un eveniment din aceasta, dar vedeţi că doar pe agerpres nu este suficient, trebuie să pătrundeţi şi pe sticlă.
Tribunul Corneliu îmi suflă un posibil slogan de campanie: „Întoarce române foaia !”, dar nu cred că este bine să-l folosiţi, chiar dacă o să fiţi mai la coada buletinului de vot, a fost slogan electoral la alegerile din 1937. Şi mai zice şi de Lidia, că aţi făcut bine s-o puneţi pe liste pentru numele de Vadim Tudor care poate aduce destule voturi; speră că aţi pus-o prima pe listă ca să sară numele în ochi, şi mai spune să mai nu dea interviuri că e incă crudă, şi nu reuşeşte să convingă.
Drum fără întoarceri către biruinţă !
http://parlamentare2016.bec.ro/wp-content/uploads/2016/10/Dovada-PRM.pdf