Nota bene: În decembrie 1989, Simion Ghinea îmi mărturisea: „Ce se întâmplă acum la București seamănă mult cu ce se întâmpla în ianuarie 1941.” Să fi fost aceeași mână?! Aceeași regie?!

i.c.

*

 Declarații privitoare la „rebeliunea” legionară,

cât a fost de legionară!

 

1. Declarația lui  TEJA  CONSTANTIN

DECLARAŢIE

 

Subsemnatul TEJA CONSTANTIN din Bucureşti, str. Matei Voevod nr. 66 A, sect. 2, am fost condamnat politic. După eliberare m-am angajat la O.C.L. Alimentara sect. 8. În perioada anilor 1965-1967 am lucrat la unitatea comercială din strada Virgil Pleşoianu, în apropierea străzii “Constantin David”, ai cărei locuitori erau clienţii magazinului. Printre clienţi era şi mama lui Constantin (Tică) David, care locuia la nr. 38. Avînd în vedere că lucram într-un singur schimb, de la 7 la 11 şi după amiază de la 15 la 19 , în timpul liber nu plecam acasă deoarece locuiam în com. Chitila şi era foarte departe. Deseori am fost invitaţi la D-na David acasă, împreună cu soţia şi cu vînzătoarea Croitorescu Maria. Aflînd că am fost deţinut politic, D-na David a crezut că am făcut închisoare pentru aceleaşi idei ca ale fiului ei, avînd totală încredere în noi, ne-a destăinuit unele probleme politice care nu erau cunoscute public.

Printre altele, ne-a mărturisit că în anul 1940, partidul comunist, prin fiul său, aflat în legătură cu Eugen Cristescu, şeful serviciilor secrete de la acea oră din România, au adus din U.R.S.S. 30.000 de cămăşi verzi şi pistoale, pe care le-au distribuit la borfaşi şi ţigani, plătindu-i ca să spargă şi să devasteze magazine şi case particulare. În acest timp erau fotografiaţi, în scopul de a compromite mişcarea legionară.

Acest fapt este confirmat şi de Bencu Gheorghe care, cînd a fost deţinut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la punctul Midia, s-a împrietenit cu un comisar din fostul serviciu secret al lui Eugen Cristescu şi care i-a mărturisit că şeful lor, Eugen Cristescu, a îmbrăcat în cămăşi verzi şi a înarmat ţigani şi tot felul de derbedei ca să devasteze pentru a compromite mişcarea legionară.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau şi o semnez propriu,

 

12 Sept. 1997                         Constantin Teja

 

*

 

 2. Declarația lui  BENCU  GHEORGHE (1)

 

DECLARAŢIE

 

 

       Subsemnatul Bencu Gheorghe domiciliat în Bucureşti, B-dul Basarabia nr.240 Bl. MY 6, Etaj 4, ap.13, sector 3, prin prezenta relatez următoarele:

În anul 1941 am fost condamnat la 10 ani “Muncă Silnică” pentru activitate legionară şi depus la închisoarea “Aiud”.

Avînd în vedere că toţi borfaşii care nu făceau parte din Mişcarea Legionară şi care au participat la rebeliune au fost încarceraţi în aceeaşi secţie cu legionarii, ei fiind arestaţi pentru devastări şi jafuri nicidecum pentru activităţi legionare, fapt care a determinat formarea unei comisii legionare cu acordul administraţiei închisorii să se trieze dosarele şi să fie trecuţi respectivii la secţia de drept comun (Zarca).

Dintr-o comisie am făcut parte şi eu. Am găsit peste 40 de indivizi care au participat la zisa rebeliune, ei dedîndu-se la jafuri şi devastări.

 

 

 

  1. S. Din comisie au făcut parte şi Ing. Virgil Maniu fost şef de secţie la telefoane şi Pîrvu Ion fost şef de secţie la S.T.B.

Aceasta îmi este declaraţia care o dau şi semnez.

 

17.08.1997                                         Gheorghe Bencu

 

 

( Din discuția cu dl BENCU am aflat cum s-a făcut trierea: nu atât după culoarea pielii, cât după un scurt interogatoriu: fiecărui „legionar” i s-a cerut să spună din ce cuib face parte, cine-i șeful de cuib!… De la Simion Ghinea am primit informația că au fost identificați circa 3000 de falși legionari… Se pare că, în cele din urmă, țiganii au fost pedepsiți mai mult de formă, câteva luni de detenție. Dintre legionarii adevărați, mulți au mai văzut libertatea abia în 1964… După aproape 24 de ani de detenție grea… Alții au fost condamnați la moarte, sute de legionari au fost trimiși să moară pe front, în misiuni fără nicio șansă de scăpare… Și asta pentru „participarea” la o rebeliune desfășurată după un scenariu KGB-ist, o regie iudeo-bolșevică și cu actori amatori din toate speluncile orașului.)

