Împotriva Fatalismului

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 22, 2019

Eroul este în vrăjmășie de moarte cu soarta.

Dar ce este, în definitiv, această soartă, pe care ne-o închipuim ca pe o cotoranță implacabilă plutind deasupra noastră și învârtindu-și satârul sinistru peste capetele tuturor?

E într-adevar o putere haină de dincolo de noi, cu piatră în loc de inimă, care suflă de sus crivăț de moarte și rostogolește în prăpastie pe oricine năzuiește spre culme?

NU.

Soarta e starea de josnicie și de ticăloșie, pe care un om sau un popor o primește cu capul plecat și brațele căzute, ca o mortăciune sau ca o vită ce merge nesimțitoare la tăiere.

Soarta sau fataltiatea nu există în afară de noi.

Ea nu e decât voința noastră intrată în putrefacție.

E trândăvia, e lașitatea și imbecilitatea unui popor, înveselit cu atributul unei divinități nefaste. A fi fatalist înseamnă a te preda fără să lupți, fără să schițezi un gest de apărare.

În natură nu există fatalism. Nici măgarii nu sunt fataliști, fiindcă dau din coadă ca să se apere de muște. Nici oile nu sunt fataliste, fiindcă se scarpină de paraziți.

În școala noastră, și din ea în cultura noastră modernă, circulă un cuvânt scos din cronici si predat de la catedre, de la tribune și din cărți, ca o perlă de înțelepciune și ca un văzduh de filosofie națională. E cuvântul de la Miron Costin citire, languros ca un suspin și adânc ca un neant:

Că nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremi!”

El a umblat atât de mult încât a devenit un fel de proverb. Oricine vrea să filosofeze când a pierdut la cărți sau l-a înșelat iubita, îl repetă cu adâncă convingere și respect.

Am toată evlavia pentru marele cronicar, dar eu nu cred că, în clipa când a scăpat din iscusita-i pană această floare de stil, i-a trecut măcar prin gând că ea va deveni lozinca fatalității naționale și cloroformul dezastrelor pe care le acceptăm și al înjosirilor pe care le înghițim.

Cuvântul lui Miron Costin nu e nici creștin și nu e nici românesc.

Nu e creștin, fiindcă pentru creștinism nu există soartă și nu exista fatalitate. Omul e făptură liberă; neamurile sunt făpturi libere. Soarta omul și-o făurește; soarta neamurile și-o făuresc. Cu ajutorul lui Dumnezeu ne făurim o soartă bună; împotriva lui, ne făurim o soartă nenorocită. Munți de obstacole de-ar apărea în fața omului, creștinismul îi poruncește îndrăzneală fără margini; abisuri de primejdii de-ar apărea, el îi insuflă încredere nebună în biruință. Cine-a spus oare că dacă am avea credință măcar cât grăuntele de muștar putem să mutăm munții din loc? Și cine a rostit în urechea pământului îndemnul eroic:

Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!

Dacă Iisus ar fi fost fatalist, creștinismul n-ar fi existat. El e fapta unei îndrăzneli fără margini.

Cuvântul lui Miron Costin nu e creștin și nu e românesc.

Românesc e acel clopot de alarmă și acel tulnic eroic, ce-a răsunat odată de la poalele Bucegilor:

“Deșteaptă-te, Române…Croiește-ți altă soartă!”

Pentru această singură vorbă: “Croiește-ți altă soartă!” Andrei Mureșanu e vrednic să trăiască în memoria tuturor generațiilor. Strigătul lui e smuls dintr-o adâncă umilință si e refuzul bărbătesc al unui neam de a se deda cu înjosiri nevrednice de tăria lui.

“Croiește-ți altă soartă!” e marele răspuns românesc la porunca Mântuitorului “Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”

 

 

Extrase din cartea Omul Eroic