*

3. Declarația lui  BENCU  GHEORGHE (2)

 

DECLARAŢIE

 

Subsemnatul Bencu Gheorghe domiciliat în Bucureşti, B-dul Basarabia nr. 240, bl. MY 6, scara 1, etaj 4, ap.13, sector 3, fiind condamnat politic, aflîndu-mă la Canalul Dunăre-Marea Neagră punctul “Midia”, am fost în aceeaşi brigadă cu mai mulţi deţinuţi care au făcut parte din Serviciul Secret condus de Eugen Cristescu.

Deoarece eram la suferinţă cu toţii ne-am apropiat unul de celălalt şi am început să ne facem mărturisiri.

Unul dintre ei de care m-am apropiat mai mult se numea Ghelbaşu Cristache, făcîndu-mi declaraţii sincere precum că, Eugen Cristescu şeful Serviciului Secret prin oamenii lui au organizat echipe de derbedei şi borfaşi să participe la zisa rebeliune ca să distrugă şi să jefuiască, îmbrăcîndu-i în cămăşi verzi, să poată fi filmaţi şi fotografiaţi pentru a compromite Mişcarea Legionară. Mai mulţi dintre ei mi-au confirmat cele spuse de Ghelbaşu Cristache.

 

27.08.1997                                         Gheorghe Bencu

 

 

4.  „Niciun legionar, sau ne-legionar, nu a fost anchetat, judecat sau condamnat pentru uciderea vreunui evreu în ianuarie 1941.”

 

ADEVERINŢĂ

 

ROMÂNIA

MINISTERUL DE INTERNE

DIRECŢIA SECRETARIAT

 

 

 

Domnului TĂNASE ALEXANDRU

Bucureşti, str. Prevederii nr.15,

  1. A12, sc. B, ap.48, sector 3

 

 

La cererea dv. înregistrată la nr.75079/1990, vă comunicăm următoarele:

TĂNASE ALEXANDRU, fiul lui Emanoil şi Rada, născut la 28.12.1923 în Bucureşti, a fost arestat la 01.02.1941. Prin sentinţa nr.763 din 28.05.1941 a Tribunalului Militar Bucureşti – Secţia a III-a, a fost condamnat la 5 ani muncă silnică şi 3 ani interdicţie, pentru participare la rebeliune, atingerea libertăţii individuale şi uzurparea proprietăţii.

A fost pus în libertate condiţionată la 24.12.1944.

În perioada 27.04. – 28.04.1945 a fost reţinut pentru cercetări, în baza mandatului de deţinere nr. 6171 emis de Curtea Marţială a Capitalei, însă nu rezultă dacă a fost condamnat.

Prin adresa nr.52/64001 din 09.12.1948, Direcţia generală a Securităţii Poporului, dispune încadrarea sa în categoria a V-a preventivi (conform ordinului special nr.5/1948) şi ca urmare a fost încarcerat la Penitenciarul Aiud.

Prin Decizia M.A.I. nr.471/08.10.1951 a fost încadrat într-o colonie de muncă pe timp de 24 luni, fiind pus în libertate la 08.10.1953.

 

ŞEFUL DIRECŢIEI

      

 

 Nota redacției – Sunt convins că înscenarea făcută de Eugen Cristescu cu ajutor sovietic, inclusiv al comuniștilor din România, adică al evreilor comuniști, s-a produs fără știința generalului Ion Antonescu. Pledează în acest sens comentariul său dintr-o ședința a guvernului când pune în discuție informația primită de la serviciile speciale precum că la rebeliune au luat parte mulți derbedei, convocați de comuniști, care s-au dedat la acte de violență. Nu cred că Ion Antonescu s-ar fi pretat să joace teatru în fața miniștrilor săi.

Oricum, după ce am stabilit cu exactitate și certitudine faptul că rebeliunea a fost opera lui Eugen Cristescu și a iudeo-comuniștilor din România susținuți de la Moscova, trebuie să ne punem întrebarea capitală:

CE A ȘTIUT ION ANTONESCU?  CINE A DECIS MASCARADA CRIMINALĂ DIN IANUARIE 1941?

 

 

 

Notă: declarațiile de mai sus au apărut la vremea lor în cartea  LEGIONARII NOȘTRI, semnată de subsemnatul. Nimeni nu le-a contestat autenticitatea.